INFOGRAFIE Foraje unilaterale, discursuri ameninţătoare, mobilizări de nave militare: Ambiţiile lui Erdogan tulbură apele Mediteranei Orientale
0
Demonstraţiile de forţă ale lui Erdogan se înmulţesc în estul Mediteranei în acord cu o strategie ce promite Turciei bunăstarea.
Mânată de teama de a nu fi exclusă de la împărţirea imenselor rezerve de gaze naturale ale Mediteranei Orientale, Ankara a desfăşurat la 10 august nave de război într-o zonă revendicată de Grecia, provocând o escaladare a tensiunilor cu Atena şi îngrijorând Europa.
Semn că tensiunile sunt abia la început, Recep Tayyip Erdogan a anunţat la sfârşitul săptămânii trecute că va da ordin pentru accelerarea activităţilor de certetare în Mediterana, în pofida faptului că misiunea se încheia duminică. Preşedintele turc a făcut acest anunţ vizibil entuziasmat de descoperirea unui important zăcământ de gaze naturale în Marea Neagră.
„Nu este o luptă doar pentru drepturile noastre, dar şi o luptă pentru viitorul nostru”, a subliniat liderul de la Ankara. „Apărarea «patriei» noastre «albastre» este la fel de importantă precum apărarea teritoriului”, a insistat el.
Teoretizată de contraamiralul Cem Gürdeniz, „Patria albastră” este o doctrină care încurajează Ankara să-şi impună suveranitatea asupra unor zone disputate întinse pe o suprafaţă totală de 462.000 de kilometri pătraţi în Marea Neagră, Marea Egee şi Mediterana. Aceste zone sunt considerate esenţiale pentru „prosperitatea şi securitatea, chiar fericirea” Turciei, explică Gürdeniz într-un interviu acordat AFP
Deşi Cem Gürdeniz a creat conceptul „Patria albastră” în 2006, Recep Tayyip Erdogan l-a preluat doar de câteva luni, într-un context de exacerbare a sentimentului naţionalist în Turcia.
Insula discordiei
Negând acuzaţia de expansionism, regimul islamo-conservator de la Ankara susţine că reclamă în Mediterana ceea ce i se cuvine de drept în faţa Greciei şi a Ciprului, ale căror revendicări le califică drept exagerate.
Ankara respinge de asemenea pretenţiile Atenei la o zonă economică exclusivă în jurul insulelor sale din proximitatea litoralului anatolian, apreciind că acest fapt „ar face prizonieră Turcia în interiorul ţărmurilor sale”.
Mica insulă greacă Castellorizo, situată la doar doi kilometri de Antalya, în sudul Turciei, cristalizează furia Ankarei.
Potrivit Atenei, apele din jurul acestei insule aparţin Greciei, ceea ce ar lipsi Ankara de zeci de mii de kilometri pătraţi de mare bogată în gaze.
„Îţi vine să râzi” când auzi aşa ceva, spune contraamiralul Gürdeniz, adăugând apoi pe un ton grav: „Este o linie roşie”.
Anume la sud de aceste teritoriu Turcia a trimis o navă de cercetare şi vase militare la 10 august.
Descoperirea unor zăcăminte de gaze în ultimii ani nu a făcut decât să agraveze un vechi diferent care otrăveşte relaţiile dintre Turcia şi vecinii săi grec şi cipriot.
Poziţionare pentru negocieri
„Majoritatea guvernelor din regiune au ignorat în mod deliberat problema, deoarece este prea dificil de reglat”, comentează pentru AFP Muzaffer Senel, profesor de relaţii internaţionale la Universitatea Sehir din Istanbul.
Multitudinea de insule elene din apropierea litoralului turc şi rivalitatea dintre Ankara şi Atena „fac situaţia extrem de complexă”, adaugă Felicity G. Attard, expertă în drept maritim internaţional la Universitatea din Malta.
În opinia ei, divizarea Ciprului complică de asemenea ecuaţia. Ori Republica Turcă a Ciprului de Nord, nerecunoscută de comunitatea internaţională, revendică o zonă economică exclusivă admisă doar de Ankara.
Dar, în opinia lui Muzaffer Senel, Turcia este conştientă că revendicările sale maritime sunt inacceptabile pentru Grecia. Când Erdogan vorbeşte public despre „Patria albastră”, preşedintele turc nu încearcă decât „să-şi anunţe poziţia de plecare înainte de negocieri”, este de părere profesorul de la Istanbul.
„Patria albastră nu este un obiectiv realist”, notează un diplomat occidental, considerând că Ankara „licitează înainte de negocieri”.
„Situaţie volatilă”
Potrivit experţilor, demonstraţiile de forţă ale lui Erdogan pot fi interpretate totodată prin prisma izolării Mediteranei Orientele, unde Turcia se află în relaţii reci cu aproape toţi vecinii.
Pentru a da greutate revendicărilor sale, Ankara a semnat, în noiembrie 2019, un acord de delimitare maritimă cu guvernul libian recunoscut de ONU în schimbul unui ajutor militar, stârnind critici la Atena.
În plus, Ankara investeşte de zor în marină şi urmează să dispună de primul său portelicopter, un eveniment aşteptat spre sfârşitul anului în curs.
„Situaţia este volatilă şi orice eroare de calcul ar putea avea consecinţe grave”, avertizează diplomatul occidental.
Erdogan „este pragmatic şi ştie că prelungirea tensiunilor nu este bună deloc”, insistă el, evocând posibilitatea impunerii unor sancţiuni economice Ankarei.
Dar, se declară convins Gürdeniz, Ankara îşi va apăra cu tărie revendicările maritime, indiferent de preţ.
Se încarcă comentariile...
