Europa nu-şi revine de trei ani din criza provocată de refugiaţi

Au trecut trei ani de când şefa Executivului de la Berlin, Angela Merkel, era aplaudată şi chiar comparată cu Maica Tereza pentru că, pe data de 4 septembrie 2015, a deschis frontierele Germaniei pentru zecile de mii de refugiaţi care veneau din Orientul Mijlociu pe ruta balcanică.

Astăzi, însă, imaginile extremiştilor de dreapta care fugăresc străini pe străzile din oraşul Chemnitz din landul german Saxonia şi fac salutul hitlerist sunt cele care captează atenţia. 

Acest puternic contrast ilustrează schimbarea de amploare tectonică prin care trece nu numai Germania, ci şi întreaga Europă odată cu „criza refugiaţilor“, care a adus, începând din 2015, peste trei milioane de migranţi în Uniunea Europeană, comentează France-Presse.

Refugiaţii ajunşi la Frankfurt, Germania, în 2015, erau întâmpinaţi cu produse de primă necesitate Foto: EPA/EFE

Mii de simpatizanţi ai extremei-drepte au ieşit, la sfârşitul lunii august, pe străzile oraşului Chemnitz din landul german Saxonia cerând ca străinii să plece din ţară Foto: EPA/EFE

Dintre toate crizele prin care a trecut Europa, pornind de la cea privind euro şi până la cea din Ucraina, aceasta este „cea mai gravă“ şi „nu este rezolvată“, aprecia politologul bulgar Ivan Krastev într-un interviu acordat recent cotidianului german „Die Welt“.

Un conflict Vest-Est

Această criză „provoacă un conflict enorm între Europa de Vest şi cea de Est“ şi „există o schimbare de direcţie conservatoare în Europa“, într-o atmosferă „de panică demografică“, spunea el.

Regatul Unit se pregăteşte să părăsească Uniunea Europeană în urma unui vot favorabil la un referendum pe această temă, marcat de problema migratorie, Italia şi-a ales primul guvern populist din Europa Occidentală şi, în toate ţările, mişcările anti-migranţi au „vânt din pupa“, în timp ce poziţia Angelei Merkel pare slăbită.

Chiar şi preşedintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, a turnat gaz pe foc. „Mare greşeală în toată Europa să fie lăsate să intre milioane de persoane care le-au schimbat atât de puternic şi de violent cultura“, scria liderul Casei Albe pe Twitter în iulie, acuzând astfel Germania şi atacând-o pe Angeka Merkel.

Dar, cu toate că politica uşilor deschise pentru migranţi aproape că a costat-o funcţia, după cum apreciază cotidianul german „Süddeutsche Zeitung“, Angela Merkel afirmă în continuare că nu regretă decizia din 4 septembrie 2015 din raţiuni umanitare, la acea vreme un număr important de migranţi fugind din calea războiului din Siria. 

„Vom reuşi asta“, îi asigura pe germani, în urmă cu trei ani, şefa Executivului de la Berlin. Între timp, a părut să se distanţeze de această propoziţie transformată în slogan. 

Aşa cum s-a întâmplat şi în multe alte ţări, relevă AFP, cancelarul german şi-a înăsprit de atunci politica privind migraţia. 

Poziţia Angelei Merkel pare tot mai slăbită Foto: EPA/EFE

După venirea în Germania, în 2015 şi 2016, a aproximativ un milion de solicitanţi de azil, numărul acestora a ajuns să fie în anul în curs sub 200.000.

Aceeaşi tendinţă a fost înregistrată în toată Uniunea Europeană, unde anul trecut numărul a fost de circa 650.000. 

Cea mai mare provocare

Între timp, integrarea solicitanţilor prin muncă pare să aibă un anumit succes în Germania, în special graţie economiei înfloritoare a acestei ţări, de altfel cea mai puternică din UE.

Numai că există voci care acuză că solitanţii de azil sunt responsabili de creşterea insecurităţii. De la incidentul din 26 august anul acesta de la Chemnitz soldat cu moartea unui cetăţean german în vârstă de 35 de ani, caz în care principalul suspect este un solicitant de azil din Irak, extrema-dreaptă germană s-a mobilizat pe străzi împotriva străinilor.

„Chestiunea imigraţiei rămâne cea mai mare provocare“ a Europei, afirma într-o analiză recentă profesorul Stefen Lehne de la Fundaţia Carnegie Europe.

„Chiar dacă numărul sosirilor scade, isteria creşte în contextul în care mişcările populiste, dar şi un număr tot mai mare de guverne mai tradiţionale se hrănesc din sentimentele anti-migranţi“, adăuga el. Iar potrivit previziunilor, această tendinţă ar urma să fie resimţită la urne în cadrul alegerilor europarlamentare de anul viitor.

Istoricul britanic Niall Ferguson este şi mai pesimist: „Departe de a duce la o fuziune, criza migraţiei din Europa duce la o sciziune“, fiecare stat acţionând în felul lui. „Cred tot mai mult că problema migraţiei va fi percepută de viitorii istorici drept solventul fatal al Uniunii Europene“, iar „Brexitul - ca un prim simptom“, a mai spus el.

Această opinie nu este însă împărtăşită şi de Stefan Lehne de la Carnegie. Pentru el, dezbaterea în curs „ar putea servi drept un catalizator în vederea unei schimbări pozitive“ pentru a „clarifica“ situaţia şi pentru o mai bună pregătire pentru viitor.