statul se obligă să preleveze (asemeni unei naţionalizări) un procent din TOATE depunerile bancare ale populaţiei. Mai precis, 6,75% din  depozitele sub 100.000 Euro şi 9,9% pentru depozitele care depăşesc această sumă, deponenţii urmând să primească la schimb acţiuni.  Operaţiune care, după calculele oficialilor de la Nicosia, ar urma să aducă în visteria statului o sumă de 5,8 miliarde de euro. În plus, măsura ar urma să fie aplicată TUTUROR locuitorilor de pe insulă, deci inclusiv rezidenţilor străini care au depozite în băncile cipriote.

La ora la care citiţi acest material se va fi terminat sesiunea de urgenţă a Parlamentului cipriot unde, începând cu ora 9.30, preşedintele a venit să explice şi să motiveze termenii acordului de la Bruxelles, dl. Anastasiades având în faţă deja opoziţia fermă a deputaţilor din partidul communist Akel (19 locuri din 56 ale Parleamentului) şi a celor din partidul socialist Ekel (5 locuri), precum şi o posibilă atitudine similară a celor din partidul Diko (8 locuri)…

Măsura propusă de preşedintele Anastasiades, conservator ales cu o covârşitoare majoritate de voturi, vine ca o lovitură teribilă credibilităţii şi aşa foarte şifonate a dreptei europene şi poate să marcheze una dintre cele mai răsunătoare înfrângeri înregistrate de un partid din familia PPE. Căci iată ce declara preşedintele Anastasiades imediat după anunţul victoriei sale în alegeri asupra contracandidatului său Stavros Malas, campion al politicii anti-austeritate: 

“Perspectivele pe termen lung pentru Cipru sunt excelente şi suntem decişi să operăm modificările structural necesare. Avem acum nevoie doar de o mână de ajutor…Dorim să discutăm şi să cooperăm într-n mod fiabil cu partenerii noştri europeni pentru a ajunge cât mai rapid la un accord în privinţa planului de salvare care să protejeze grupurile vulnerabile de populaţie, coeziunea socială şi relaţiile paşnice pe piaţa muncii”.

Iar prima măsură a fost cea de a-l numi în postul de ministru de finanţe pe Mihail Sarris, fost economist la Banca Mondială şi pe Christopher Pisarides (laureat al Premiului Nobel pentru economie în 2010) ca şef al grupului de consultanţi pe probleme economice al guvernului. Evident, două mişcări care urmau să credibilizeze demersul guvernului pentru a obţine condiţii cât mai favorabile pentru un împrumut despre care se ştia deja că era inevitabil.

Soluţia UE-FMI-Banca Mondială mai fusese evocată în trecut dar, în perioada precedentului guvern condus de comunişti, fusese pus pus în balanţă cu posibilitatea de a solicita Federaţiei Ruse suma necesară, cu evidentele implicaţii politice şi nu numai.

Preşedintele Anastasiades (din 1997, şeful partidului de dreapta Disi) , care şi-a preluat atribuţiile pe 1 martie, se află sub o presiune enormă.  După o scădere de 2,3% a economiei în 2012, previziunile Comisiei Europene arată  că în acest an s-ar putea produce o nouă contracţie de 3,5%, fără şanse de reluare a creşterii până în 2016, în condiţiile unui şomaj care a atins 147%.  În plus, în luna iunie a acestui an ajunge la termen un alt împrumut în valoare de 1,4 miliarde de euro, iar bani de dat înapoi nu sunt.

În această situaţie, aceasta a fost singura soluţie logică rămasă? Tehnic, este posibil să fie aşa. Politic, este o catastrofă, Uman, este o nedreptate uriaşă. Repercursiunile pot fi enorme căci până şi Bank of Cyprus a calificat deciziile luate la Bruxelles drept “dureroase şi surprinzătoare” afirmând că “este perfect de înţeles că opinia publică este neliniştită”.  Context în care, pentru marţi, social-democratul Giorgios Lilikas (şi el candidat la alegerile prezidenţiale) a chemat la o mare manifestaţie populară împotriva măsurilor pe care le-a calificat drept anti-naţionale.

“Ciprioţii au dat dlui Anastasiades un mandat puternic pentru a aplica programul său de reformă şi de a face ceea ce trebuie pentru a garanta stabilitatea economică şi bugetară” spunea Jose Manuel Barosso în mesajul prin care saluta victoria colegului său cipriot, obligat acum să creeze un precedent nu numai de nedorit, dar şi extrem de periculos, la nivelul zonei euro şi al întregii Uniuni Europene.