BREXIT Este posibil? Cu ce costuri?

Comisia Europeană a format un grup de lucru destinat studierii problemei deosebit de dificile pe care o ridică eventualitatea - estimată ca o probabilitate importantă - a ieşirii Marii Britanii din UE în urma referendumului anunţat de David Cameron.

Consecinţele unui BREXIT se anunţă deosebit de importante şi ar putea modifica nu numai structura construcţiei europene, ci şi raporturile de forţe, alianţele şi proiectele existente, dar şi cu consecinţe dintre cele mai serioase economice şi sociale, atât pentru Marea Britanie cât şi pentru partenerii săi europeni. Sursele de informaţii sunt foarte diverse şi foarte interesante, cum ar fi rezultatele simulărilor făcute de Institutul IFO, la comanda Fundaţiei germane Bertelsmann.

Consecinţa cea mai importantă, se spune în acest studiu (îl puteţi accesa aici), este că ar rezulta o izolare efectivă a Marii Britanii, rezultatul fiind o reducere a PIB-ului cu 0,6-3% până în 2030, faţă de ceea ce s-ar putea realiza în cazul rămânerii ţării în UE. Pierderea combinată ar putea fi chiar mai mare, de -14%, dacă se iau în calcul „efectele dinamice“ asupra investiţiilor şi inovării tehnologice. Pe de altă parte, ţările europene ar fi şi ele afectate, dar pierderile estimate ar fi mai mici pentru Germania (-0,08%) sau Franţa (între -0,06 – 0,027%), dar mult mai importante pentru Irlanda (principalul partener economic european al Marii Britanii), adică o estimare de până la -2,66%. Pe de altă parte, în eventualitatea unui BREXIT, ar trebui să crească automat contribuţia bugetară a tuturor Statelor Membre rămase: spre exemplu, o creştere a contribuţiei Germaniei cu 2,5 miliarde euro sau a Franţei, cu 1,9 miliarde euro.

Centre for European Reform a dat publicităţii un alt studiu (disponibil aici) foarte interesant datorită nivelului înalt de expertiză al personalităţilor eminente care semnează documentul de aproape 100 de pagini, analiză exhaustivă a consecinţelor majore directe care ar afecta domeniul financiar şi economic:

„BREXIT nu ar însemna o eliberare economică la nivelul Marii Britanii... Pieţele UE sunt de o asemenea importanţă pentru prosperitatea naţională încât, în cazul unui vot pentru EXIT, negociatorii britanici vor încerca să securizeze accesul la aceste pieţe. Experienţa unor ţări ca Norvegia arată că asta va implica acceptarea multora dintre regulile pieţei unice europene şi o contribuţie la bugetul UE, dar cu o mică influenţă asupra procesului de decizie la nivelul UE... În orice caz, Marii Britanii îi va fi dificil să ocolească reglementările UE, chiar dacă va părăsi clubul. În afara UE, Marea Britanie va pierde accesul la piaţa unică, asta în cazul în care nu va semna ulterior pentru acceptarea regulilor UE. Să devină membru în Zona Economică Europeană (EEA) va fi o soluţie care va rezolva puţine lucruri. Acest grup, care include Norvegia, Islanda şi Lichtenstein, are acces deplin la piaţa unică, dar trebuie să se angajeze să respecte toate regulile existente, chiar dacă are foarte puţine de spus în redactarea lor. Nici modelul elveţian nu este mai bun: în timp ce are acorduri bilaterale pentru accesul la anumite zone ale pieţei unice, trebuie mereu să înnoiască propriile standarde pentru a fi la nivelul celor din UE, altfel riscând o suspendare a accesului la pieţe. Iar dacă Marea Britanie va semna un acord de liber-schimb cu UE, europenii vor insista ca exporturile britanice către continent să respecte standardele UE. Iar Marea Britanie va primi acces deplin la pieţele europene doar dacă serviciile financiare britanice vor respecta pe deplin reglementările UE“.

Analiză care este întărită prin perspectivele deloc îmbucurătoare deschise de lista de condiţii extrem de dure puse de David Cameron pentru eventuala rămânere a Marii Britanii în UE. Condiţii considerate deja foarte greu acceptabile deoarece ele se constituie, de jure, într-o formulă care să continue în forţă politica britanică de până acum, cea care a creat, în multe domenii, „insule de privilegii“ care fac imposibilă continuarea reală a procesului de integrare europeană, consfinţind, din nou, principiul „splendidei izolări“ în varianta 2015.

Ce va pierde UE în domenii esenţiale? În zona politicii comune de apărare şi securitate - acum dovedită ca una dintre viitoarele chei ale identităţii europene în noua sa formulă care se clădeşte în acest moment - efectele ar fi minore, deoarece contribuţia britanică este neaşteptat de mică, afirmă Nicolas Gros-Verheide pentru „Bruxelles2“. Mai mică decât cea a unor ţări mici precum Letonia, Irlanda, Austria sau Luxemburg: spre exemplu, finanţarea britanică pentru Agenţia Europeană de Apărare este de 5 milioane euro.... dar şi, practic, la nivelul participării cu unităţi militare în operaţiunile comune lansate de UE (spre exemplu, pentru operaţiunea EUNAVFOR Atalanta contra pirateriei maritime, începând cu 2008, britanicii nu au au oferit decât o singură navă pentru câteva luni).

Dar, la nivel politic, lucrurile stau cu totul altfel. Ca urmare a unui BREXIT, Uniunea Europeană ar dispune de un vot în minus în configuraţia esenţială a Consiliului de Securitate. Pe de altă parte, se pune problema dacă BREXIT va duce şi la o recalibrare a relaţiei cu SUA. Greu de crezut, deoarece americanii vor în continuare accesul privilegiat pe pieţele europene garantat de semnarea viitoare a tratatului de liber-schimb, dar va fi mai complicat la nivelul viitoarelor decizii din NATO unde dezechilibrarea relaţiei europene ar putea genera situaţii noi, încă imposibil de evaluat în totalitate.

Şi atunci, ce se va întâmpla? Răspunsul clasic dat de instituţiile de la Bruxelles a intrat deja în funcţiune: se negociază intens. Modul de abordare este şi el interesant: dacă vorbim despre BREXIT, să vedem nu atât ameninţarea care este absolut reală, ci perspectivele unui nou aranjament al jocurilor europene favorabil noii idei de construcţie comună. Nu ştiu dacă este posibil, dar asta se încearcă şi, în orice caz, în acest sens se îndreaptă planurile avansate de grupul informal de reflecţie din orbita PPE, cel care, de obiciei, produce texte care, mai devreme sau mai târziu, s-au dovedit a fi preluate în marile linii de politică europeană ale „Planului Juncker“.

Într-un material viitor vă voi prezenta textul acestei „propuneri de mediere“, un compromis politic, economic, financiar şi cu rezonanţă socială. Dar nu pot încheia fără a aminti de faptul că există o temere majoră care ţine de cu totul altă dimensiune decât cele evocate până acum: în actualul context european, când încrederea în soluţiile unice europene a ajuns la un nivel extrem de scăzut datorită reacţiei de până acum în criza migranţilor, un eventual BREXIT ar putea genera un efect „bulgăre de zăpadă“ care, destul de rapid în opinia unor analişti, să cuprindă în primul rând grupul ţărilor în care extrema dreaptă naţionalistă şi eurosceptică (dacă nu chiar în mod deschis anti-europeană) ar putea profita pentru a lansa referendumuri naţionale pentru separarea de UE sau ridicând condiţii foarte asemănătoare cu cele aduse la Bruxelles de David Cameron. Caz pentru care, aşa cum spun unele surse, se discută deja în unele cercuri despre un „Plan B“ care să conţină definiţia pentru o nouă structură europeană, cea care să includă ţările care vor vrea să participe la un nou nucleu de forţă (un fel de zonă Euro-Schengen).

Dezbaterea este deschisă, este extrem de importantă, poate ar trebui să ne intereseze direct şi pe noi datorită consecinţelor pe termen mediu şi lung pe care le implică oricare dintre variantele pro şi contra BREXIT. Avem însă oare timp şi apetit pentru o asemnea discuţie? Nu sunt foarte sigur că e cazul.