Analiză Stratfor: legăturile dintre criza imigranţilor, cea din Grecia şi conflictul din Ucraina
0
Cele trei mari crize prin care trece Europa - cea a imigranţilor, cea elenă şi conflictul din Ucraina - sunt, de fapt, legate între ele şi au pornit de la graniţe, scrie George Friedman, fondatorul agenţiei de analize geostrategice Stratfor.
Astăzi, Europa este un continent al graniţelor. Al doilea cel mai mic continent din lume are mai mult de 50 de state distincte, suverane. Multe dintre acestea fac parte din Uniunea Europeană. Esenţa proiectului european este un efort pentru reducerea puterii şi importanţei acestor graniţe, însă fără abolirea lor propriu-zisă – teoretic, un obiectiv realizabil. Însă istoria nu este blândă cu soluţiile teoretice.
Astăzi, Europa se confruntă cu trei crize convergente care, în esenţă, sunt despre graniţele naţionale, ceea ce înseamnă acestea şi cine le controlează, consideră George Friedman, fondatorul agenţiei de analize geostrategice Stratfor. „Aceste crize par distincte: imigranţia din lumea islamică, criza economică elenă şi conflictul din Ucraina par a avea foarte puţin de-a face una cu cealaltă. Însă, în realitate, toate derivă, în moduri diferite, din ceea ce înseamnă graniţele”, continuă acesta.
Graniţele Europei au fost fundaţia atât a moralităţii sale politice, cât şi a catastrofelor sale istorice. Iluminismul european a pledat împotriva monarhiilor multinaţionale şi în favoarea statelor-naţiuni suverane, care erau înâelese drept teritoriile în care naţiunile existau. Naţiunile au fost definite drept grupuri de oameni care împărtăşeau aceeaşi istorie, limbă, set de valori şi religie – pe scurt, o cultură comună în care s-au născut. Aceste grupuri aveau dreptul la autodeterminare, autoritatea de a-şi alege forma de guvernare şi pe cei care guvernează. Mai mult decât orice, aceste naţiuni trăiau într-un loc, iar acest loc avea limite clare.
„Între 1914 şi 1945, europenii au purtat o serie de războaie pentru aceste graniţe naţionale şi pentru cei care au dreptul să locuiască într-un anumit loc. Acestea au dus la unul dintre cele mai mari măceluri din istoria omenirii”, scrie Friedman. Memoria acestui carnagiu a dus la înfiinţarea Uniunii Europene, continuă acesta. Noţiunea de stat-naţiune este însă mult prea importantă, fundamentală chiar, în identitatea europenilor, aşa că UE nu a reuşit s-o dezrădăcineze, mai spune fondatorul Stratfor. De aceea, UE şi-a propus să micşoreze cât mai mult importanţa graniţelor.
Mişcarea musulmanilor în Europa
În ceea ce priveşte criza imigranţilor, Friedman consideră că aceasta are rădăcini mult mai adânci, mai exact în perioada imediat următoare după Al Doilea Război Mondial, când europenii aveau nevoie de forţă de muncă ieftină pentru programul-mamut de reconstrucţii. Doar că imigranţii arabi nu au fost imigranţi temporari, aşa cum se aşteptau multe guverne, ci au rămas ca rezidenţi în Europa. „Parţial din cauza eşecului în a integra pe deplin musulmanii şi parţial din cauza atacurilor teroriste, un segment în creştere din europeni percep comunitatea musulmană din Europa drept o ameninţare”, scrie Friedman.
Criza elenă
Problema graniţelor se află la mijlocul crizei elene, continuă acesta, explicând că este vorba în primul rând despre libera circulaţie a capitalului şi a bunurilor pe teritoriul UE. „Principiul fundamental al UE este acela de liber-schimb, în sensul că graniţele nu trebuie să devină puncte de control al mărfurilor pentru a determina care bun poate trece şi sub ce tarif dintr-o ţară în alta. Teoria este superbă, dacă n-ar fi eşecul de a soluţiona sincronizarea beneficiilor. Iar asta înseamnă că dreptul la autodeterminare nu mai include şi dreptul de a controla graniţele”, scrie fondatorul Stratfor.
Cea de-a treia criză, din Ucraina, are de-a face tot cu graniţele, mai exact cu principiul Europei că nu trebuie să permită schimbarea graniţelor. „Ideea acestei reguli este că schimbarea graniţelor cauzează instabilitate”, spune Friedman.
Se încarcă comentariile...
