26 de ani de la masacrul din Piaţa Tiananmen. Hong Kong-ul organizează un priveghi în masă
0
Peste 100.000 de persoane sunt aşteptate la un priveghi în masă organizat astăzi la Hong Kong, singurul oraş chinez unde se pot organiza evenimente de comemorare a represiunii sângeroase din 1989.
Pe 4 iunie 1989, în jur de 300.000 de soldaţi au intrat, cu tancuri şi blindate, în mulţimea de protestatari care cereau paşnic reformarea Partidului Comunist. Până la 4.000 de oameni au fost ucişi, iar alte câteva mii - arestaţi, însă aparatul de cenzură a înlăturat orice referire la mişcarea pro-democratică din istoria pe care-o învăţă chinezii, dar şi din spaţiul virtual, mai ales reţele de socializare.
26 de ani mai târziu, singurul oraş chinez care poate comemora evenimentele sângeroase de atunci organizează un priveghi în masă, a cărui importanţă şi mediatizare sunt amplificate de protestele pro-democraţie care au marcat Hong Kong-ul la sfârşitul anului trecut.
În China, brutalitatea cu care Beijingul a intervenit pentru a suprima mişcarea pro-democraţie din Piaţa Tiananmen a fost cunoscută mai întâi drept „incidentul de la 4 iunie”. „Incidentul” era, de fapt, un amplu val de proteste anticomunism.
Peste un milion de chinezi au fi participat la mişcare. 4.000 dintre ei au fost ucişi, alte aproape 2.000 au fost arestate.
Manifestaţiile au fost organizate de studenţi, însă chinezi din toate straturile sociale - în special muncitorii din fabrici - au rezonat cu mesajul acestora şi au ieşit în Piaţa Tiananmen, cerând democraţie chiar sub potretul înalt de şase metri al lui Mao Zedong.
Protestele au început în aprilie 1989, declanşate de moartea lui Hu Yaobang, fost secretar-general al Partidului Comunist Chinez, cu viziuni liberale reformatoare. El fusese înlăturat de la putere de comuniştii convinşi ai paridului, care l-au acuzat că a pierdut direcţia. Studenţii de la Universitatea din Beijing s-au strâns în Piaţa Tiananmen pentru a-l plânge pe Hu Yaobang.
Fostul lider era apreciat tocmai pentru că nu se temea să conteste politicile partidului şi să vorbească chiar de problemele societăţii chineze. S-a plâns de inflaţie, de perspectivele de carieră limitate pentru chinezi, despre corupţia din cercurile înalte ale partidului. De la jelirea acestuia, mulţimea din piaţă a trecut la nemulţumiri. Tinerii cereau tragerea la răspundere a guvernului, libertatea presei, libertatea de exprimare, redarea muncitorilor controlul asupra industriei.
Ei au continuat să revină în Piaţă, unii nu plecau deloc. Au instalat corturi, au ridicat o statuie pe care o numeau „Zeiţa Democraţiei” chiar sub ochii lui Mao. Mişcarea a coincis însă şi cu o luptă acută de putere în interiorul Partidului Comunist Chinez. Vidul de putere a însemnat că liderii nu puteau ajunge la un consens cu privire la planul de acţiune faţă de proteste. De aceea protestatarilor li s-a îngăduit să rămână atât de mult timp în Piaţa Tiananmen şi să strige pentru democraţie.
La apogeul protestelor, în Piaţă se strânseseră în jur de un milion de persoane. Până la jumătatea lunii mai, protestele se extinseseră, la o scară mai restrânsă, în aproximativ 400 de oraşe chineze. Greva foamei în care intraseră studenţii impulsionaseră solidaritatea chinezilor.
Spre sfârşitul lui mai, liderul chinez Deng Xiaoping a decis că trebuie folosită forţa pntru a-i scoate pe protestatari din Piaţa Tiananmen. Pe 20 mai, în Piaţa s-a declarat Legea Marţială. 300.000 de soldaţi au fost mobilizaţi în Beijing.
Unele unităţi au fost blocate însă atunci când încercau să intre în oraş sau în piaţă. Mulţimile de protestatari înconjurqau vehiculele în care se aflau. Îi scoteau pe soldaţi din ele şi începeau să le vorbească despre cauză. Le dădeau apă, mâncare şi adăpost. Văzând că armata nu poate avansa, generalii au ordonat retragerea pe 24 mai.
Soldaţii au fost duşi la periferia Beijingului. În timp ce protestatarii considerau că este punct de cotitură şi guvernul arată astfel că este dispus la negocieri, realitatea era alta. Comuniştii chemau trupe din întreaga ţară şi pregăteau o ofensivă în forţă.
În acelaşi timp, mişcarea de protest se dezagrega. În Piaţă se formau diverse facţiuni, protestatarii nu aveau un lider clar, nici o strategie comun. Piaţa era supraaglomerată şi existau deja serioase probleme de igienă şi sănătate publică.
Pe 1 iunie, biroul politic permanent al Partidului Comunist a primit un document intitulat „Asupa adevăratei naturi a turbulenţelor”. Raportul avea un singur scop: să convingă decidenţii politici că protestatarii sunt „terorişti” şi „contrarevoluţionari”, astfel că o intervenţie militară în forţă nu este doar legală, ci esenţială.
„Agenturile” străine erau din SUA
În plus, argumenta raportul, sprijinul popular faţă de mişcare creşte în toată ţara, studenţii nu intenţionează să plece şi protestele se intensifică. Un alt raport a venit în completare: Ministerul Siguranţei Naţionale a emis un document în care arată că în Piaţa Tiananmen sunt infiltraţi „burghezi liberali”, iar studenţii erau puternic influenţaţi de Vest - în special SUA. Ministerul susţinea că este convins că forţele americane s-au infiltrat în piaţă, au influenţat mişcarea studenţilor pentru a răsturna guvernul comunist.
2 iunie a adus o intenificare a mişcării de protest, întărind astfel temerile comuniştilor. Ziarele publicau pe primele pagini apeluri pentru retragerea studenţilor, cotidianul de partid „China Daily” publica un articol de opinie controversat, care ar fi fost scris de un student din Piaţă, care deplângea alunecarea în haos şi dezorganizare a mişcării.
Între timp, soldaţii fuseseră mobilizaţi în puncte-cheie din oraş. Mai multe unităţi din armatele a 2a 24-a, a 7-a şi a 65-a fuseseră mutate în secret în Marea Sală a Poporului, aflată în apropiere de Piaţa Tiananmen.
În acea seară s-a înregistrat primul incident violent. Un jeep al poliţiei ar fi intrat în mulţime, ducând la moartea a trei protestatari. Protestatarii au perceput incidentul drept un semn clar că forţele de ordine încearcă să intre în piaţă. Imediat, s-au organizat şi au început să ridice baricade în principalele intersecţii din oraş, nu doar în jurul pieţei, pentru a împiedica trupele să ajungă în centru.
În dimineaţa zilei de 3 iunie, studenţii au descoperit soldaţi în civil care încercau să introducă arme în oraş. I-au capturat şi i-au predat, alături de arme, poliţiei.
În acea după-amiază, biroul politic permanent al Partidului Comunist a decis aplicarea Legii Marţiale în cinci puncte:
1. Operaţiunile de suprimare a mişcării contrarevoluţionare vor începe la ora 21.00. 2. Unităţile militare trebuie să se întâlnească în Piaţă până la ora 01.00, 4 iunie. Până la ora 06.00, Piaţa trebuie să fie eliberată. 3. Nu vor fi tolerate întârzieri. 4. Nicio persoană nu poate împiedica aplicarea Legii Marţiale. Trupele pot acţiona în auto-apărare şi pot folosi orice mijloace pentru a-i înlătura pe cei care-i împiedică. 5. Presa va transmite avertismente cetăţenilor.
Nu s-a dat direct ordinul de a ucide, dar folosirea de „orice mijloace” a fost înţelească ca atare de mai multe unităţi. Liderii comunişti au rămas în Marea Sală a Poporului în noaptea aceea pentru a urmări derularea evenimentelor.
În acea seară, televiziunile transmitea chinezilor să nu iasă din case. La 20.30, deasupra pieţei survolau elicoptere militare. La ora 22.00, o unitate a deschis focul asupra unui grup de protestatari aflat la 10 kilometri de Piaţa Tiananmen. Veştile au ajuns şi aici, unde se organiza o ceremonie în faţa „Zeiţei Democraţiei”. Se confirmase deja prima victimă - Song Xiaoming, un tehnician în vârstă de 32 de ani, căzuse împuşcat. Soldaţii foloseau muniţie de război.
La 22.30, armata ajunsese la cinci kilometri de Tiananmen. S-a deschis iar focul, de data aceasta cu un număr ridicat de victime, cel puţin 36 de morţi. Unii fuseseră luaţi din stradă şi duşi în apartamentele oficialilor comunişti, aflate chiar deasupra bulevardului pe care tinerii încercaseră să ţină baricada.
Veştile despre victime continuau să ajungă în piaţă. La 00.15 au intrat primele blindate. Atunci s-au tras şi primele focuri. Studenţii aruncau cu bucăţi din pavaj şi ciment în vehicule. Mai multe tancuri au fost incendiate. Soldaţii care ieşeau din ele erau protejaţi şi escortaţi la puncte medicale. Protestatarii deja făceau presiuni pentru a se renunţa la politica de non-violenţă pe care o adoptaseră până acum. Unii lideri strigau în megafoane că trebuie să se apere.
Au continuat ore de confuzie şi panică, în unele puncte din piaţă se trăgea, numărul blidatelor continua să crească, la fel şi numărul victimelor.
La 04.00 s-a stins brusc lumina. În difuzoare s-a putut auzi „Eliberarea pieţei începe acum. Suntem de acord cu cererea studenţilor de a elibera piaţa.”
La ora 06.00 s-a format un convoi din studenţii care eliberau piaţa şi încercau să se întoarcă în campus. Trei tancuri i-au urmărit şi au tras în ei, ucigând alţi 11 şi rănind sute. Peste alte câteva ore, mii de oameni încercau să reintre în piaţă. Mulţi erau părinţi care-şi căutau copiii. Soldaţii au deschis iar focul. Zeci de civili au fost împuşcaţi în spate, în timp ce încercau să fugă.
Cele mai credibile estimări anunţă că în jur de 4.000 de persoane au fost ucise în această operaţiune. A doua zi, imaginea unui bărbat care stătea în faţa unui şir de tancuri care se îndrepta către Tiananmen făcea înconjurul lumii.
26 de ani mai târziu, aparatul de cenzură chinez interzice menţionarea acestei date. Pe Sina Weibo, cel mai popular sistem de microblog din China, data de 4 iunie a fost întotdeauna cenzutată, la fel 4 iunie 1989, precum şi „64“ - iunie 4 - , „0604“, „06.04“ şi mai nou cifra „25“ (aceasta este cel de-al 25-lea an de la masacru). Mai mult, până şi cifra „35“ deoarece 4 iunie este numit pe internet, de asemenea, „35 mai”, pentru a scăpa de cenzură.
Organizaţiile pentru drepturile omului spun că peste 50 de persoane au fost interogate sau reţinute pentru a nu organiza acţiuni de comemorare. „Saltă oameni de peste tot”, spune Liu Shihui, avocat specializat în drepturile omului. Potrivit acestuia, în ultima perioadă în China s-a derulat cea mai amplă operaţiune de verificare a activiştilor din 2011 încoace, când autorităţile se asigurau că Primăvara Arabă nu le va da idei chinezilor.
Frecvent, în apropierea datei de 4 iunie, guvernul restricţionează accesul la Google, de la simple căutări în motorul de căutare la serviciul Gmail.
[<a href="//storify.com/elenadumitru/26-de-ani-de-la-masacrul-din-tiananmen" target="_blank">View the story "26 de ani de la masacrul din Tiananmen" on Storify</a>]
Se încarcă comentariile...
