Dragonu AKA 47, la Adevărul Live: „Cum am ajuns narcoman, când eu visam să fiu bibliotecar?“
0
Interviu Dragonu AKA 47 la Adevărul Live: Pe numele real Dragoş Tudorache, rapperul Dragonu (30 de ani) a fost prezent, marţi, 25 august, în studioul Adevărul Live, unde a povestit despre peripeţiile din carieră, despre cum l-a schimbat statutul de tată, ce planuri are în muzică şi cum l-au influenţat drogurile.
Dragonu şi-a început drumul în mişcarea hip-hop ca şi B-boy, dar a fost atras de rimele pe loc, devenind un maestru al acestei arte.
De altfel, a înfiinţat primul crew dedicat rimelor pe loc, alături de Aforic, care se numea Atacuri de panică.
A făcut parte din trupa Specii, alături de Chimie şi de Gazah, şcoţând două albume alături de Kazi Ploae. În prezent face parte din trupa Haarp Cord. În 2011, a lansat primul material solo, „Adio 47 Omul Vechi“, iar în 2012 a lansat „Dragoş V’odă“.
După ce a stat ani de zile în „partea întunecată“ a hip-hop-ului, marcată în special de consumul de droguri, Dragonu a decis să renunţe la acel stil de viaţă şi să se apropie mai mult de cele sfinte.
Despre planuri de viitor, momente de răscruce ale vieţii sale, dar şi despre statutul de tată, Dragonu vorbeşte la Adevărul Live.
Cele mai importante declaraţii:
„Adevărul“: Cum ţi-ai petrecut vara? Am văzut că ai avut ceva concerte.
Dragonu AKA 47: Am fost destul de ocupat. Am muncit mult pentru noile concerte. La toamnă lansez un album best of, care marchează aniversarea de zece ani, de la primul album până acum, plus câteva piese noi. În octombrie o să fie lansarea, iar aniversarea va fi marcată şi de un turneu. O să fac cel mai lung concert, de o oră jumătate. La asta lucrez acum. Am scris încontinuu în ultimii şase ani şi vreau să mai stau o perioadă, să mai adun idei până să scot un album de 18-19 piese, cum se făcea în afară pe vremuri. După ce iau o pauză, o să fac albumul mare pe care îl aşteaptă toată lumea. Lucrez demult să decodez propriile emoţii şi amintiri. Când lucrezi cu muzică, te fentează beat-ul - te poate arunca în poetică sau în mândrie. În muzica mea caut să-l scot pe Dragonul adevărat la suprafaţă.
De la Haarp Cord o să auzim ceva?
Băieţii vor scoate, probabil, un album în toamnă. Eu nu o sa mai fiu în următorul proiect, o să-mi urmez cariera solo pentru o perioadă, este ceea ce îmi doresc. Dar noi o să mai colaborăm.
Te va înlocui cineva? E ceva temporar?
Haarp Coord a fost mereu într-o continuă schimbare. Este o trupă cameleonică.
„Copilul e cel mai mare act de creaţie al meu de până acum“
Ai trecut prin foarte multe schimbări în viaţă. Iar una dintre cele mai importante e aceea că ai devenit tată. Cum s-a simţit să ai în braţe „puiul de dragon“?
Mă simt extraordinar. E un nou început pentru mine, după zece ani de hip-hop, am trecut la alt nivel. Copilul e cel mai mare act de creaţie al meu de până acum. De când s-a născut Petra am pus punct la tot trecutul şi mi-am schimbat viaţa total. Vreau să mai fac un copil în viitorul apropiat, vreau chiar mai mulţi. M-a prins viaţa la momentul perfect, la 30 de ani, cu copil, nevastă frumoasă, carieră, mă simt bine. Copiii cred că se fac la vârsta asta. Raperii de afară au foarte mulţi copiii, în timp ce rapperii din România nu au, asta este diferenţa.
Haide să facem o incursiune în cariera ta. La început ai fost B-boy. De ce ai fost atras de partea asta a mişcării hip-hop?
A fost febra aia cu B-boy-ii când erau eram clasa VI-a. Am participat la campionate, am dansat cu toate trupele din România, este fascinant dansul, este un element al hip-hop-ului. Noi ascultam, la sală, muzica funk din care s-a tras hip-hop-ul. Abia când am crescut am aflat chestia asta şi mă bucuram că ştiam toate piesele. Break-dance-ul este foarte interesant, dar la vârsta asta nu cred că m-aş mai apuca. Atunci eram julit tot timpul, dar eram şi extrem. Era energie pură. Făceam si pe vremea aceea rime pe loc. Am moştenit asta de la tatăl meu. Eram atras şi pe partea de MC, dar nu era specificul oraşului. Când am venit în Bucureşti, m-am dus la sală şi făceam antrenamente aici. Într-o seară ne-am dus la un concurs de rime pe loc şi m-au împins băieţii pe scenă, chiar când am împlint 25 de ani, şi am câştigat. De atunci mi s-a schimbat viaţa. Cam atunci e începutul meu în hip-hop. Am fost mult mai bun pe partea de rap decât pe cea de b-boy - nu excelam. Pe rap, am fost mult mai puternic. Atunci am făcut primul crew cu Aforic. Atunci am făcut şi primul turneu din România, cântam mai multe trupe, iar eu cu Aforic făceam rime pe loc.
Dragonu AKA 47, în studioul Adevărul Live FOTO David Muntean
Ai înfiinţat cu Aforic primul crew dedicat rimelor pe loc, Atacuri de panică. Era ceva cu adevărat nou pentru România.
Da, în perioada aia nu mai făcea nimeni aşa ceva. Oricum, afară rapper-ii fac mereu freestyle, dar la noi cred că nu a fost cultura compatibilă. Abia acum a prins rădăcini şi la noi. Cred că de acum încolo mulţi dintre cei care vin urmă, generaţia de puşti, se vor apuca de freestyle şi vor participa la battle-uri. Mă uitam la Psihotrop, la puştanul acesta de 17 ani, ce poate să facă. Noi acum zece ani eram amatori pe lângă ceea ce face el. Trece la un alt nivel. Peste zece ani sper să fie toţi aşa cum este el acum.
„Dacă nu o arzi cu cap pe stradă te mănâncă porcii“
Cum ai resimţit contactul cu strada? Te-a influenţat în vreun fel?
Contactul cu strada a venit din Bârlad, la 15 ani, când am ieşit şi eu din casă, m-am ciocnit direct cu strada. În Bârlad e un mediu infracţional foarte puternic şi am fost obligaţi să ne «şmecherim» de mici. Poţi să fii puştan de stradă, bagabond sau infractor. Cum m-a influenţat strada? Pot să zic că şi în rău, dar şi în bine. M-a maturizat. E un subiect foarte ciudat, aş putea scrie o carte despre stradă.
Am făcut un scop din a sta pe stradă, acolo se întâmplă o grămadă de nenorociri şi trebuie să fii atent cu cine o arzi. Unii fac din stradă un idol. Acolo toată lumea îşi vede de treabă, nu e unire în iubire. Fiecare face banul lui şi îşi vede de combinaţia lui. Iubirea pe care o dau unii străzii ar trebui să o acorde lui Dumnezeu. Când oamenii nu-l cunosc pe Dumnezeu, îşi oferă toată iubirea străzii sau unui gen de muzică. Partea frumoasa a străzii e să fii cu fraţii tăi, cu care ai pornit de la început. Dar şi aşa trebuie să ştii să faci selecţie, să nu te bagi în orice anturaj. Unii fac tot felul de tâmpenii, nu ştii cum îţi iei un cuţit. Dacă nu o arzi cu cap pe stradă te mănâncă porcii. Eu ştiu cam în ce complicaţii pot intra pe stradă dacă nu eşti atent. Strada are şi părţi frumoase şi părţi urâte.
Ai transpus viaţa de pe stradă în piese.
Da, la început a fost o confuzie. A fost perceput drept gangsta sheet, dar ea street sheet. La noi gangter-ii din lumea interlopă nu se compară cu gangter-ii din afara. Gansta înseamnă să omori oameni. În România nu există decât în lumea interlopilor.
Cum te-au influenţat Chimie şi Kazi Ploae atunci când ai format Specii?
Am făcut trupa Specii cu ei. Ne-am susţinut reciproc şi am reuşit să avem vibe-ul nostru. Şi cu Bean, de la Subcarpaţi, a fost aceeaşi susţinere şi am făcut muzica pe care o voiam. Nu cred că ne-am influenţat, mai mult ne-am susţinut. Fiecare este pe felia lui. Ne-am întâlnit, dar toată lumea şi-a văzut mai departe de drum.
„Am fost o victimă a drogurilor“
Drogurile sunt mereu asociate mişcării hip-hop. Pentru tine tentaţia a fost prea mare?
Eu am fost o victimă. Un copil din Bârlad, lăsat de capul lui în Bucureşti, la ce puteai să te aştepţi? Nici nu mai vreau să discut, lumea ştie deja, am decis că acea perioadă s-a terminat de mult. Vreau să merg înainte şi să uit tot. Aş putea să scriu o carte despre asta.
Ai vreun regret din perioada asta?
Nu vreau să fiu ipocrit, acela am fost atunci şi am învăţat nişte chestii. Regret că m-am îmbolnăvit, dar nu mai pot să schimb chestia asta. Este bine că am învăţat destul de multe din tot şi mă bucur că pot să trag nişte foloase. Dumnezeu face în aşa fel încât binele să iasă la suprafaţă. Aşa a lucrat şi cu mine.
„Marea luptă, când ieşi din droguri, e cu naivitiatea“
Cedry2k a fost singurul tău sprijin în lupta ta cu drogurile.
Cedrea e un băiat cu capul pe umeri, un om simplu, bucureştean, şi-a văzut tovarăşi care au murit, ştia în ce sunt băgat. A încercat să mă scoate din naivitatea în care eram. Marea luptă, când ieşi din droguri, este bătălia cu naivitatea, să te scoată cineva din morcirla gândurilor în care ai intrat. El pentru asta s-a luptat, să mă înveţe să nu mai fiu fraier. Am reuşit şi cu ajutorul lui şi cu ajutorul părinţilor.
Cum ai făcut faţă sevrajului?
Nu mai vreau să mai discut despre asta. A fost o bătălie să ajung la realitate şi să fiu cu capul pe umeri în realitate în care sunt. Narcomanii sunt foarte naivi, bătălia se duce până te pui pe picioare.
Cele sfinte au fost calea reală de a scăpa de probleme. Cum ai luat contact cu Dumnezeu?
A fost o căutare. Am avut o revelaţie, nu pot să explic lumii întregi. Sunt lucruri prea profunde. Important este că atât timp cât tu cauţi adevărul, eşti pe drumul cel bun. Orice căutător sincer de adevăr îl va descoperi până la urmă. Dumnezeu răspunde la dorinţa ta. Eu l-am căutat cu cea mai mare disperare posibilă. Acum încerc să-l trăiesc, asta este fiinţa intimă a Dragonul AKA 47.
Consideri că ţi-ai găsit liniştea în felul acesta?
Da, dar... vezi, viaţa e o luptă continuă până la moarte. În fiecare zi am o grămadă de probleme, dar liniştit sunt, că sunt pe un drum, dar nu este vorba despre liniştea sau fericirea închipuită de oameni. Ele vin în urma sacrificiilor pentru care depui efort - să nu te mai droghezi, să fii un soţ model, un copil bun, un ajutor pentru aproapele tău. Pentru toate astea trebuie sacrificiu, este o luptă cu mândria. Seara sunt zdrobit, dar sunt fericit că am luptat. Poate, la sfârşitul vieţi, o să ajung şi eu la odihna adevărată.
Îţi lipseşte în vreun fel „băieţeala“ specifică străzii?
Eu stau şi acum în stradă, nu are de ce să-mi lipsească. Frăţiorii mei încă sunt în stradă. Vorbesc cu oamenii, sunt la concerte, în club, sunt mereu în contact direct cu diverse persoane.
„După ce m-am trezit din droguri m-am întrebat cum de am ajuns narcoman când eu visam să fiu bibliotecar?“
Ce s-ar fi întâmplat cu tine dacă nu ar fi existat muzica? Ce calea ai fi urmat?
Aş fi fost bibliotecar sau librar sau profesor universitar de beletristică, asta voiam să mă fac când eram puştan. Mă visam cu doctorat, eram foarte pasionat de cărţi, aveam colecţia mea, le sortam pe ediţii. Mă gândesc că trebuia să dau la Litere, nu cred că eram pregătit nici pentru Filozofie. După ce m-am trezit din droguri m-am întrebat cum am ajuns eu narcoman când eu visam să fiu bibliotecar?
FOTO David Muntean
Spuneai că nu ai timp să aprofundezi. Acum ai timp să citeşti tot ce doreşti?
Da, am timp, dar dacă citeşti prea mult şi fără simţire, nu faci nimic. Există şi un demon al culturii. Eu mă vedeam mare filosof, dar mi-am dat seama că nici măcar nu am minte de academician să pot să citesc cărţi specializate. Eu sunt artist profesionist şi lucrez după programul meu.
Dezbinarea hip-hop-ului din România
Cum vezi mişcarea rap în România?
Nu pot să mă pronunţ. Ideea e că rapperii din România sunt foarte dizolvaţi, iar hip-hop-ul pierde foarte mult. Uite, de exemplu, Smiley, Moga, Alex Velea, ei sunt foarte uniţi, fac muzica împreună. În rap, fiecare brigadă şi-a văzut de treaba ei, a trecut perioada colaborărilor. Nu ar trebui să concurăm între noi, ci să concurăm cu alte stiluri muzicale. Cu câteva excepţii, rapperii au dispărut de la TV.
Unde te vor vedea fanii?
Pregătesc turneul aniversar cam în toată România, pe 4 septembrie sunt la Brăila, o să mai fiu la Chişinău, Bacău, Mediaş. Din octombrie sunt la Iaşi şi Suceava. Toată lumea să stea geană pe Facebook-ul meu, vreau să sărbătoresc la zece ani şi să prezint nişte hip-hop adevărat pe toate scenele din România, să reprezentăm felia noastră de rapperi clasici. Cam asta o fie până în decembrie.
Se încarcă comentariile...
