VIDEO Bon Scott, nemuritor prin rock’n-roll

adevarul

Publicat: 10.05.2010 17:40

Ultima actualizare: 09.08.2022 17:05

Ca orice artist care a murit tânăr, solistul AC/DC din perioada 1974-1980 a devenit o veritabilă legendă a muzicii. Istoria AC/DC este divizată în două „ere“. O parte dintre fani sunt partizanii solistului Bon Scott, iar ceilalţi, ai actualului vocalist, Brian Johnson.

AC/DC, litere ce se regăsesc pe spatele electronicelor şi electrocasnicelor, se referă la curent alternativ-curent continuu, simbolul energiei şi entuziasmului afişat pe scenă de membrii trupei australiene. Fraţii Young, Malcolm şi Angus au ales aceste litere ce au rămas emblematice în istoria de peste 37 de ani a AC/DC.

Variabilele în ecuaţie au fost vocaliştii. Primul dintre aceştia a fost Dave Evans, înlocuit după mai puţin de un an de Bon Scott. Ronald Belford „Bon" Scott s-a născut în Kirriemur, Scoţia, la 9 iulie 1946, dar s-a mutat cu familia sa la Melbourne, în Australia, la vârsta de şase ani. Scott a fost de cinci ori campion la cântat la cimpoi, la categoria de vîrstă „sub 17 ani", dar copilăria şi adolescenţa în Australia nu au fost deloc uşoare.

„Mândrul scoţian"

La şcoală a fost terorizat de copiii care râdeau de accentul lui scoţian. Scott nu s-a lăsat intimidat. De-aici i-a apărut şi numele de scenă, „Bonny Scot", care înseamnă „mândrul scoţian".

La 15 ani, renunţă la studii. La 16 ani, are probleme cu legea. La 17 ani, petrece puţin timp în închisoare şi nouă luni la şcoala de corecţie Riverbank. Acuzaţiile care i-au fost aduse: s-a opus arestării, a declarat poliţiei un nume şi o adresă false, a întreţinut relaţii sexuale ilegale şi a furat 12 galoane de benzină.

Sentimentul că şi-a dezamăgit părinţii i-a marcat viaţa ulterior, când, ambiţios, Scott a demonstrat că este mai mult decât un infractor juvenil.

Şi-a fondat prima trupă, The Spektors, în 1964, în care a fost baterist şi, ocazional, solist vocal. Doi ani mai târziu, The Spektors a fuzionat cu o altă trupă, The Winstons, şi a rezultat The Valentines, formaţie care a înregistrat câteva piese compuse de George Young, fratele lui Malcolm şi al lui Angus. După o repetiţie cu o altă trupă, Fraternity, Scott a suferit un accident de motocicletă şi a părăsit formaţia.

L-a scos din trupă pe Evans

În 1974, managerul AC/DC, Michael Browning, l-a angajat pe Bon ca şofer. Dar tânărul avea vise mari. Potrivit specialiştilor în istoria AC/DC, Scott l-a „bătut la cap" pe Malcolm Young să-l dea afară pe Dave Evans. Astfel, Scott a devenit noul vocalist al formaţiei şi, în scurt timp, AC/DC a fost prima trupă rock care a susţinut un show în vestita Operă din Sydney.

Trupa înregistrase doar un single cu Dave Evans, „Can I Sit Next to You Girl" pe care l-a reînregistrat cu noul solist. Piesa a fost inclusă pe albumul „High Voltage", lansat pe plan internaţional.

Bon Scott (dreapta), împreună cu colegii de trupă Foto: Rexfeatures

Varianta originală, lansată doar în Australia în 1975, a fost produsă în doar 10 zile, cu orchestraţie semnată de fraţii Young şi versuri scrise de Bon Scott. Câteva luni mai târziu, AC/DC a lansat single-ul „It's a Long Way to the Top (If You Wanna Rock'n'Roll)", devenit, în timp, imnul formaţiei. Piesa a fost inclusă pe următorul album, „T.N.T.", lansat doar în Australia şi în Noua Zeelandă, care conţinea un alt clasic - „High Voltage".

Deşi unii critici au susţinut că toate piesele trupei sună la fel, succesul la public a crescut constant. Prima redută cucerită a fost Australia, apoi lumea întreagă.

Un somn nesfârşit

În noaptea zilei de 19 februarie 1980, Scott a băut împreună cu mai mulţi prieteni în clubul londonez The Music Machine. El şi Alistair Kinnear, de profesie basist, au părăsit localul la ora trei dimineaţa. Beat turtă, Bon părea de neclintit pe bancheta din spate. Crezând că doarme, prietenul lui l-a lăsat să-şi continue somnul. Dimineaţa, în maşină, Bon era mort.

Alcoolul l-a ucis

În 1976, trupa merge în turneu în Europa şi cântă în deschidere pentru formaţii precum Black Sabbath, Aerosmith şi Kiss. Popularitatea AC/DC atinge apogeul în 1979, cu „Highway to Hell", care a cucerit SUA, intrând în top 20. Momentul favorabil pentru succesul mondial este distrus de o tragedie.

După o noapte de băutură, la Londra, Scott adoarme în maşina unui prieten şi este găsit fără suflare dimineaţa. Ziua morţii sale, 19 februarie 1980, înseamnă doliu pentru fanii lui Bon Scott. Adepţii teoriei conspiraţiei susţin că circumstanţele morţii sunt suspecte. Dar nimeni nu a adus dovezi care să demonstreze că moartea sa, la vârsta de 34 de ani, nu a fost cauzată de alcool.

Un muzician care are statuie

Bon Scott rămâne unul dintre cei mai importanţi şi charismatici solişti vocali din sfera rock-ului, deşi trupa s-a autotintitulat „de rock'n-roll".
În 2006, revista „Hit Parader" l-a plasat pe locul secund în lista cu „Cei mai grozavi 100 de vocalişti heavy metal din istorie", după
Freddie Mercury, solistul Queen. Clasamentul „Cei mai buni solişti din istorie", realizat, prin votul fanilor, de revista „Classic Rock", îl plasează pe Scott pe locul I.

În oraşul natal, Kirriemur, există o placă memorială pe care scrie „Cea mai mare legendă rock'n-roll a lumii", în timp ce în oraşul australian Perth a fost inaugurată, în 2008, o statuie de bronz care-l înfăţişează pe Scott cu un microfon în mână, aşezat pe un amplificator Marshall.