VIDEO Alexandru Andrieş revine cu o „Petală“

VIDEO Alexandru Andrieş revine cu o „Petală“

Artistul va lansa, marţi, un nou album, în variantă normală şi de lux - împreună cu un album fotografic. Alexandru Andrieş (55 de ani) va lansa materialul discografic „Petală“ şi pe vinil. El va publica şi o carte cu desene din studenţie, care va cuprinde şi un DVD ataşat.

Mai citeşte şi:

• Nicu Covaci: Preţul cel mai scump plătit a fost uciderea mamei mele
• VIDEO Maria Gheorghiu: În folk nu poţi să minţi. Aici nu mai poţi mima sentimentul sau să faci playback
• VIDEO Vasile Şeicaru: Nu mai pot merge nici măcar în vizită în State, pentru că sunt "folk singer performer"

„Adevărul“: Pregătiţi o dublă lansare. Cum va fi?

Alexandru Andrieş: Va fi o lansare specială, pentru că sunt mai multe lucruri care apar în acelaşi timp. Albumul este editat în două formate, pe CD şi pe vinil şi, în acelaşi timp, va exista o carte care se numeşte tot „Petală“ şi care conţine textele pieselor de pe album, scanate după ciornele mele, cu tot felul de mâzgăleli.

Pe lângă asta, fiecare text este ilustrat cu fotografii pe care le-am primit de la diverşi prieteni. Unii sunt fotografi foarte cunoscuţi. De exemplu, Dinu Lazăr, Vlad Eftenie sau Sergiu Mitrofan mi-au dat nişte poze. Fotografiile sunt grupate în funcţie de text, am ales pozele care ilustrează ideea.

În paralel mai apare o carte, „Desen şi arhitectură“, împreună cu un DVD. Cartea conţine desene din perioada în care am fost student la arhitectură, între 1974 şi 1980, iar DVD-ul este o transpunere de pe o casetă VHS, veche, alb-negru, din 1987. Atunci am participat cu nişte colegi arhitecţi la prima şi singura expoziţie de arhitectură.

Ce va conţine albumul?

Sunt numai cântece noi şi, spre deosebire de albumul de anul trecut, care a fost mai social-politic, acesta este mai romantic, mai acustic, cu un sunet interesant obţinut din faptul că am cântat la o chitară cu corzile groase, iar Sorin Romanescu la o chitară de jazz. Asta a schimbat puţin tipul de sunet.

Este omul Alexandru Andrieş romantic?

O parte din mine, da. Cred că toţi suntem la fel, în proporţii mai mult sau mai puţin diferite. Cred că fiecare om are şi o doză de cinism, şi una de romantism. Şi o doză de bunătate, şi una de răutate.

Şi-atunci diferă proporţiile?

Presupun că te construieşti în timp, în funcţie de ce înveţi, de ce-ţi dau părinţii, de ce înveţi la şcoală, sau de ce ţi se întâmplă în viaţă. Astea cred că le avem toţi în noi.

Câte melodii aţi înregistrat pentru „Petală“ şi câte se regăsesc efectiv pe album?

Multe. Au fost făcute vreo 40 de piese pentru albumul ăsta şi au rămas 17 sau 18 în final.

Practic, mai puţin de jumătate…

Fiind cântecele mele, îmi plac toate. Pentru că eu le-am făcut, n-am cum să fiu obiectiv şi să fac selecţia. Şi-atunci o fac alţii pentru mine în funcţie de ce decidem că trebuie să fie pe albumul respectiv, în ce direcţie mergem. În funcţie de cum vrem să arate, atunci mai compunem un cântec, două, trei, ca să dăm unitate albumului.

Câte piese aţi înregistrat de-a lungul timpului?

Habar n-am şi nici nu e important. Contează câte dintre ele sunt bune. De exemplu, sunt sigur că discul „Interioare“ din ‘84 este bun, pentru că lumea încă mai vorbeşte despre el. Şi piesa „Cea mai frumoasă zi“ este bună, pentru că place multora.

Şi atunci ce contează?

Un artist e valabil ca artist - în cazul nostru vorbim despre cântece - în momentul în care obiectul artei lui este corect faţă de ce se întâmplă în jur. Dacă reuşeşti să sesizezi lucrurile importante şi să le pui artistic în operă, aceasta va supravieţui şi va fi bună şi peste sute de ani.

Dacă nu eşti suficient de bun şi nu sesizezi asta, poţi să ai mare succes la public, dar peste timp nu îşi va mai aduce nimeni aminte de tine. Ca artist, nu cred că îţi pui în minte să faci un cântec care să dărâme lumea. Când simţi ceva care te emoţionează, simţi nevoia să dai ceva celor din jurul tău.

Cel mai bine poţi să o faci prin talentul pe care ţi l-a dat Dumnezeu şi de care nu ai voie să-ţi baţi joc. Dacă eşti îndrăgostit, o să scrii cântece despre femeia respectivă până nu mai poţi. Dacă te-a supărat nu ştiu ce prim-ministru, scrii cântece despre ce isprăvi a făcut. Totul oscilează între sinceritate şi talent. Dacă ele nu există în acelaşi timp, lucrurile n-au cum să fie bune.

Ce mai „mâzgăliţi“?

Sunt nişte mâzgăleli şi în cartea cu desene. Unul dintre lucrurile de care m-am bucurat când le-am găsit a fost un portret al unei colege, pe care îl făcusem chiar pe zidul din spatele meu, unde eram student. Am găsit fotografia cu zidul respectiv, mi-a plăcut şi am pus-o în carte.

V-aţi luat telefon?

Nu, este aşa de bine fără… Măcar acasă am linişte.

În care postură vă regăsiţi cel mai bine?

Când stau de vorbă cu lumea. De fapt, asta fac şi când scriu cărţi şi când cânt: comunic. Nu pot să stau de vorbă cu toată lumea, aşa că tot ce spun este un fel de povestire pe care o ofer celor din jurul meu.

Ca artist, nu cred că îţi pui în minte să faci un cântec care să dărâme lumea... Dacă reuşeşti să sesizezi lucrurile importante şi să le pui artistic în operă, aceasta va supravieţui şi va fi bună şi peste sute de ani.

Alexandru Andrieş
cântăreţ

Andrieş, un artist complet

• Alexandru Andrieş s-a născut la data de 13 septembrie 1954.

• A absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu“, în 1980, unde în prezent este conferenţiar doctor la catedra de proiectare de arhitectură.

• A debutat solistic în 1974, în Club A, scenic în 1979 la Festivalul de jazz&rock Braşov, cu trupa Basorelief, şi în 1984 discografic cu albumul „Interioare“.

• Până acum, artistul a lansat 59 de albume. Andrieş scrie cărţi, compune muzică, face grafică. De-a lungul timpului, el a cântat la chitară, pian, muzicuţă, percuţii electronice.