Malvina Cervenschi, prezentatoare TV: „Sunt mai mult decât un trup plăcut“

Malvina Cervenschi recunoaşte că frumuseţea a ajutat-o în carieră, dar crede că nu ar fi ajuns aici dacă n-ar fi completat „imaginea“ cu minte şi cu un spirit frumos. Prezentatoarea TV în vârstă de 31 de ani şi-a început cariera în 2003, la rubrica meteo. Acum prezintă ştiri, tot la TVR, unde a şi debutat, şi creează bijuterii marca Malvensky.

În momentul în care a decis să se mute la New York, unde locuiesc părinţii, Malvina a primit un telefon şi, odată cu el, o invitaţie la un interviu în TVR.

A fost o oportunitate de care a profitat. Nu regretă nicio clipă că a dat New Yorkul, oraşul ei de suflet, pe Bucureşti, care i-a oferit cariera de azi. În prezent, viaţa ei se împarte între munca în televiziune - prezintă Telejurnalul de ora 12.00, de pe TVR 2, şi ştiri Info+, la TVR INFO -, atelierul de creaţie şi Dănuţa, o fetiţă de care, împreună cu soţul ei, Bogdan, Malvina are grijă weekend de weekend.

Adevărul: De curând te-ai alăturat echipei TVR Info. La câţiva ani distanţă de prima apariţie pe sticlă, cum vezi trecerea de la Meteo la Ştiri matinale?

Malvina Cervenschi: Eu văd lucrurile astfel: fie că e vorba de ştiri meteo ori de cele din sport, politică, economic sau social, gradul de interes pentru muncă, implicarea, cunoaşterea, pasiunea şi spontaneitatea ar trebui să fie aceleaşi. E vorba de contactul cu camera, de a fi natural, de a oferi credibilitate. Ai păşit în faţa camerei, e de datoria ta să fii informat şi pus la punct.

Malvina a rămas fidelă Televiziunii Române, din 2003 

Cum arată o zi din viaţa ta?

Fiecare zi începe cu recunoştinţa zilei de azi, cu mulţumire, un zâmbet şi mult optimism. Apoi începe trepidaţia cotidiană - televiziune, atelier, întâlniri, şedinţe foto. Seara, încerc să mă relaxez cu un film bun, o carte interesantă sau o întâlnire cu cei dragi. În rest, las fiecare zi să fie condimentată de elementul surpriză. Spontaneitatea vieţii e absolut surprinzătoare!

Ce lucruri minunate are în plan profesional anul 2011 pentru tine?

Profesionalul se împarte acum în două pentru mine: televiziunea şi antreprenoriatul. Orele petrecute în redacţie şi în studio, galele şi evenimentele pe care le prezint. De cealaltă parte, businessul de care mă ocup împreună cu o echipă excelentă, brandurile Rhea Costa şi Malvensky. Lucruri astea îmi dau motivaţie, mulţumire, împlinire, dar şi experienţa într-un domeniu cu totul nou, pe care îl gust cu toată plăcerea şi din care culeg satisfacţii şi împlinire.

Eşti adepta planurilor pe termen lung sau te laşi surprinsă de ce ţi-e scris?
 
Aş spune că sunt undeva la mijloc. Am parte de proiecte care trebuie gândite cu mult înainte de a le pune în practică, dar şi de unele care apar pe nepusă masă şi pe care, dacă ai tenacitate, le poţi prinde din zbor şi le poţi valorifica oportun. Mă ghidez foarte mult după ce simt şi după intensitatea momentului.  

Cât de tare te-a ajutat sau ţi-a dăunat frumuseţea fizică în carieră?

Frumuseţea fizică nu e de ignorat în cariera nimănui, şi nu o spun doar eu, ci şi sondajele. Desigur, acest dar m-a ajutat, însă mai cu seamă mi-a folosit ce am cultivat pe lângă. A avea doar un fizic plăcut nu înseamnă că ai tot. E nevoie de un spirit frumos şi de multă minte, pentru că ce ai în cap e cea mai mare bogăţie. Nu doresc să lupt cu stereotipurile, nu cred că e nevoie să demonstrez nimănui că sunt mult mai mult decât un trup plăcut. Las să transpară cine sunt din ceea ce fac. Îmi place să-mi văd de munca mea, să o fac cât mai bine cu putinţă. Dacă oamenilor le place să catalogheze, să judece, să eticheteze, asta e problema lor.

Când are ocazia, se implică în acţiuni ecologice

Tu şi soţul tău vă ocupaţi de o fetiţă pe nume Dănuţa? Cum a apărut ea în viaţa voastră?

Povestea întâlnirii mele cu Dănuţa nu este una cu doze  mari de senzaţional, aşa cum poate se aşteaptă unii să fie. O prietenă foarte bună, care se implică foarte mult în vieţile copiilor cu dizabilităţi din centre de plasament, m-a întrebat într-o zi dacă aş fi de acord să iau în grijă, în weekend, o fetiţă. Am acceptat imediat. Nu ştiam nimic despre cea cu care urma să-mi petrec fiecare sfârşit de săptămână, cu excepţia vârstei şi a numelui. Am îndrăgit-o însă pe Dănuţa din prima clipa şi m-am simţit foarte emoţionată, ţin minte, la prima întâlnire. Apoi am descoperit că între mine, atunci când eram copil, şi Dănuţa există foarte multe asemănări şi, uşor-uşor, ne-am apropiat una de cealaltă.

Ai de gând să schimbi titlul de „mamă de weekend", pe care ţi l-a atribuit presa, cu cel de mamă full time?

Eu cred că toate se înfăptuiesc la timpul lor şi că nu e bine să grăbeşti niciodată lucrurile, nici în carieră, nici în relaţiile interumane, nici în viaţa personală.

Ce înseamnă pentru tine o viaţă frumoasă?

Bună dispoziţie, dorinţa de a oferi fără a pretinde nimic în schimb, multe zâmbete, linişte, dragoste, pasiune, dar şi puterea de a trece peste micile neplăceri cotidiene, apelând la simţul umorului.

Amintiri din copilărie şi tinereţe

"Sunt multe lucrurile la care nu aş renunţa. Cărţile, care îmi dau o stare extraordinară, filmele vizionate seara, după o zi foarte plină, întâlnirile cu prietenii, care mă umplu de energie, călătoriile.''
Malvina Cervenschi prezentatoare TV

„În copilărie, la Hunedoara, am făcut «armata»"

Care e prima amintire care îţi vine în minte când te gândeşti la copilărie?

Cuvântul „armata" îţi spune ceva? În copilărie, am făcut armata. Şi asta nu însemna neapărat ceva rău, însemna un program foarte bine organizat. M-am născut la Hunedoara, însă ulterior m-am mutat împreună cu părinţii şi cu sora mea la Drobeta-Turnu Severin. Vacanţele mi le-am petrecut la bunici, în Hunedoara, copilăria mea este strâns legată de acest colţ de ţară, din aceste locuri minunate am cele mai multe amintiri. Acolo am învăţat tot ce ştiu despre curăţenie, grădinărit. Culegeam fructe, făceam compot sau siropuri cu bunica. Am luat şi lecţii de cusut, de croşetat. Aveam doar două ore de joacă, seara.

Care a fost mâncarea preferată în vacanţele de la Hunedoara?

Îmi plăcea să gătesc, dar cel mai mult, ţin minte, mă bucuram de spuma de albuş cu căpuşni sau cu mure culese de pe deal.

Ai fost un copil cuminte?

Am fost un copil, aş spune, cuminte şi foarte ordonat; aveam simţul dreptăţii, spune bunica mea, şi nu mă lăsam niciodată pedepsită dacă nu eram eu cea vinovată. Tot bunica mea spune că eram şi foarte descurcăreaţă, jovială şi mereu împăciuitoare.

Ce-ţi doreai să te faci „când vei creşte mare"?

„Nu ştiu". Acesta era mereu răspunsul meu. Într-adevăr nu am ştiut multă vreme. Ştiam exact, însă, ce nu vreau să fiu. Răspunsulla întrebarea asta l-am aflat cu timpul, descoperind, în urma diveselor experienţe, ce-mi place cu adevărat.

"Îmi plăcea să gătesc, dar cel mai mult mă bucuram de spuma de albuş cu căpuşni sau cu mure culese de pe deal. ''