INTERVIU Claudiu Bleonţ: „Am simţit că trebuie să fac ceva ca să supravieţuiesc“

Trebuia să joace Shakespeare pe scena Teatrului Naţional din Craiova. Iar în octombrie a re­venit, pentru prima oară, după 8 luni de pauză impusă, în Or­chestra Titanic, la TNB. Dar cum pandemia a schimbat radical regulile jocului, noţiunea de distanţă a prins o nouă conotaţie şi pentru Claudiu Bleonţ, pe care l-am găsit savurând o nouă libertate.

Una cu miros de brad şi iarbă încă verde, tocmai în Beliş, o localitate transil­văneană de munte, unde şi-a găsit o altă sce­nă şi o altă voce. Până acum, era actorul. Din vară, însă, este şi politicianul. Iată ce spune despre aceste două roluri majore între care pendulează în această perioadă, dar şi despre cel de soţ al actriţei Iulia Lazăr (44) şi de tată al micuţei Eva (7), care efectiv l-au întinerit şi îi dau energia şi motivaţia de-a se reinventa.

Ar fi trebuit să-ţi spun „dom’ primar“. Ce s-a întâmplat la alegeri?

Claudiu Am ieşit pe locul al doilea, cu o treime din procente. Majoritatea l-a votat pe vechiul primar, în ciuda faptului că acesta a primit o condamnare penală pentru dare de mită şi, în consecinţă, a fost suspendat. Dar aştept scrutinul de peste 6 luni, răstimp în care există un primar interimar, iar eu sunt consilier local. Deci povestea nu s-a încheiat.

Faptul că vechiul primar a fost reales spune multe şi despre preferinţele localnicilor.

A fost un vot mai mult emoţional, de frica de nou: „Cine e ăsta, ce vrea de la noi, de ce a venit aici?.“ Nu a fost un vot clar raţional. Oamenii au fost ţinuţi în frică, primăria a fost un stăpân, nu un servitor în relaţia cu comunitatea.

Poate că unii se aşteptau să pleci cu coada între picioare…

Dimpotrivă! Iar echipa mea a fost chiar entuziasmată de ce scor am scos, având în vedere că eu sunt de prin iunie aici. E adevărat că a fost o campanie grea, mai ales pentru mine, nou intrat în zona politică, rigori la care a trebuit să mă adaptez, constrângeri de discurs şi atitudine, adaptare permanentă la interlocutor. Dacă vrei, a fost o piesă de teatru bazată pe o improvizaţie continuă.

Iar în octombrie te-ai reîntors pe scenă.

Am avut spectacol. După opt luni de zile, am jucat Orchestra Titanic. Am avut repetiţii marţi, am jucat miercuri…

...după care s-au închis din nou teatrele.

Din păcate, da.

Cum te simţi după ce parcă ţi s-a dat încă o frimitură şi apoi ţi s-a luat înapoi totul?

Respect decizia asta, pentru că nu e de glumă! În familia mea au fost cazuri de infectare cu Covid-19, Horaţiu Mălăele a luat Covid-19, chiar nu e glumă! Respect măsurile luate şi m-am întors, cum am promis, în Beliş.

Unde stai în Beliş?

Iniţial, am stat la pensiunea unor foarte buni prieteni, iar acum caut să-mi închiriez o casă. Dar, undeva, altitudinea asta a brazilor este adânc întipărită în memoria mea afectivă, în subconştientul meu pentru că, în copilărie, eu şi tatăl meu am bătut Apusenii cu cortul, cu maşina, cu căţelul (aveam un şoricar)… În acelaşi timp, fratele bunicului matern a fost stareţul mănăstirii Cheia, părintele arhimandrit Calist, la care am stat mult timp cu mama. La Beliş, am făcut Revelionul 2019- 2020 la pensiunea prietenilor noştri, am făcut pentru prima oară baie în ciubăr, după care ieşeam şi mă tăvăleam în zăpadă, când afară ningea cu fulgi mari, ca-n poveşti. Şi chiar nu am răcit deloc! Şi de atunci am continuat să vin ori de câte ori aveam pauză între repetiţiile sau spectacolele de la Teatrul Naţional din Bucureşti sau cele pentru Teatrul Naţional din Craiova. De multe ori am venit doar cu Eva, pentru că Iulia era prinsă cu proiectele ei de la Teatrul Naţional din Craiova. Dar concediile ni le-am făcut aici, ne-am adus prietenii aici… Şi uite cum a trecut ianuarie, în februarie eram prins cu Anca Sigartău în proiectul Diagnostic rezervat, pe 3 martie am jucat la Naţionalul din Cluj. La Craiova trebuia să-l joc pe Shakespeare în Vărul Shakespeare de Marin Sorescu, care urma să fie prezentat la festivalul Shakespeare (care e bianual) – anul acesta s-au sărbătorit şi 170 de ani de la naşterea Teatrului Naţional Marin Sorescu din Craiova, deci era un dublu eveniment! Pe 12 martie s-a auzit că pandemia ar suspenda activitatea, dar a doua zi aveam repetiţii pentru spectacolul Visul unei nopţi de vară, stai că se face dezinsecţie, în a treia zi nici n-am mai repetat, după care a urmat carantina. Am plecat la Bucureşti, iar pe 15 am ajuns la Beliş cu Eva şi Iulia. După care a urmat acest proces lăuntric al meu, la 61 de ani.

Află ce s-a schimbat în viaţa lui Claudiu Bleonţ pe OK! Magazine