Cum l-a ajutat Arsenie Boca pe Daniel Buzdugan să-l regăsească pe Dumnezeu: „Nu întâmplător am păţit asta la câteva ore de la prima vizită la mormântul lui“

Realizatorul de radio şi TV Daniel Buzdugan a povestit cum un incident petrecut la câteva ore după ce a vizitat mormântul lui Arsenie Boca l-a făcut „să se întoarcă la Dumnezeu“.

„Credinţa în Dumnezeu ne dă linişte sufletească în orice împrejurime ne-am afla“, susţine Daniel Buzdugan (41 de ani), care a ajuns la această concluzie în urma unui incident, petrecut în luna ianuarie, lângă Deva, şi care era să-l coste viaţa. Mai exact, acesta a povestit, într-un mesaj publicat pe contul său de Facebook, cum, după ce a vizitat mormântul lui Arsenie Boca, a alunecat pe gresia udă din baie şi a căzut, izbindu-şi capul de cadă şi dizlocându-şi umărul. Apoi, în aşteptarea medicilor, şi cu frica de moarte în sân, realizatorul de programe radio şi TV spune că i-a adresat Părintelui Arsenie Boca o rugăcine care l-a ajutat „să-şi mai revină cât de cât“. Incidentul nu a fost deloc întâmplător, crede Buzdugan. Deşi a fost transportat la Spitajul Judeţean din Deva, apoi la Bucureşti, unde a fost operat vreme de cinci ore, el susţine că nădejdea a găsit-o în Cel de Sus, iar „lunile grele de recuperare“ l-au ajutat să se întoarcă la Dumnezeu.

„Simţeam cum mă lasă puterile. Mă luase frica. Frica de moarte şi pentru că nu eram pregătit pt ce va urma. Am început să mă rog încontinuu: «Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul, robul tău Daniel», şi «Sfinte Părinte Arsenie Boca, roagă-te pentru mine», pânâ mi-am revenit cât de cât. Nu-mi venea să cred ce mi se întâmplase şi mai ales cât de rapid a fost totul, fulgerător“, scrie Daniel Buzdugan în postarea sa.

Redăm în continuare întreaga întâmplare povestită de Daniel Buzdugan pe contul său de Facebook:

„Am să vă povestesc azi despre o întâmplare, ce a avut loc la câteva ore după ce am fost la Arsenie Boca.

Era pe data de 7 ianuarie, anul acesta. Era chiar in ziua de Sf. Ion, o zi geroasă -25 de grade. Fiind foarte frig, la Mănăstirea Prislop nu era prea multă lume. Drumul mi s-a părut de basm. M-am închinat, m-am plimbat şi apoi m-am întors la superbul conac Archia, de lângă Deva, unde eram cazat. Seara am ieşit să alerg. Am alergat vreo 14 km pe o vreme cumplită, şi eram foarte fericit că am rezistat. Nimic nu prevestea nenorocirea prin care era să trec.... Se făcuse ora 01.00 şi m-am dus să fac un duş. N-am apucat să intru în cadă pentru că am alunecat pe gresia care era udă. Am căzut din picioare la pământ într-o fracţiune de secunda. În cădere m-am izbit cu capul de cadă şi apoi de gresie. Am ameţit şi am început să văd negru în faţa ochilor, am realizat că ăsta poate fi finalul... Simţeam cum mă lasă puterile. Mă luase frica. Frica de moarte, şi pentru că nu eram pregătit pentru ce va urma. Am început să mă rog încontinuu: «Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul, robul tău Daniel», şi «Sfinte Părinte Arsenie Boca, roagă-te pentru mine», pânâ mi-am revenit cât de cât. Nu-mi venea să cred ce mi se întâmplase şi mai ales cât de rapid a fost totul, fulgerător.

După un timp am realizat că mâna dreaptă parcă nu mai exista. Îmi sărise din umăr şi nu mai puteam s-o bag înapoi, n-o mai puteam mişca. Eram speriat să nu fac gangrenă şi să se ajungă la amputare.... Apoi au venit cei de la 112, iar la Spitalul Judeţean din Deva mi-au băgat mâna în umărul care era făcut praf. Am ajuns la Bucureşti unde a urmat o operaţie de 5 ore, cu cui de titan, ca să fie treaba bună.

În fine, trec peste durere, lunile grele de recuperare şi peste sperietură şi vreau să vă spun că perioada aceea a fost una foarte benefică sufletului meu, m-am întors la Dumnezeu, am fost mai aproape de El, m-am regăsit, mergând aproape în fiecare seară la biserică, la Patriarhie sau la Mănăstirea Radu Vodă. A fost o perioadă în care am fost foarte optimist şi asta m-a ajutat mult, să trec foarte uşor peste acest necaz. Dacă nu nădăjduiam în Dumnezeu aş fi fost deprimat, dezamăgit de viaţă, nervos, frustrat ş.a.m.d.

Credinţa în Dumnezeu ne dă linişte sufletească în orice împrejurime ne-am afla. Da, da, chiar în orice împrejurare.

Suferinţele prin care trecem, inevitabil se întâmplă cu un rost.

Mi-am dat seama că nu întâmplător am păţit chestia asta la câteva ore de la prima mea vizită la mormântul părintelui Arsenie Boca. Azi este ziua lui de naştere. Părinte Arsenie roagă-te pentru noi cei păcătoşi. Amin!

«Medicul care crede că, povăţuind pe oameni, n-are trebuinţă de suflet şi de Dumnezeu - autorul şi stăpânul vieţii-, e până la un loc, un bun veterinar»“.