Andrei-Cătălin Ilie, tânărul care a terminat anul trecut facultatea de Computer Science la Oxford, ca şef de promoţie, vrea să se întoarcă acasă. Misiunea pe care şi-a propus-o: schimbarea ţării în bine prin propria implicare în spaţiul politic.
Noi avem o struţo-cămilă a politicii la putere în acest moment, care nu reprezintă nicio ideologie, ci doar interese obscure ale unor indivizi.
Andrei Cătălin Ilie: Un coleg mai mare, tot din Ploieşti, pe care l-am cunoscut în timpul olimpiadelor, este la rândul său student la Oxford. El este cel care mi-a explicat ce presupune o astfel de experienţă şi m-a convins să aplic. Am susţinut un examen de admitere bazat pe Matematică. Problemele erau construite astfel încât să-ţi testeze capacitatea de adaptare la conceptele pe care profesorii urmează să ţi le preda. Apoi, a trebuit să scriu un „personal statement“. Este ca o scrisoare prin care încerci să-i convingi că tu eşti ceea ce caută. Acolo îţi poţi expune rezultatele pe care le-ai obţinut până în acel moment, ce voluntariate ai făcut sau alte activităţi educaţionale în care te-ai implicat, interesele generale, pasiunile. Aşadar, nu trimiţi tipicul CV şi un dosar plin cu diplome.
Ca să mergi în etapa următoare, adică a interviurilor unu la unu cu trei profesori, în general trebuie să obţii peste 70 de puncte la primele două probe. Eu am obţinut 99 de puncte. Cât despre interviuri, la fel, profesorii testează capacitatea de gândire şi de a efectua operaţii logice. Toate acestea au avut loc în perioada noiembrie-decembrie 2014, iar în ianuarie am primit scrisoarea de acceptare. Era un vis pentru mine. Auzisem prima dată de Oxford în clasele mici când aveam o trusă de geometrie cu un echer, creion şi o gumă pe care scria Oxford. Cred că mai am şi acum acasă acea cutie.
Care este lecţia cea mai importantă pe care ai învăţat-o la Oxford? 
Faptul că munca este răsplătită într-un sistem corect. Simţeam că eforturile mele şi tot studiul sunt recunoscute de profesori şi de restul comunităţii academice.
Mi se părea că trăiesc într-un univers utopic, raportându-mă la ce-mi povesteau prietenii din ţară despre unele practici nu tocmai etice în universităţile din România: profesori hotărâţi să-i pice pe studenţi dacă nu au făcut o temă de laborator sau dacă nu au avut un anumit număr de prezenţe la cursuri. Or, aici nu există conceptul de prezenţă obligatorie. Ce-i interesează pe profesori este să vadă că ai înţeles conceptele pe care ţi le-au predat.
MITUL OLIMPICILOR LA MATEMATICĂ
În ce măsură sunt relevanţi românii pentru domeniul matematicii la nivel internaţional? Asta apropo de mitul românilor olimpici la matematică.
Avem români matematicieni foarte tari în lume. De exemplu, Ciprian Manolescu, care a fost unul dintre posibilii câştigători ai Medaliei FIELDS pentru Matematică. Cât despre ştirile despre olimpici, cred că ascund în spate un dezechilibru. După clasa a X-a, sistemul începe să bage pe gât elevilor concepte tot mai avansate şi abstracte, pe care nici măcar nu le vor folosi la BAC sau când se vor angaja (cu excepţia celor care merg în cercetare). Cu un astfel de sistem într-adevăr construieşti nişte vârfuri care să te reprezinte la olimpiade sau la universităţile din afară. Pe de altă parte, îi laşi în urmă pe majoritatea.
De ce vrei să te întorci în ţară?
Cred şi sper că experienţa mea va contribui la schimbarea României. Dacă vrei să faci o schimbare, trebuie să fii chiar tu cel care să se implice în mod direct, asumat. Eu cred că fiecare om poate să contribuie într-o oarecare măsură la viitorul pe care ni-l dorim. Mi-ar plăcea să fac parte dintr-o astfel de clasă de oameni.
Ce părere ai despre actuala clasă politică? 
Ideile mele politice sunt mai de stânga, dar în Parlamentul din România nu avem partid serios care să reprezinte această ideologie. Noi avem o struţo-cămilă a politicii la putere în acest moment, care nu reprezintă nicio ideologie, ci doar interese obscure ale unor indivizi. Cred că, în acest moment, România nu este condusă de o clasă politică performantă, corectă, curată. Nimic… Îmi este foarte greu să găsesc un adjectiv cu o valenţă pozitivă pentru actuala majoritate. Cred, totuşi, că avem speranţă de în noile partide care apar din iniţiative cetăţeneşti, cum ar fi USR, partidul lui Cioloş (PLUS – nr.r.), DEMOS. Sunt partide tinere care încearcă să schimbe ceva şi să ducă România către zona occidentală a valorilor.
Care crezi că ar trebui să fie principala prioritate a guvernanţilor?
Cred că totul îşi are rădăcina în Educaţie. În cadrul acesteia ne formăm inclusiv viitoarea clasă politică care poate să aducă schimbări în România. De exemplu, în Anglia există un curs special care pregăteşte viitorii prim-miniştri şi alţi lideri politici. Peste jumătate dintre premierii acestei ţări au absolvit respectivul curs, inclusiv parlamentari. Este oarecum o dovadă că educaţia stă la baza viitoarei clase politice.
Schimbarea pe care ţi-ai dori să o vezi în cetăţeni este…
Să mergem cu toţii la vot. Să ne exercităm dreptul pentru care oameni au murit la Revoluţie.
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:
