Cum îşi bat joc de banii europeni pentru şcoli

Sute de şcoli sunt în reparaţii de ani de zile printr-un program finanţat de Banca Europeană de Investiţii şi nu vor fi gata nici toamna aceasta. Moloz, pereţi decojiţi, mobilier stricat şi nervi din partea directorilor – acestea sunt în prezent rezultatele programului de reabilitare a şcolilor, gestionat de Primăria Capitalei.

Citeşte şi:

Licenţiaţii Spiru Haret Deva, nemulţumiţi că dau examen în reluare

Când stai în staţia de autobuz de la intersecţia străzilor Ştirbei Vodă şi Virgiliu, nici nu-ţi dai seama că în spatele tău se află una dintre cele mai vechi şcoli din Bucureşti, care are peste un secol.

Copacii şi iarba acoperă clădirea în totalitate, iar când intri în curte, cum treci de gardul verde eşti întâmpinat de grămezi neordonate de materiale de construcţii, în timp ce zidurile care se văd puţin mai departe parcă stau să cadă. O plăcuţă rămasă pe frontispiciu te anunţă că te afli, totuşi, la Şcoala de Muzică Nr. 3 din Capitală. Unii dintre profesorii care ar trebui să predea aici susţin că n-au mai văzut o clădire atât de dărâmată de la război.

Lucrările au început acum patru ani

Şcoala de Muzică este prima cuprinsă în programul Băncii Europene de Investiţii, prima pentru care Primăria Capitalei a contractat constructori care să o refacă, încă din 2006.

De atunci însă, situaţia doar s-a înrăutăţit. În prezent, lucrările sunt oprite: nici urmă de muncitor sau de reprezentant al primăriei. De pază stau secretara şi directorul şcolii. În interior, pereţii sunt decojiţi, podelele nu mai există, instrumentele muzicale stau grămadă în câteva camere. De la parter până la mansardă trebuie să ai mare grijă cum urci pentru că te poţi împiedica la orice pas. La primul nivel, lucrările au fost terminate în urmă cu doi ani, dar acum totul arată ca şi cum n-ar fi fost făcut nimic.

„În 2006, când au început lucrările, ei s-au apucat de parter şi l-au terminat. În doi ani au refăcut jumătate din clădire. Numai că nu au făcut şi acoperişul şi de aici au început necazurile", explică Egmond Popa, profesor de violoncel. Ca urmare, pentru că acoperişul era într-o stare proastă, atunci când a plouat, apa a intrat în clădire şi a distrus tot ce se realizase deja.

Pentru că de patru ani lucrările nu se mai termină, elevii înmatriculaţi la această instituţie sunt răspândiţi în alte locuri: la Teatrul Giuleşti, la Şcoala 152 şi la Grădiniţa 248. „Luăm 10-12 premii internaţionale pe an cu copiii noştri. Ar trebui să facem repetiţii şi vara. Pentru un concurs trebuie să munceşti tot timpul. Dar unde să facem asta?", se plânge Viorel Maier, directorul şcolii.

Pianul aproape nou, nefolosit de trei ani, nu mai poate fi reparat

Multe licitaţii au fost reluate

Maier este foarte supărat că şcoala lui arată aşa şi îşi mai aminteşte cu greu cât de bucuros era când şcoala a fost selectată pentru programul BEI. „Cine ar fi crezut că ei nu au niciun plan? Între 2006-2007, când a lucrat firma General Construct&Consult, totul era aproape gata. Dar nu au făcut nimic la acoperiş. Apoi, primăria nu i-a plătit şi în august 2008 contractul a fost reziliat", spune Maier.

Anul acesta, Primăria Capitalei a contractat o altă firmă care să lucreze la acoperiş. „Dar nu l-au făcut cum trebuie. Nu are jgheaburi şi când plouă toată apa intră în clădire. Totul făcut de mântuială. Şi îmi pare rău pentru că, în 2008, unul dintre părinţii elevilor care învaţă la noi şi care are firmă de construcţii s-a oferit să ne sponsorizeze şi să facă el toată şcoala. M-am dus la Sorin Oprescu şi i-am spus şi mi-a zis că nu se poate, că nu e legal. Dar e legal să stăm aşa de trei ani, cu instrumentele în apă şi în mucegai? N-o să mai folosim niciodată instrumentele astea, erau noi când au început lucrările", arată directorul Maier.

În situaţia de la Primăria Capitalei, Şcoala de muzică nr. 3 figurează în rândul şcolilor pentru care licitaţia se va relua. În aceeaşi situaţie se află alte 11 şcoli din totalul celor 102 aflate în proiect.

Şcoala Centrală, din Sectorul 2, o altă instituţie nu doar veche, ci şi cu tradiţie, este printre ultimele incluse în proiect, în 2009. Potrivit directoarei Maria Cojescu, lucrările merg bine la clădirile principale. În schimb, lucrările la construcţia sălii de sport au fost oprite în urma unei acţiuni în instanţă a omului de afaceri Puiu Popoviciu, care s-a plâns că sala respectivă este prea aproape de casa lui.

„Pentru că e monument istoric şi sunt necesare lucrări suplimentare, cheltuielile s-au mărit. Numai că primăria nu mai vrea să mai plătească şi riscăm să rămânem aşa", se teme directoarea. La unele dintre şcoli lucrările nu au început din cauză că licitaţiile au fost contestate.