Grădiniţa care îi învaţă pe copii să devină antreprenori. „Un copil fără iniţiativă, care doar pune în aplicare ce spun alţii, va fi un angajat foarte ascultător“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pădure, flori, fructe, legume, râu, peşteră, cascadă, dealuri, căsuţă în pământ, căsuţă în copac, zonă cu animale domestice – toate acestea alcătuiesc curtea unei grădiniţe din pădurea Băneasa care se concentrează cel mai mult pe acest obiectiv: să le dezvolte copiilor abilităţile practice, inteligenţa emoţională, logica şi latura reală, toate – calităţi generale ale oamenilor de succes.

Grupa mare s-a întors din pădure, de la o drumeţie. Puştii au scăpat de cizmele de cauciuc şi acum aleargă desculţi, râd şi povestesc în curtea grădiniţei Karin’s Kids Academy, care este, practic, tot o pădure, doar că nu e doar atât. Aici, în Băneasa, lângă sediul SRI, într-o curte de 10.000 de metri pătraţi, 135 de copii înscrişi într-un an în clasele grădiniţei au parte de: pădure, flori, fructe, legume – cultivate chiar de copii, râu, peşteră, cascadă, dealuri, căsuţă în pământ, căsuţă în copac, zonă de animale etc.

Nicio pietricică din această curte nu e lipsită de rost, totul e gândit întocmai pentru a le crea copiilor mediul ideal pentru a învăţa. Şi nu vorbim despre pedagogia clasică, despre memorarea nu-ştim-cărei poezii sau despre nu-ştim-ce piesă de teatru. Vorbim despre un model de educaţie importat din Statele Unite, bazat pe unul dintre cele mai ample studii privind educaţia preşcolară, care a demonstrat importanţa educaţiei în natură.

„Natura te ajută să-i dezvolţi copilului foarte multe dintre abilităţile esenţiale de care are nevoie în viaţă. Asta pentru că în natură, copilul găseşte soluţii pentru orice. Nu sunt elemente clare, prestabilite. În natură, foloseşti beţele căzute din copaci şi poţi să pui băţul cum vrei tu. E alegerea ta ce fel de beţe iei. Şi, în plus, fiecare copil va scoate din elementele naturii cu totul şi cu totul alt rezultat. Sau, de exemplu, ne propunem să facem un tractor şi, folosind elementele din natură, nu ne iese tractor, ne iese un avion. Şi atunci discutăm despre avionul acela“, explică Dan Prediger, fost avocat şi om de afaceri în SUA, directorul grădiniţei Karin’s Kids Academy.

„Cu ce îl ajută pe copil în viaţă dacă vine la această grădiniţă?“

Imagine indisponibilă

Studiul de la care s-a pornit în afacerea în care s-au investit 4,5 milioane de euro se aplică în SUA în multe grădiniţe, dar şi în Europa. Totuşi, în 2016, când şi-a început activitatea grădiniţia din Băneasa, aceasta era singura din toată Europa care avea toate elementele din natură la care se făcea referire în studiul american.

De fapt, principiul de la care a pornit ideea acestei grădiniţe este: „Cu ce îl ajută pe copil în viaţă dacă vine la această grădiniţă?“. „Asta trebuie să fie gândirea oricărui părinte şi a oricărui educator. «Ce fac eu acum îl ajută pe copil în viaţă?» Părintele poate să facă cu copilul şi activităţi care-i aduc o plăcere de moment. Dar eu, ca instituţie, trebuie să gândesc nişte activităţi care îi aduc şi plăcere de moment, pentru că altfel nu este atras de activitate şi n-o să participe, dar aceste activităţi trebuie să producă şi efecte pe viitor. Pe moment, pot să-i pun la televizor un desen animat şi copilul o să fie liniştit, fericit şi o să-şi dorească să vină la grădiniţă în fiecare zi. Dacă-i mai dau şi nişte dulciuri la prânz, cu siguranţă o să plângă acasă că vrea la grădiniţă. Dar nu asta e ideea noastră. Trebuie să gândim ce e bun pentru viitor“, subliniază Dan Prediger.

De la concret către abstract

Este modelul american cu adevărat un model de educaţie? La această întrebare, fostul avocat răspunde cu o speţă: „Am văzut când aveam o afacere în SUA, o mare diferenţă între un manager din America şi unul din România. Dacă unui manager din America îi spuneam un lucru, îmi punea 20 de întrebări să vadă cum o să aplice informaţia respectivă. În România, mi se pun trei întrebări care sunt numai cu scopul de a memora tot ce am zis, cuvânt cu cuvânt. În America, nimeni nu era interesat să reţină totul, ci doar să înţeleagă ideea şi cum să o pună în practică. La acest nivel se văd diferenţele din sistemele de educaţie. Dacă la ei evaluarea se face în funcţie de ce a înţeles copilul, la noi, în continuare, evaluarea se face în funcţie de ce a memorat copilul. Ceea ce este total greşit“.

Imagine indisponibilă

Aşa se face că unul dintre principiile de bază ale grădiniţei din pădure este realizarea unor activităţi care pleacă din concret spre abstract. Adică se pune mult mai puţin accentul pe memorarea unor informaţii abstracte şi toată programa se concentrează, practic, pe dezvoltarea unor abilităţi practice, a logicii, a laturii concrete. „Am analizat ce e cel mai important în viaţă şi care sunt adulţii care s-au descurcat în viaţă. Ei bine, conform studiilor, adulţii cu succes în viaţă sunt cei care stau foarte bine emoţional, se cunosc bine, au curajul să se implice, nu le e teamă dacă greşesc, dacă au greşit au învăţat din experienţă, au corectat greşeala, ştiu să meargă mai departe. Toate aceste lucruri se învaţă de foarte mic. Dacă înveţi de mic numai să memorezi o informaţie, ca adult îţi va fi teamă să faci lucruri ieşite din tipar“, lămureşte directorul grădiniţei.

Pentru a dezvolta toate aceste calităţi ale adultului cu succes în viaţă, în grădiniţa din pădure se merge pe dezvoltarea inteligenţelor multiple. În acest scop, curtea a fost împărţită pe diferite zone care dezvoltă în principal un tip de inteligenţă şi conex alte tipuri de inteligenţă.

Când ajuţi un copil să iniţieze activităţi, ei bine, acel copil este viitorul antreprenor, pentru că el are curajul să se implice într-un business. Cel care doar pune în aplicare ceea ce spun alţii cu siguranţă va fi un angajat foarte ascultător. Dan Prediger, directorul grădiniţei Karin’s Kids Academy

Prima etapă: ieşirea din faza de bebeluşeală

La Karin’s Kids Academy, există un program antepreşcolar – baby, pentru copii de până în 3 ani, şi unul preşcolar, pentru copii între 3 şi 6 ani. Iar întreaga programă este concentrată pe trei etape principale, în care se urmăresc lucruri diferite.

În prima etapă, se merge pe inteligenţa emoţională a copilului: educatorii îl ajută să se cunoască pe el, să-şi exprime emoţiile. „Dar, să-şi exprime emoţiile nu înseamnă ce au înţeles, din păcate, unii specialişti în parenting şi unii părinţi: să laşi copilul să plângă şi să bată cu pumnii în masă. Ăsta este un model de parenting în care-ţi ţii copilul în faza de bebeluşeală. Pentru că asta face un bebeluş: doar ţipă, fără să fie în stare să spună de ce. Nici măcar nu conştientizează în faza de bebeluşeală că există un adult lângă el care îl poate ajuta să depăşească momentul. Ei bine, noi învăţăm copiii să depăşească nivelul de bebeluşeală, să spună ce-i deranjează şi să-şi dorească să caute soluţii. Îşi vor dori să caute soluţii abia în momentul în care noi le demonstrăm că suntem în stare să găsim soluţii pentru el şi-l ajutăm. Dacă i-ai demonstrat o dată, de două, de zece ori că, într-adevăr, găseşti soluţii cu el, rezultatul este că n-o să mai plângă, o să vină şi-o să-ţi spună ce l-a deranjat sau ce-şi doreşte şi-l ajuţi.“

Imagine indisponibilă

Practic, în prima etapă, educaţia se concentrează pe încurajarea copilului să-şi exprime nevoile şi frustrările şi să caute soluţii. Tot acum, este învăţat să nu-i mai fie teamă c-o să greşească. Chiar dacă greşeşte, i se demonstrează că, de fapt, nu este o greşeală, ci o experienţă nouă din care are de învăţat. „În plus, trebuie să-i explicăm că multe invenţii, de exemplu, au plecat de la ceea ce la început părea o greşeală“, spune Dan Prediger.

A doua etapă: lucrul în echipă

Imagine indisponibilă

În cea de-a doua etapă, care începe undeva în grupa mică şi cuprinde şi prima jumătate din grupa mijlocie, se lucrează foarte mult în grupuri de copii. Chiar din prima etapă, educatorii pun accent pe integrarea în grup. Dacă atunci când copilul este foarte mic, de cele mai multe ori, îşi doreşte să facă activităţile numai în sfera lui de interes, pe la 1 an-1 an şi ceva, trebuie învăţat să-şi lărgească aria de interes jucându-se cu alţi copii. „Când un copil este pasionat de dinozauri, o să vrea să facă toate activităţile posibile, dar cu dinozaurul lângă el sau legat de dinozauri. Dacă-l împrieteneşti cu o fetiţă care-i pasionată de prinţese, cu un băiat care-i pasionat de avioane, de tractoare, va începe să aibă jocuri comune în care include fiecare: prinţesa, tractorul, avionul, dinozaurul şi aşa mai departe. Aşa ajunge cel mic să fie interesat şi de alte lucruri“, exemplifică directorul.

În plus, în această a doua etapă, activităţile devin mai complicate, iar copilul începe să conştientizeze că nu le poate face singur şi e nevoit să ceară ajutorul. Aici, educatorii se confruntă cu situaţia copilului extrem de emotiv, care nu cere niciodată ajutorul şi pe care educatorul trebuie să-l încurajeze şi, fără să-şi dea seama, să-i integreze în activitate alţi doi-trei copii cu care acesta începe să se joace. „De asemenea, există situaţia copilului care, pe fondul unui parenting modern, a învăţat că el este şi frumos, şi bogat, şi deştept, lucru care i se repetă în fiecare dimineaţă. În acest caz, îi spunem copilului că, într-adevăr, e cel mai deştept, dar că oricât de deştept ar fi, singur nu poate să facă totul. Oricum ai nevoie de cineva, iar acel cineva trebuie să accepte să lucreze cu tine.“

Informaţiile la grădiniţă trebuie să fie pe nivelul de cunoaştere al copilului şi pe sfera lui de interes, ca să nu-i pierdem interesul. E esenţial să-l ajuţi pe copil să facă conexiuni între informaţii, să ia o informaţie pe care să o pună în practică într-o activitate pe care educatorul o dirijează, după care îl lasă pe el să iniţieze o activitate. Dan Prediger, directorul grădiniţei Karin’s Kids Academy  

A treia etapă: pregătirea pentru şcoală

Imagine indisponibilă
Imagine indisponibilă

De la mijlocul grupei mijlocii şi până la finalul grădiniţei se desfăşoară cea de-a treia şi ultima fază, şi anume pregătirea pentru şcoală. Dar nu este vorba despre pregătirea clasică: i se pune copilului stiloul în mână şi începe să deseneze beţişoare şi litere. „Asta or să facă ei la şcoală. Inclusiv în Marea Britanie, care are în curriculă la vârsta de 4 ani să înveţe să citească şi să scrie, sunt studii care au demonstrat că, dacă sunt comparaţi aceşti copii cu cei din alte sisteme, care învaţă să scrie şi să citească la 7 ani, până la 10 ani, între ei nu mai este nicio diferenţă: toţi scriu şi citesc la fel de rapid. Aşadar, este absurd ca la vârste mici să te concentrezi pe nişte lucruri care nu au atât de mare importanţă pe termen lung“, subliniază Dan Prediger.

În schimb, spune el, sunt alte abilităţi pe care nu le mai poţi dezvolta după o vârstă. Se bazează în ceea ce spune pe studii care au demonstrat că, până la 6 ani are loc explozia cea mai mare în creier. „De exemplu, până în 5 ani se formează un milion de conexiuni neuronale pe secundă, au demonstrat în 2017 cercetătorii de la Universitatea Harvard. După această vârstă, începem să tot pierdem din respectivele conexiuni, dar prin exersare, unele dintre ele rămân, sunt ca nişte cărări care se bătătoresc. Şi cu cât păstrează mai multe dintre aceste conexiuni, cu atât copilul va fi mai inteligent. Degeaba am eu o memorie incredibil de mare, dacă unei informaţii, ca să ajungă dintr-o parte în cealaltă a creierului îi ia o jumătate de zi. Lasă să n-am decât puţină memorie, că oricum acum avem Google, dar, când am obţinut o informaţie, aceasta a fugit dintr-o parte în alta şi am reuşit să fac nişte conexiuni inedite şi ştiu ce să fac cu ea.“

În faza a treia, deci, la Karin’s Kids Academy educaţia se concentrează pe cultivarea plăcerii de a învăţa. Mulţi copii se duc la şcoală fără această plăcere. Sau dacă o au, o pierd în doi-trei ani. „Practic, ce facem noi: le dăm copiilor o activitate complicată pe care, când ajungem în impas, o punem deoparte. Apoi avem activităţi conexe cu activitatea respectivă, de unde copilul îşi poate extrage informaţia, o analizează împreună cu educatorul să vadă dacă o poate folosi în activitatea iniţială complexă. Ăsta este momentul în care copiilor li se dezvoltă o gândire practică. Făcând astfel de activităţi cu ei timp de un an şi jumătate, orice informaţie le vei da, ei vor începe să se gândească la ce o pot folosi şi cum o pot pune în practică.“

Trei educatori la fiecare clasă

Imagine indisponibilă

În ceea ce priveşte curriculum-ul Karin’s Kids Academy nu diferă foarte mult de grădiniţele de stat din România. „După ce am citit curriculum-ul românesc de grădiniţă, mi-am dat seama că ţara noastră are un curriculum excepţional. Este extrem de modern, îţi permite să faci absolut tot ce vrei, atât timp cât atingi nişte obiective“, este de părere Dan Prediger. Grădiniţa sa este diferită de sistemul de stat, însă, prin metoda de a atinge acele obiective. În opinia directorului, personalul insuficient este motivul pentru care învăţarea la stat se axează pe memorarea informaţiilor abstracte şi mai puţin pe concret. „Trebuie să ai mult timp să pregăteşti activităţile şi să ai mult personal“, subliniază el.

Aşadar, la Karin’s Kids Academy sunt angajaţi 50 de oameni la 135 de copii înscrişi în toate grupele. Sunt trei cadre didactice la fiecare clasă care are între 16 şi 19 copii. În plus, fiecare clasă de la grupele baby – până în 3 ani – are câte o îngrijitoare. La grupele mai mari, există o îngrijitoare la două clase. Mai sunt patru femei de serviciu, patru oameni la întreţinerea curţii, un şofer, iar la fiecare nivel de vârstă există un coordonator, apoi mai sunt psihologul, directorul etc.

De ce trei educatori la 16-19 copii? „Cu numărul de educatoare, noi am exagerat puţin din două motive: primul – să stau eu relaxat în cazul în care un educator vrea să plece şi al doilea – munca este mult mai uşoară pentru personal, educatorii îşi împart mult mai uşor munca şi se centrează mult mai bine pe copii şi pot să-i acorde atenţie fiecăruia în parte“, justifică Dan Prediger.

Listă de aşteptare de peste 100 de copii

Încă de la început a existat o selecţie a părinţilor care îşi înscriu copilul la grădiniţă, spune directorul. „Le-am explicat: munca asta este o muncă de parteneriat. Dacă noi nu ne înţelegem – eu, educator, tu, părinte – cum să creştem copilul, rezultatele vor fi dezastruoase. Hai să vedem dacă rezonăm, dacă avem aceleaşi principii şi mergem în aceeaşi direcţie. Noi îţi spunem direcţia noastră, tu ne spui dacă o accepţi şi mergem împreună la drum. De multe ori mi s-a întâmplat să le recomand părinţilor să meargă în altă parte, pentru că le va fi mult mai potrivit. Le spuneam elegant că nu ne potrivim“, precizează Dan Prediger.

În prezent, grădiniţa are un grad de ocupare maxim şi chiar peste 100 de copii pe lista de aşteptare. Aceasta în contextul în care costurile nu sunt pentru orice buzunar. La program scurt, până în ora 13.00, taxa este de 750 de euro pe lună. Până la ora 17.00 – 850 de euro pe lună, până la ora 18.00 – 1.000 de euro pe lună. „Avem totul inclus: masa şi toate opţionalele. De la grupa mijlocie în sus, sunt cam 14 opţionale incluse: teatru, karate, dezvoltare personală, muzică, pictură etc.“, adaugă directorul grădiniţei din pădure.

Educație



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite