Taxa pe avere se mai aplică doar în trei state

Sfera de aplicare a impozitului pe avere este limitată, spun consultanţii fiscali, taxa aplicându-se doar în ţări care au tradiţie îndelungată, cum ar fi Elveţia, Franţa şi India. Impozitul a fost eliminat din aproape toate statele europene, iar în Belgia şi Marea Britanie nu a fost instituit niciodată.

Citiţi şi:

Taxa pe avere vizează şi proprietăţile din străinătate

Potrivit experţilor în fiscalitate de la Nexia International, randamentul fiscal al unui impozit pe averile mai mari de 500.000 de euro va fi foarte scăzut din cel puţin trei considerente. În primul rând, impozitul nu va fi plătit de toate persoanele fizice care deţin acelaşi gen de avere, pentru care valoarea impozabilă depăşeşte 500.000 de euro.

„Acest impozit este perceput de iniţiatorul legii ca unul de solidaritate. Însă totalitatea operaţiunilor realizate de organele fiscale - pentru identificarea subiecţilor impozabili, stabilirea mărimii materiei impozabile şi a cuantumului impozitelor datorate statului - nu este reglementată", spune Luminiţa Ristea, managing partner Nexia.

Potrivit acesteia, propunerea de lege este şi destul de ambiguă din punctul de vedere al definirii bazei impozabile. „Aceasta este definită printr-o frază generală: «ansamblul bunurilor, drepturilor şi valorilor impozabile aparţinând persoanelor impozabile...»", adaugă reprezentanta Nexia.

Astfel, există posibilităţi nelegale, dar şi legale de sustragere de la impunere a unei părţi din materia impozabilă, acesta fiind cel de-al doilea motiv pentru care impozitul pe avere va avea randament fiscal scăzut.

Cheltuieli suplimentare

Nu în ultimul rând, cheltuielile aferente asietei impozitului vor fi foarte ridicate. Asieta fiscală reprezintă cuantumul impozitelor datorate statului.

Proiectul de lege prevede faptul că persoanele impozabile „au obligaţia de a-şi face anual autoevaluarea averii nete, iar în cazul în care aceasta depăşeşte 500.000 de euro să declare anual impozitul pe avere, până la data de 30 iunie a anului următor, pentru anul fiscal încheiat".

Taxa pe avere vizează şi proprietăţile din străinătate

Potrivit Luminiţei Ristea, şi acest aspect este foarte vag, conducând la o evaluare diferenţiată în funcţie de interesele fiecărui contribuabil. „Fiscul, pentru a demonstra că valoarea impozabilă declarată este corect stabilită, va trebui să cheltuiască sume suplimentare (evaluatori autorizaţi) şi să facă faţă acţiunilor în instanţă, declanşate de plătitorii nemulţumiţi de evaluarea ulterioară a fiscului", spune Ristea.

Costuri de administrare de cinci ori mai mari

Nu trebuie neglijate nici taxele de administrare (management cost), generate atât în sarcina contribuabililor - care trebuie să-şi angajeze consultanţi fiscali, evaluatori, experşi contabili - cât şi în cazul fiscului. „Un studiu efectuat în Olanda a relevat faptul că toate costurile agregate pentru administrarea fiscală a impozitului pe avere au fost de cinci ori mai mari decât cele necesare pentru administrarea impozitului pe venit", precizează reprezentanta Nexia.

Care este practica altor state în acest domeniu?

State care au renunţat la impozitul pe avere:

-          Austria, Danemarca şi Germania - din 1997

-          Finlanda, Islana şi Luxemburg - din 2006

-          Suedia - din 2007

-          Spania - din 2008

-          Finlanda, Islanda şi Luxemburg - din 2006

-          Grecia - din 2009

În Belgia şi Marea Britanie nu a fost instituită niciodată taxa pe avere.

În Elveţia, această taxă se aplică de peste un secol, dar importanţa ei este redusă. În 2006, veniturile fiscale colectate din impozitul pe avere au reprezentat un procent de 4,9% din total venituri federale, cantonale şi comunale.

În Franţa, impozitul pe avere (L'impôt de solidarité sur la fortune sau ISF) este un impozit direct anual, care se aplică pentru averile care depăşesc 770.000 euro şi a fost introdus în 1081 ca o iniţiativă a Partidului Socialist. Acest impozit a adus venituri bugetare de 4,42 miliarde de euro în 2007, cu un procent de 19% mai mult decât în 2006, ceea ce reprezintă aproximativ 1,5%  din total venituri bugetare. De asemenea, jumătate dintre familiile care plătesc acest impozit efectuează plăţi anuale care nu depăşesc 2.000 de euro.

În India, se aplică impozitul pe avere din anul 1957, fiind un important impozit direct care se aplică la valoarea evaluată a persoanelor impozabile (fizice şi juridice).