Paradoxul avocaţilor de business

Ştefan Damian, Deputy Managing Partner al Ţuca Zbârcea şi Asociaţii (TZA)

De ce sunt avocaţii nemulţumiţi când veniturile lor din 2009 sunt sensibil egale cu cele din perioada de boom. „Forbes România“ a aflat ce se ascunde în spatele rezultatelor bune din avocatura locală de anul trecut.

Într-un an în care economia a scârţâit din toate sectoarele ei, fie ele ciclice sau neciclice, avocatura de business a performat neaşteptat de bine - la nivelul unui top zece provizoriu, calculat după încasări, scăderea este de doar 1%, până la 87 de milioane de euro.

Patru din primele zece firme de avocatură au raportat creşteri ale veniturilor, unele şi de peste 20% faţă de 2008, aşa cum e cazul la Ţuca Zbârcea şi Asociaţii (TZA). Şi atunci de unde poate să vină nemulţumirea unora şi altora?

DINCOLO DE NUMERE

Cifrele, luate separat şi rupte din context, sunt incomplete. Datele financiare nu spun că pentru aceste venituri avocaţii au muncit mai mult, iar casele de avocatură au consumat mai multe resurse (umane şi materiale) pentru aceleaşi rezultate.

De asemenea, datele nu spun că în loc de anunţata (la începutul lui 2009) reducere a numărului total de avocaţi dintr-o firmă sau alta, multe case de avocatură s-au trezit, la finele anului, cu mai mulţi avocaţi decât la începutul anului trecut. Or, asta s-a întâmplat tocmai pentru că avocaţii de business au facturat în principal prin departamentele lor de litigii - această activitate devenind în criză principala direcţie strategică, cea care a umplut golul creat de căderea afacerilor imobiliare, sau fuziunilor şi achiziţiilor (M&A).

Ca să consolideze departamentele de litigii, managementul nu a putut să reprofileze mereu avocaţii de pe ariile de practică unde încasările scădeau. Asta pentru că puţini dintre ei aveau expertiză „la bară", în Instanţă. Sebastian Guţiu, managing partner al Schoenherr, confirmă ideea că avocaţii litigatori care au abordare de consultant sunt dificil de găsit. Astfel că au fost aduşi avocaţi noi şi aşa ajungem la „muncă mai multă pentru aceiaşi bani, sau chiar mai puţini", cum afirmă Daniel Voicu, managing partner al casei Voicu & Filipescu.

Dacă am aduna toţi avocaţii litigatori ai firmelor care ne-au putut oferi datele necesare (şapte din primele zece) într-un singur departament, acesta ar însuma astăzi 129 de specialişti, cu 38 mai mulţi decât în 2008. Asta e creşterea în materie de reurse consumate. Dar ca pondere din cifra de afaceri, litigiile au crescut mai puţin, în medie cu aproape 10%, chiar dacă există şi salturi mai mari, cum e cazul la NNDKP, companie care a ajuns să obţină din litigii 35% din venituri, faţă de 21% în 2008.

URMĂTOAREA REFORMĂ

Departamentul de litigii a devenit pentru avocaţi principalul motor de creştere sau, după caz, chiar colacul de salvare. Dar nici nu s-a „reformat" bine piaţa avocaturii de business, că mulţi avocaţi se pregătesc, sau mai degrabă suspină după următoarea. Avocaţii nu sunt încântaţi peste măsură de performanţele lor financiare din 2009 - în cazul TZA, veniturile au crescut cu peste patru milioane de euro în plină criză.

Nu sunt încântaţi pentru că una e să cauţi rezolvări ingenioase pentru o fuziune, pentru refinanţarea unui credit sau pentru un parteneriat public-privat şi alta e să cauţi soluţii ingenioase pentru recuperarea unor creanţe sau pentru concedierea unor angajaţi. Acestea sunt cazuri multe şi mărunte ca importanţă, nu ca marile deal-uri din 2007-2008. Aşa că mulţi avocaţi, mai ales cei care nu au mai păşit în Instanţă de când au terminat studiile - şi nu sunt puţini - ar prefera să se întoarcă la practici mai „moderne".

Dacă celelalte industrii ar fi mulţumite să facă banii din 2008, avocaţii par nemulţumiţi cu micile scăderi de anul trecut. Şi parcă nu atât cu micile scăderi, ci cu viaţa şi munca de zi cu zi. Paradoxal, unii sunt deja cu gândul la următoarele „reforme", chiar dacă asta înseamnă să o ia de la capăt cu consolidarea altor şi altor departamente. Insolvenţele, reorganizările şi litigiile - oricâţi bani au adus sau ar aduce - pur şi simplu, nu sunt pe gustul avocaţilor locali.

Mai puteţi citi în numărul 28 al revistei „Forbes România":

Stelele virtuale ale ecranului. Noua generaţie de filme digitale va schimba Hollywoodul şi actoria pentru totdeauna.

E vremea lui Ghenea. Într-o perioadă în care retailul clasic cu produse IT îşi pierde suflul pe zi ce trece, antreprenorul Marius Ghenea respiră aerul din ce în ce mai curat al comerţului online de tehnologie.

Dictatura celulitei. Milioane de creme anticelulitice sunt vândute drept calea miraculoasă către standardul de frumuseţe impus de companiile de cosmetice. Dar cu cât modul nostru de viaţă este mai puternic guvernat de alimentaţia fast-food, cu atât distanţa între ideal şi realitate va fi mai mare. Iar cele două industrii vor prospera.