Legea offshore a fost modificată: A fost eliminată supraimpozitarea investitorilor în perimetrele din Marea Neagră

Modificările aduse Legii offshore de Coaliţia de guvernare prevăd, printre altele, eliminarea prevederilor potrivit cărora producătorii trebuiau să plătească o cotă de impozit de 30%  pe veniturile suplimentare.

Potrivit draftului modificărilor aduse Legii offshore, consultat de „Adevărul”, pentru a obţine un sistem fiscal competitiv şi a permite investitorilor un nivel normal al rentabilităţii, este necesară eliminarea impozitării suplimentare a veniturilor pentru preţurile de vânzare la care investitorii nu realizează supraprofituri (intre 45,71 lei/MWh şi 85 lei/MWh), cu menţinerea grilei de impozitare în cazul veniturilor suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari de 85 lei/MWh.

Potrivit iniţiatorilor modificărilor aduse Legii Offshore, „impozitul pe veniturile suplimentare şi impozitul pe profit şi sunt două impozite diferite şi de aceea este necesară o bază impozabilă corespunzătoare, determinată în mod adecvat”.

De altfel, cele două impozite au reguli diferite de determinare, aşadar, potrivit practicii internaţionale relevante, nu se justifică limitarea unui drept de deducere stabilit prin reguli general aplicabile impozitului pe profit, prin deducerea aplicabilă pentru impozitul pe veniturile suplimentare.

Legea offshore a fost modificată şi în privinţa procentului pentru deducerea investiţiilor, acesta crescând de la 30% la 40% a nivelului maxim pentru deducerea investiţiilor din segmentul upstream pentru determinarea impozitului suplimentar, pentru a încuraja investiţiile în acest sector.

Se elimină limitarea deducerii investiţiilor

Documentul consultat de „Adevărul” prevede şi eliminarea limitării deducerii investiţiilor pentru calculul impozitului pe profit, pentru a asigura respectarea principiului Codului Fiscal care prevede ca toate sectoarele de activitate să fie tratate uniform. 

În prezent, această limitare împiedică operatorii offshore să deducă amortizarea tuturor investiţiilor efectuate, datorând impozit pe profit la o bază impozabilă artificial mărită, fiind astfel discriminaţi comparativ cu restul agenţilor economici.  

Totodată se reglementează regimul fiscal pentru perimetrele onshore de adâncime mai mari de 3000m şi se propune eliminarea utilizării preţului de referinţă în determinarea bazei de calcul a impozitului asupra veniturilor suplimentare. În acest fel, sunt respectate principiile fiscalităţii prevăzute de Codul Fiscal şi România se va alinia cu practica internaţională referitoare la determinarea impozitelor upstream pe baza preţurilor realizate.

Principalele prevederi:

Procentele de calcul al impozitului se calculează pe baza preţurilor de vânzare a gazelor naturale pentru care se aplică impozitul asupra veniturilor suplimentare practicate de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore şi/sau onshore de adâncime, pe baza grilei de preţuri de mai jos, ajustate anual începând cu 1 ianuarie 2023 cu indicele anual al preţurilor de consum, după cum urmează:

a) 15% din veniturile suplimentare  obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 85 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 100 lei/MWh;

b) 30% din veniturile suplimentare  obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 100 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 115 lei/MWh;

c) 35% din veniturile suplimentare  obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 115 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 130 lei/MWh;

d) 40% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 130 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 145 lei/MWh;

e) 50% din veniturile suplimentare  obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 145 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 160 lei/MWh;

f) 55% din veniturile suplimentare  obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 160 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 175 lei/MWh;

g) 60% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 175 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 190 lei/MWh;

h) 70% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 190 lei/MWh.

Limita maximă a deducerii investiţiilor în segmentul upstream nu poate depăşi 40% din totalul impozitului pe veniturile suplimentare .

Operatorii economici calculează, declară şi plătesc lunar impozitul suplimentar, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care datorează impozitul.

PwC: În 2020, România avea cea mai mare rată de impozitare a sectorului de gaze naturale offshore

Un studiu realizat anul trecut de PwC, ”Studiu comparativ privind impozitarea specifică a producţiei de gaze naturale offshore din Europa”, arăta că în anul 2020, România avea cea mai mare rată efectivă de impozitare a sectorului de gaze naturale offshore (23%) comparativ cu restul de state europene relevante pentru producţia offshore, de aproximativ 4,3 ori mai mare decât media acestora, estimată la 5,3%. 

Acest nivel ridicat de impozitare efectivă arată necesitatea modificării regimului fiscal, astfel încât acesta să devină atractiv investiţiilor, cu atât mai mult în contextul tranziţiei energetice. Astfel, pentru restabilirea echilibrului şi a competitivităţii regimului fiscal este necesară modificarea Legii Offshore (Legea nr. 256/2018).

Deloitte: Proiectele pot  aduce statului venituri totale de 26 de miliarde de dolari

Un alt studiu - „Contribuţia proiectelor de explorare şi producţie a hidrocarburilor din Marea Neagră la dezvoltarea economiei româneşti” - realizat de compania de consultanţă Deloitte în luna mai 2018, dezvoltarea proiectelor upstream offshore de gaze naturale poate aduce pe perioada derulării lor (orizont 23 ani),venituri totale la bugetul de stat, în valoare de 26,0 mld. USD, media anuală fiind de 1,13 mld.USD, generează suplimentar 71,3 mld. USD în PIB-ul României şi creează şi/sau menţine în medie peste 30 de mii de locuri de muncă anual în România pe întreaga perioadă.

Estimările rezultate arată că fiecare mld. USD investit în activităţi offshore de ţiţei şi gaze naturale în România generează suplimentar 3 mld. USD în PIB-ul României în următorii 23 ani. Mai mult, contribuie direct şi indirect cu venituri de 1,9 mld. USD la bugetul de stat şi creează şi/sau menţine în medie 2.198 de locuri de muncă anual în România pe întreaga perioadă (2018-2040).

Efectul dezvoltării cu succes a proiectelor upstream offshore s-ar propaga, de asemenea, în sectoarele conexe (de exemplu, transportul şi distribuţia de gaze naturale) dar şi în alte industrii (de exemplu, industria chimică, petrochimică şi producţia energiei electrice pe bază de gaze naturale), unde investiţii de aproape 9 mld. USD ar fi posibile în urma surplusului de gaze şi competitivităţii economice astfel create. La rândul lor, aceste investiţii ar conduce la înfiinţarea şi menţinerea a cca. 42.000 de locuri de muncă până în 2040, la un impact cumulat estimat de 18,3 mld. USD asupra veniturilor la bugetul de stat, precum şi la un surplus cumulat de aproape 99 mld. USD în producţia naţională de bunuri şi servicii între 2020 şi 2040,

În ce priveşte principalul motiv care a dus la modificarea Legii offshore, acesta este legat de dependenţa României de importurile de gaze naturale, care potrivit specialiştilor se poate majora semnificativ, ajungând la 53% în anul 2030, în condiţiile nedezvoltării rezervelor din Marea Neagră şi pe fondul declinului natural al producţiei onshore şi creşterii consumului, ceea ce va genera un impact major asupra securităţii energetice.