Gelu Ştefan Diaconu, şeful ANAF: „Fiscul a început vânătoarea de evazionişti bogaţi”

Gelu Ştefan Diaconu, şeful ANAF: „Fiscul a început vânătoarea de evazionişti bogaţi”

Şeful Fiscului crede că reforma ANAF începută anul trecut va schimba din temelii relaţia contribuabililor cu Fiscul român FOTO Adevărul

Americanul de rând obişnuieşte să spună că există doar două certitudini de care nu poţi scăpa: moartea şi Fiscul. Pentru românul ortodox, moartea nu e o problemă, atâta vreme cât e urmată de Înviere, dar Fiscul începe să devină, încet dar sigur, o realitate de neevitat.

Ştiri pe aceeaşi temă

Din această pricină, în biroul şefului Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, de la Ministerul Finanţelor Publice, un contribuabil mărunt, aflat doar într-o relaţie sentimentală cu banii, (aşa cum, de pildă, mă aflu!) nu poate pătrunde decât cu zguduirea unui frison. Sunt surprins să cunosc, întinzându-mi mâna din partea cealaltă a biroului, un moldovean molcom, cu vorbă dulce dar fermă. Novice perfect, pun întrebări „ne-fiscale”, serafice, la care mi se răspune cu îndelungă răbdare. Vreme de peste un ceas, unul dintre cei mai ocupaţi oameni ai ţării îmi vorbeşte pe înţeles despre birocraţia excesivă şi „formularizarea României”, despre tentaţia şpăgii la inspectorii fiscali, despre controlul marilor averi, inclusiv a celor deţinute de manelişti şi de politicieni, despre economia subterană şi evaziunea fiscală, despre restructurarea şi modernizarea instituţiei pe care o conduce sau despre imaginea pe care o are Fiscul în mintea „cetăţenilor de la bloc”.

Reforma completă a Fiscului, în parteneriat cu Banca Mondială, se va finaliza în 2018

 
Spaima oricărui român bun-platnic este aceea că, ducându-se să-şi achite dările la stat, se va trezi inevitabil în faţa unui funcţionar plictisit şi acru, care îl va pune să completeze, a treia oară sau a zecea oară cel de-al douăzecilea formular din acea zi. Chiar scriam cândva despre „formularizarea României”. De ce trebuie să trăim atât de complicat, domnule preşedinte?
 
„Formularizarea României”, la care faceţi referire, este o consecinţă a cadrului legislativ stufos aflat în continuă schimbare, iar traiul complicat al contribuabiliului derivă atât din această „stufoşenie” dar trebuie să recunosc că şi din deficienţele de sistem proprii ANAF. Am mai putea pune această sincopă şi pe seama lipsei de resurse, logistice sau de personal calificat sau chiar pe seama unei repartizări necorespunzătoare a personalului.
 
Cât despre spaima formularelor, de care aminteaţi, şi a relaţiei complicate cu organul de administrare, nu trebuie să faceţi altceva decât să vă încredeţi că reforma ANAF, pe care am demarat-o anul trecut, împreună cu ministrul Daniel Chiţoiu, este ireversibilă, realizată după model european. Cunosc bine această instituţie şi am proprietatea termenilor: vă asigur că reforma ANAF începută anul trecut va schimba din temelii relaţia contribuabililor cu Fiscul român.
 
 Ne puteţi face, pe scurt, o radiografie a aparatului de lucru al ANAF? Câţi funcţionari lucrează la ghişeu, câţi merg pe teren, câţi sunt în spatele lor? Ce puteţi face ca să scap şi eu de spaima asta şi să simt că sunt, într-adevăr, un contribuabil european?
 
În momentul de faţă, ANAF are 27.100 de posturi, dintre care efectiv sunt ocupate 24.900. Per total, apreciem că numărul de personal e suficient. Dacă ne raportăm însă la dispersia lui pe activităţi sau la dispersia geografică, mai există încă destule dezechilibre care afectează relaţia cu contribuabilul. De exemplu, 70% din totalul colectării o realizăm cu maximum 20% din personal. Aşadar, din 24.900 avem circa 4.300 de oameni care lucrează în operaţiuni de trezorerie. Însă, aici să nu uităm că operaţiunile de trezorerie chiar dacă, din punct de vedere administrativ, se află în structura ANAF, ele sunt de fapt subordonate de Ministerul Finanţelor Publice.
 
Adică vorbim despre dislocarea unei părţi a personalului în activităţi care nu sunt ale ANAF?
 
Aşa este. Mai avem 2.400 de persoane angajate în activitatea vamală, 8.500 - alocate strict operatiunilor de administrare şi circa 4.500 de angajaţi care activează  în zona inspecţiei fiscale. Aceştia se ocupă de verificările fiscale de fond, pentru rambursarea de TVA şi pentru stabilirea de venituri suplimentare. 2.300 lucrează în aparatului funcţiilor suport şi 1.300 - la Antifraudă. Din cele 2.000 posturi vacante prinse în organigramă, 700 vor fi alocate structurii nou înfiinţate. 
 
Cât credeţi că va dura acest „proces ireversibil” al reorganizării? Eu am împlinit deja 50 de ani, nu prea mai am răbdare….
 
Vedeţi dumneavoastră, această reformă este un proces extrem de complex, care are loc pentru prima dată în istoria post decembristă a României. Nu-mi place să mă joc cu cuvintele, dar pentru mine este vorba de un challenge profesional la care ţin foarte mult şi la care mă raportez cu maximum de seriozitate! De aceea, vă zic că, într-o viziune optimistă, acest proces de reorganizare se va finaliza la sfârşitul anului 2018. Moment care coincide şi cu finalizarea programului de modernizare a ANAF, finanţat de Banca Mondială. 
 
Să nu uităm că, în toată această perioadă, se vor rescrie toate operaţiunile de administrare şi vor fi informatizate integral, vom modifica procedurile de control, atât cel operativ cât şi cel aferent inspecţiilor de fond! Ceea ce înseamnă o muncă uriaşă care nu poate fi grăbită, pentru a nu perturba procesul de colectare, oricât de mult ne-am dori asta şi noi, şi contribuabilii. Atât timp cât rămân în fruntea ANAF, voi urmări cu obstinaţie ca etapele reformei să se realizeze cu orice preţ. Această reformă va fi făcută, ca şi până acum, fără nici cel mai mic rabat de la calitate! Nu are niciun rost să grăbim lucrurile doar ca să ne putem lăuda cu o reformă pe hârtie, iar la ghişeu şi pe teren lucrurile să nu se schimbe deloc! Atunci când se va finaliza, şi îmi doresc ca contribuabilii să mai aibă răbdare, deşi ştiu că nu le cer puţin lucru!, vom avea un Fisc în deplin acord cu principiile şi valorile europene. Oricum, pe parcursul acestei reorganizări, contribuabilii vor resimţi treptat o îmbunătăţire a relaţiei cu ANAF, pe măsură ce etapele acestui proces se finalizează.  În acest proces beneficiem şi de spijinul necondiţionat al noului ministru de Finanţe, doamna Ioana-Maria Petrescu.
 

Direcţia de Integritate şi informatizarea, spaima şpăgarilor de la Fisc

 
 

CV Gelu Diaconu

 - Născut în 1959, G.Şt. Diaconu a absolvit în 1984 Facultatea de Finanţe-Contabilitate, din cadrul Universităţi „Al.I.Cuza” Iaşi, începându-şi cariera în domeniul economic la Uniunea Judeţeană a Cooperativelor de Consum şi Credit Vaslui, întâi ca economist apoi, după şase ani, ca Preşedinte al organizaţiei. 

- În cariera sa profesională a activat şi în sectorul bancar, la Bankoop, BCR şi Eximbank. Din 1997, se alătură Direcţiei Generale a Vămilor, pe postul de Director general Adjunct, pentru ca din 2001 până în 2005 să lucreze ca director general adjunct în cadrul Ministerului de Finanţe. În 2005, este numit vicepreşedintele ANAF, şeful Autorităţii Naţionale a Vămilor unde rămâne până în 2009. A ocupat din 2012 poziţia de Secretar de stat în cadrul Ministerului Economiei iar din aprilie 2013 este Preşedintele ANAF.

- Este membru inactiv al Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România şi al Camerei Consultanţilor Fiscali şi fost bursier al Organizaţiei Mondiale a Vămilor. 

- Este autor al cărţilor „Regimurile suspensive în legislaţia vamală comunitară şi românească”, „Tariful vamal integrat român”, „Tehnici vamale de facilitare a comerţului internaţional” şi co-autor al lucrării „Contencios administrativ fiscal”.

Afirmaţia: „orice inspector de la Fisc ia şpagă” este deja un clişeu. Cum încercaţi să schimbaţi mentalitatea inspectorului, astfel încât să nu mai alerge după ciubucul primit, în special de la micii comercianţii? În ţările „normale la cap", inspectorii de la Fisc nu sunt bogaţi, însă au salarii decenet,  care-i ţin departe de tentaţiile mărunte. Când vom ajunge şi noi la fel? Ce înseamnă un salariu decent pentru un angajat ANAF cu atribuţii de control? Dar, oare, chiar în condiţiile unei retribuţii satisfăcătoare, ai noştri vor uita complet deliciile „borcanului cu dulceaţă"?
 
Nu orice inspector ia şpagă. Cred că ar fi mai corect să spunem că mai sunt încă destui inspectori care, din nefericire, iau şpagă. Să ştiţi că nu salariul este factorul decisiv care îi împinge pe unii inspectori să încalce legea. Aşa cum aţi precizat, în Occident salariile sunt decente, nicidecum foarte mari. Mentalitatea oamenilor şi funcţia de control intern sunt cele două elemente care influenţează această atitudine urâtă şi nedorită, vă asigur, de niciun şef de instituţie. 
 
Şi, dacă am ajuns la acest capitol, vreau să vă spun că, astăzi, avem o structură de integritate întărită, în care lucrează ofiţeri detaşaţi din cadrul MAI, strict specializaţi pe proceduri de control din punctul de vedere al integrităţii. 
 
Vreau să punctez însă un aspect: niciodată nu vom ajunge la o soluţie, acţionând doar pârghia coercitivă! De aceea, eu cred că cea mai eficientă soluţie derivă din eliminarea contactului dintre contribuabil şi inspector, atât cât se poate, astfel încât să tăiem din puterea inspectorului rău intenţionat de a decide discreţionar. Iar acest lucru nu se poate face decât într-un singur mod, apropos şi de modelul european spre care tindem: informatizarea procedurilor de administrare. Soluţia o reprezintă introducerea criteriilor de selectivitate şi a analizei de risc, în vederea planificării riguroase şi complet neutre a activităţii de control. În ultimii ani, s-au făcut paşi importanţi, în această direcţie, dar, atenţie!, complet insuficienţi faţă de ceea ce ne-am propus. De aceea, ţin foarte mult la acest proces de reorganizare pe care l-am coordonat, o dată cu venirea mea în fruntea ANAF, anul trecut.
 
Vreau ca mediul de afaceri să beneficieze de măsuri concrete şi bine implementate, nu doar de nişte acţiuni bifate pe hârtie. Beneficiez în acest demers al meu de contribuţia unei echipe de conducere a diferitelor sectoare ale activităţii ANAF profesionistă, integră şi determinată.
 
Ca să întelegeţi cât de importantă este această reformă, o să vă dau un exemplu, legat de cele două paliere ale controlului. În materie de control operativ, faţă de fosta Gardă Financiară, noua Direcţie Antifraudă acţionează în baza unui program de activitate riguros stabilit, controlat, dincolo de iniţiativa subiectivă a vreunei persoane din această structură. La orice oră din zi şi noapte, avem evidenţa fiecărui inspector şi a acţiunilor pe care le desfăşoară. Acesta nu are nici cea mai mică posibilitate - sau dacă o face, o face pe propria răspundere!- de a iniţia controale după  bunul lui plac. Şi, nu ştiu câţi îşi vor asuma riscul de a controla un agent economic care nu se află prins în programul de verificări! Spre deosebire de vechea procedură, astăzi, inspectorii nu se mai duc acolo unde vor ei, când vor ei şi mai ales acolo unde interesele politice locale sau centrale le-o cereau.
 
Să vă dau un exemplu concret: ne propunem ca în două luni de zile, ca efect al reformei de care vorbim, toate inspecţiile din zona TVA, unde e recunoscut că avem o evaziune mare, vor fi stabilite de o structură de analiză de risc. Inspectorul de la Iaşi se va duce în control la un agent economic din aria lui de administrare, ales de un program informatic pe criterii de selectivitate neutre şi care îi va fi comunicat de la centru. Nu se duce că îi zice Diaconu şi nici că are el vreun interes. Ca o concluzie: dacă în materie de control operativ lucrurile au început să devină foarte clare, adică avem o programare riguroasă, asumată, pe bază de analiză de risc, nici în zona inspecţiei fiscale nu vor mai fi controale făcute după cheful oricui! Astfel că eu sper ca, să zicem, peste doi ani, inspectorii care sunt atraşi de "borcanul de dulceaţă", cum l-aţi denumit, să fie cazuri singulare. Nişte excepţii nefericite. 
 

Controlul marilor averi face primele „victime”

 
Aţi pornit un vast control al marilor averi. Înainte să-l declanşaţi, aţi ţinut să precizaţi că nu e vorba de o verificare propriu-zisă a respectivelor averi, ci despre constatarea faptului dacă posesorii lor şi-au plătit sau nu impozitul la stat. În ce stadiu vă aflaţi în clipa de faţă? S-au descoperit nereguli, s-au luat deja măsuri, s-au conturat deja câteva concluzii?
 
Noi mizăm foarte mult pe impactul acestui program pe care l-am numit „creşterea gradului de conformare a persoanelor cu venituri mari”. Dacă vreţi, asta e diferenţa de nuanţă. Ne interesează  declararea veniturilor, în scopul obţinerii de venituri suplimentare. Este un program asupra căruia m-am aplecat cu foarte mare atenţie, a cărei implementare riguroasă este deja un obiectiv personal. O provocare pe care o iau foarte în serios. S-a stabilit un eşantion de 30 astfel de cazuri, pe baza unor criterii foarte clar definite, cu asistenţă din partea unui expert al FMI. Verificările sunt extrem de complexe şi privesc, repet, persoane, famiii cu venituri foarte consistente care provin din mai multe surse, din societăţi comerciale disipate în mai multe state. O astfel de verificare este extrem de complicată!
 
Cu toate acestea, din eşantionul finalizat la sfârşitul lunii martie, am reuşit să demonstrăm nedeclararea unor valori importante la un număr de 10 cazuri. O să-mi spuneţi: bine, domnule, dar numai 10 cazuri? 10 cazuri într-o ţară ca asta? Vă răspund simplu: noi învăţăm din mers. Este pentru prima dată când se întâmplă aşa ceva în România. Şi, un alt lucru foarte important: aceste 10 cazuri, dintr-un eşantion de 30, reprezintă un pas foarte mare! Pentru că din eşantionul creat, prin reorganizare, am creat structuri teritoriale, compartimente la nivelul fiecărui judeţ care, pe baza modulului construit la centru pe acest eşantion, vor generaliza experienţa în fiecare din administraţiile judeţene. Nu trebuie să ne gândim acum neapărat la suma atrasă, ci la impactul produs cu scopul de  a inhiba tendinţa spre evaziune! În plus, e şi o chestiune de echitate fiscală. Contribuabiliul onest vede că un personaj celebru sau unul care îşi afişează ostentativ averea cu super-maşini sau cu alte produse de lux este luat la întrebări de Fisc şi, uşor-uşor, încrederea în instituţie va creşte. Nu uitaţi că învăţăm din mers! Importantă este direcţia şi dorinţa de a face lucrurile cum trebuie. Iar, la acest capitol, vă asigur că nu o să dezamăgim pe nimeni! 
 

ANI şi Fiscul lucrează mâna-n mână

 
În toate ţările post comuniste, dar cu precădere în cele din Estul Europei, la îmbogăţiţii peste noapte s-a constatat un fenomen cunoscut sub  numele "sindromul afişării". Deci, nici românii nu fac opinie separată. De ce Fiscul „calcă” tot firmele relatie oneste, care trag, care se chinuie? O întrebare la care toată lumea  aşteaptă răspuns de foarte multă vreme este de ce maneliştii nu sunt călcaţi de Fisc? Asemenea maneliştilor, mulţi dintre politicenii contemporani suferă de acelaşi sindrom. ANAF nu are nevoie de informaţii ultrasecrete ca să constate că respectivii le ţin chiar sub lumina reflectoarelor. De ce nu-i investigaţi brusc, din oficiu?
 
Cum vă spuneam şi mai devreme, de un an ne concentrăm pe un astfel de program, pentru a dobândi know-how-ul necesar efectuării unor astfel de verificări. Nu este aşa de simplu cum crede lumea. Până acum nu a existat know-how şi nici proceduri. Acum se construiesc, odată cu reforma întregii instituţii.
 
Pentru politicieni, de exemplu, există Agenţia Naţională de Integritate care lucrează, în cea mai mare parte, pe baza datelor oferite de Fisc! Iar acest aspect este mai puţin cunoscut de oameni. Toate cazurile pe care le vedeţi, cu politicieni care au probleme cu ANI, se datorează şi activităţii Fiscului, chiar dacă această activitate nu este aşa de vizibilă şi de spectaculoasă. Să spunem că lucrăm mai din umbră, însă rezultatele muncii noastre îşi spun cuvântul. 
Prin extinderea teritorială a structurilor noastre şi prin pregătirea inspectorilor dedicaţi unor astfel de activităţi specifice, şi maneliştii,  şi politicienii - pe noi nu ne interesează calitatea lor, ei sunt toţi nişte contribuabili! - vor simţi răsuflarea Fiscului în ceafă, care le va cere să justifice impozitele declarate, aferente averii. De plătit, toţi vor plăti!
 
Îmi doresc ca noul ANAF să contribuie din plin la reaşezarea valorilor şi principiilor în România. Acesta este pariul meu cu dumneavoastră. Faptul că-şi afişează averea e o chestiune care ne preocupă mai puţin. Ţine de educaţie, de cultura zonei. 
 
Da, de fapt e  treaba lor… 
 
Dacă suntem sesizaţi asupra ostentaţiei averilor unora şi unor surse nefiscalizate de câştig, suntem obligaţi să ne punem în mişcare. Problema noastră e dată de capacitatea administrativă limitată pentru face astfel de verificări. Acum o construim de la zero! De aceea v-am zis la început că tot ce trebuie să faceţi dumneavoastră este să aveţi încredere Şi mai e o chestiune pe care vreau să o lămurim: n-aş vrea să se înţeleagă că Fiscul poate să-şi dirijeze verificările către anumite categorii ale populaţiei, fie că ei sunt manelişti sau politicieni. Pentru noi, nu apartenenţa la un grup social contează, ci modul în care te achiţi de obligaţiile ce-ţi revin. 
 
S-a instituit deci  o sinergie între ANI si ANAF.
 
Da. Una perfectă. Pentru că, de pildă, şi dobândirea informaţiilor din alte zone de depozitare a averilor, cum ar putea fi cazul unor bănci străine, se face tot prin intermediul Fiscului. Adică, astăzi avem informaţiile, ne-am construit modul de verificare, dar trebuie să ne construim şi capacitatea administrativă. Care nu e un proces uşor.
 
Domnule preşedinte, acolo unde sunt bani mulţi, e şi multă putere! Aici avem de-a face cu veritabile mafii! Nu că e teamă că zgândăriţi nişte „cuiburi cu viespi”?
 
Am un bogat background profesional în demantelarea structurilor de evaziune, dar nu am cunoştinţă că, în România, cineva care îşi asumă un astfel de risc să fi pătimit concret de pe urma acestor mafii. Un risc există însă: denigrarea în spaţiul public. Adică ajung să aflu despre mine şi despre familia mea lucruri de care nici eu nu am habar. Pure invenţii. Asta este. Îmi asum această situaţie şi sunt foarte liniştit. Gândiţi-vă că am devenit, fără să exagerez, una dintre cele mai verificate persoane din România. Într-un fel, aşa şi trebuie. Însă asta mă lasă rece, fiindcă nu am nimic de ascuns şi de aceea denigrările care mă vizează nu fac decât să le dea speranţe, unora sau altora, că o să mă vadă plecat. Apar prin presă fel de fel de informaţii care, dacă ar fi adevărate, şi-ar fi făcut de mult efectul. Aşa...rămân simple articole de presă care mă deranjează la nivel personal. N-am ce să fac. Nu poţi fi şeful Fiscului, fără să superi pe unii sau pe alţii, atunci când îţi faci treaba. Pentru mine este chiar un semn că sunt pe drumul cel bun şi nu am de gând să renunţ din proprie voinţă. Am  orgoliul profesional de a lăsa în urmă un Fisc reformat. Poate sună trufaş, dar satisfacţia de a reuşi acest lucru este cea mai importantă pentru mine.
 
Preşedintele ANAF ştie că nu poţi fi şeful Fiscului fără să superi pe unii sau pe alţii, atunci când îţi faci treaba
 

 Evaziunea fiscală împarte contribuabilii în „fraieri” şi „şmecheri”

Din declaraţiile dumneavoastră de până acum, am înţeles că avem un grad de colectare de 30-32% din PIB şi un nivel al evaziunii fiscale de 100 miliarde de lei, pe an. Acum aproape 10 ani ani, într-o conferinţă de presă, un general MAI de la departamentul economic, iritat de întrebările insistente ale jurnaliştilor legate de nivelul economiei subterane, estimat atunci la 60% din PIB, le-a cerut "să o lase mai moale" cu acest subiect, motivând abrupt că dacă s-ar eradica economia subterană, întreaga economie s-ar prăbuşi! Era o motivaţie reală? S-a schimbat acel procent de atunci până acum? Ce i-aţi răspunde astăzi acelui director?
 
În mod evident o astfel de afirmaţie e o prostie în stare pură! 
 
A fost făcută la o conferinţă de presă, domnule preşedinte! Am rămas blocat!
 
Fiecare are sau ar trebui să aibă proprietatea termenilor şi să răspundă pentru afirmaţiile sale. Din punctul meu de vedere, este o prostie. Într-un stat civilizat, tendinţa este ca economia subterană să tindă spre zero. Trebuie să recunoaştem că în România, chiar dacă s-au înregistrat evoluţii pozitive, ne situăm cu mult peste media europeană. Vorbeaţi de acum 10 ani. Cu un deceniu în urmă,  piaţa neagră a contrabandei cu ţigări era undeva la 40-50%. Astăzi, a ajuns în jur de 12%. Aici mă voi întoarce la chestiunea reorganizării ANAF, un obiectiv pe care l-am asumat împreună cu ministrul Chiţoiu, la care ţin foarte mult. Atingerea mediei europene rerpezintă însăşi scopul reorganizării şi al creării noii structuri Antifraudă. 
 
Cred că în multe din afirmaţiile unor persoane pretins calificate în materie se strecoară exagerări. Când se vorbeşte de o pondere de 30-35% din PIB, nu se pleacă de la un adevăr elementar: noi colectăm 75% din veniturile pe care le administrăm (adică buget de stat şi bugetul asigurărilor sociale) de la contribuabilii mari şi mijlocii, recunoscuţi ca fiind contribuabili de bună credinţă, cu comportament fiscal corespunzător în cea mai mare parte, unde nivelul de evaziune este foarte mic. Păi, diferenţa de 25% o luăm din zona micilor contribuabili şi a persoanelor fizice! Nu este posibil ca din acest 25%, oricâtă evaziune ar fi acolo, să ajungi la 35% din PIB! E o exagerare pe care o tot susţin unii în spaţiul public! Nu o spun ca să justific incapacitatea ANAF, dar sunt exagerări! În mod evident, ne aflăm la un nivel al evaziunii peste media europeană. Cu mult. Părerea mea este că ne situăm la vreo 22% din PIB, faţă de o medie europeană de vreo 14-15%. Dar, atenţie mare!, fiecare procent reprezintă enorm. De aceea, nu trebuie să ne jucăm cu asemenea lucruri. Evaziunea e foarte mare, ca să ne ocupăm serios de ea! Însă, fără să o exagerăm!
 
Motivarea generalului era că astfel se crează locuri de muncă, că procentele şomajului sunt ţinute la respect, că toată lumea câştigă şi e mulţumită. 
 
E o păcăleală. Toată lumea pierde din evaziune! În primul rând, se încalcă principiul echităţii fiscale. Adică avem două categorii de contribuabili: fraierii care plătesc şi şmecherii care nu plătesc! De asemenea, din necolectarea corespunzătoare, repartiţia venitului naţional se face în zona celor care nu muncesc. Ca să nu mai vorbim că cei care fac evaziune beneficiează de un standard de viaţă înalt, pe care nu-l merită. Acesta e efectul pervers! Şi nu iluzia falsă că am creat nişte locuri de muncă în plus.
 

Reorganizarea ANAF pompează "sânge tânăr" în sistem

 
După cum aminteaţi, recent, ANAF a trecut printr-un amplu proces de restructurare. Peste 2.000 de posturi au fost disponibilizate. Într-o primă etapă, după dizolvarea Gărzii Financiare, în cadrul nou înfiinţatei Direcţii Antifraudă, lucrau doar 170 de oameni, împrăştiaţi pe la Tribunalele Judeţene, pe la Curţile de Apel, pe la DIICOT, pe la Parchete. Aţi anunţat că, până în luna aprilie a acestui an, la Direcţia Antifraudă vor lucra 2.000 de inspectori. S-a rezolvat această problemă? Vă întreb fiindcă, la un moment dat, povesteaţi cum, la un concurs de ocupare a 300 de posturi din ANAF, s-au prezentat 1.600 de candidaţi, din care au fost admişi doar 140. Motivul a fost unul simplu: candidaţii erau foarte slab pregătiţi. Aţi descoperit până azi restul de experţi? Având în vedere cele de mai sus, de unde au apărut deodată? Şi încă un lucru: 70% din împrumutul contractat în cadrul programului cu Banca Mondială şi care va deveni funcţional în 2018, va fi alocat aplicaţiilor informatice. Această superinformatizare a ANAF nu va duce la un alt masiv val de disponibilizări? Altfel spus, ce faceţi?: îi angajaţi ca, peste scurtă vreme, să îi daţi afară?
 
Personalul disponibilizat pe seama informatizării procedurilor de administrare, în cvasi-majoritatea lui, va trece în zona asigurării serviciilor pentru contribuabili. Astăzi, în această zonă, sunt  alocaţi până la 2% dintre  angajaţi. La sfârşitul derulării programului cu Banca Mondială, procentul va creşte la  8-9%. Imaginaţi-vă că aproape o zecime din personalul ANAF va consilia contribuabilii! Alta va fi relaţia dintre cele două părţi! Aşadar, nimeni nu trebuie să-şi facă vreo grijă că în ANAF numărul de salariaţi va fi redus, drept consecinţă a modernizării! Dar să revenim la procedura organizării de ansamblu. Mi-am asumat o astfel de operaţiune, deloc uşoară!, cu sprijinul fostei conduceri a Ministerului de Finanţe şi cu sprijin la nivelul cel mai înalt al conducerii Guvernului. Organizarea în profil regional era o măsură asumată de guvernul anterior. Culmea e că am primit critici de la politicieni din opoziţie că am făcut-o! Era asumată printr-un memorandum aprobat de Guvernul anterior! Nu uitaţi că în spaţiul public foarte mulţi, de la cel mai înalt nivel, au vorbit despre regionalizarea României şi despre reorganizarea serviciilor deconcentrate. 

Cunoaşteţi vreo altă instituţie care a realizat-o? La noi e funcţională! În şase luni am făcut lucrul acesta, reuşind să netezim pasiuni locale teribile! Pe de o parte, am disponibilizat resursa de personal, fără alocarea niciunui leu în plus, în condiţiile în care bugetul ANAF-ului de anul acesta este mai mic cu 15% decât cel de anul trecut! Şi nici posturi nu ni s-au alocat în plus! Din contră: printr-o ordonanţă, ni s-au tăiat 1.800 de posturi din cele scriptice! Am făcut reorganizare, ca să ne repartizăm resursele pe activităţi mai echilibrat. Sigur că au existat şi circa 300 de oameni care au ieşit din sistem. Aceştia au fost cei care nu au acceptat să-şi schimbe locul de muncă în afara localităţii de domiciliu. Reorganizarea a fost una profundă: vorbim despre alte structuri de administrare, despre numai opt ordonatori terţiari pe opt regiuni, iar nu pe fiecare direcţie judeţeană, despre eliminarea tuturor funcţiilor-suport de la nivelul direcţiilor judeţene de pe vremuri. Nu uitaţi că fiecare judeţ  avea câte o direcţie judeţeană şi o administraţie financiară a municipiului! 

De data aceasta, a rămas numai Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice, care nu are funcţii-suport. Toate se regăsesc la regională. Iar mecanismul funcţionează! Pentru că, având grijă să nu tulburăm procesul de colectare, care a fost uşor afectat în august-septembrie anul trecut, o să vă surprindă!, singura zonă unde nu am intervenit a fost cea a marilor contribuabili! Poate cu excepţia Bucureştiului, care e un caz particular, de la momenul reorganizării, toate cele opt regiuni,  şi-au făcut lună de lună programul la colectare. Faptul că în spaţiul public oameni importanţi au afirmat că reorganizarea ANAF-ului a destabilizat procesul de colectare e o mare prostie! Toate structurile reorganizate şi-au făcut programul! Iar asta arată că restructurarea s-a făcut fără consecinţe în procesul de colectare!
 
Aţi schimbat roţile locomotive din mers…
 
Chiar aşa! Mai mult, ne-am apucat să creăm noua structură a Direcţiei Antifraudă. E vorba de o construcţie instituţională extrem de complicată! Vrem să fie altceva decât Garda Financiară şi deja este altceva! Mi-am atras oprobiul public, oprobiul personal al foştilor lucrători ai Gărzii, nu cred să fost vreun personaj mai negativ zugrăvit decât mine! Cu toate astea, în doar patru luni,  Direcţia  Generală Antifraudă Fiscală a devenit operaţională. Apropos de cifrele pe care le-aţi vehiculat, urmare a patru  sesiuni de examene, astăzi avem 1.300 de salariaţi în cadrul acestei Direcţii. E drept, am spus cândva că, până în aprilie 2014, vor fi 2.000. Era o viziune optimistă: credeam că cei care se prezintă la concurs au şi cunoştiinţele necesare. 

Deci am preferat să ocupăm numărul de posturi  într-o perioadă mai lungă - până la sfârşitul anului-, dar selecţia să fie extrem de riguroasă. Şi aici mi-am atras critici şi tot soiul de mizerii care circulă în spaţiul public. Dar regulamentul de concurs, promovat prin Hotărâre de Guvern, e aproape similar cu cel de la Institutul Superior al Magistraturii! Chiar ne-am inspirat din el! Nimeni, absolut nimeni nu are pârghia necesară influenţării examenului! În plus, modul de stabilire al subiectelor este perfect securizat, iar comisiile de concurs se trag zilnic la sorţi. Nu ştie nimeni care va fi examinatorul sau din ce comisie va face parte. Tragerea la sorţi se face în prezenţa unei comisii de coordonare.  Plus supravegherea prin mijloace specifice asigurate de servicii specializate ale statului! Deci, selecţia chiar nu a fost şi nu este o glumă!
 
Înţeleg că aţi temporizat procesul de angajare, ca să aduceţi oameni foarte bine pregătiţi…
 
E mult spus „foarte bine pregătiţi”! Dar măcar oameni care au cunoştiinţe de bază şi sunt bine intenţionaţi. Am recrutat persoane pentru zona inspectorilor asistenţi şi debutanţi. Adică oameni tineri.
 
De unde vin aceşti tineri? Sunt doar absolvenţi de facultăţi?
 
Vin şi de pe băncile facultăţilor. Dar cei mai mulţi provin din sistemul privat, din sistemul bancar, care în ultimul timp a disponibilizat un număr mare de salariaţi. „Marii profesionişti” ai Garzii Financiare, cei care întreţin o anumită atmosferă în ceea ce mă priveşte, nu pot înţelege că, de fapt, au avut deschise toate porţile oricărui alt sector din ANAF pentru a lucra, dar au refuzat. Şi tot mie îmi reproşează că nu se regăsesc decât extrem de puţini în noua structură. Dar eu mă fac că nu pricep de ce insistă să lucreze neapărat în controlul operativ, atât timp cât cunoştiinţele pe care le-au dobândit în Gardă îi fac suficient de bine pregătiţi pentru un alt loc de muncă, iar nivelul de salarizare e acelaşi! În consecinţă, preferăm ca debutanţi şi asistenţi oameni  mai puţin pricepuţi, dar strict coordonaţi! Vor avea prilejul să înveţe cu timpul, vom derula  programe de training serioase. Am scos în zona de administrare câteva posturi pentru debutanţi. Numărul candidaţilor s-a ridicat la 68 pe un loc! Atunci am realizat că există o piaţă de muncă extraordinară! Deci mi-am asumat blamul tuturor „specialiştilor” din Gardă , adică a celor care au combătut de 15 ani evaziunea fiscală de „au omorât-o”!, şi am preferat să-i aducem pe aceşti tineri. După prima experienţă de genul acesta, am schimbat complet structura posturilor scoase la concurs în favoarea debutanţilor şi a asistenţilor. 
 
Gelu Ştefan Diaconu: „Cei mai mulţi angajaţi noi provin din sistemul bancar, care a disponibilizat un număr mare de salariaţi”
 

80% dintre persoanele fizice nu au treabă cu Fiscul

Domnule preşedinte, românii ştiu că Fiscul este instituţia care strânge toţi banii din visteria ţării. Dar nimeni nu ştie cu exactitate ce se întâmplă cu ei. Ce i-aş putea răspunde vecinului de deasupra, dacă ar şti că vin să vă iau un interviu?
 
Fiscul se ocupă preponderent de firme. Se perpetuează o confuzie care e adânc înrădăcinată chiar şi în rândul celor iniţiaţi. De obicei, nici dumneavoastră, nici vecinul dumneavoastră, nici 80% dintre vecinii dumneavoastră  nu prea au legătură cu Fiscul, adică nu au obligaţii declarative în zona ANAF. Taxele sau impozitele pe proprietate - care înseamnă casă de locuit,teren sau autoturism - sunt colectate de serviciile fiscale locale, de primării! Nu de Fisc. Doar vreo 20% dintre persoanele fizice au treabă cu Fiscul: cei care au venituri din activităţi independente, din chirii, din colaborări, din agricultură. Legat de ce se întâmplă cu banii colectaţi, noi nu avem nicio atribuţie în repartizarea lor. Ca fapt divers, pot însă să vă spun că, pentru propria activitate, ANAF-ul cheltuie 1,1 lei, din fiecare sută de lei colectată. Şi ne propunem ca, la sfârşitul derulării programului cu Banca Mondială, suma să scadă la 0,9 lei. Este cea mai rentabilă activitate care se derulează pentru statul român! De aici provine şi marea mea frustrare că nu i se asigură ANAF-ului resursele necesare! Repet: pentru fiecare leu dat ANAF-ului, aceasta întoarce o sută de lei! Profit de prilejul oferit pentru a reitera solicitarea mea privind alocarea de fonduri suplimentare pentru infrastructura IT şi logistica necesară.
 

Delaţiune sau spirit civic?

 
În ţările civilizate, dacă vecinul meu ştie că sunt şomer, dar mă vede cum îmi parchez zilnic Lamborghini-ul  în faţa casei, poate sesiza Fiscul şi, cu siguranţă, în scurt timp mă voi trezi cu un control pe cap. ANAF ia în considerare asemenea sesizări? Le primeşte, le înregistrează? Şi, dacă da, cum procedează apoi în mod concret? 
 
La începutul discuţiei noastre, vă spuneam că avem o structură destul de bine pusă la punct: ”Direcţia de Informaţii Fiscală”. Acolo avem aplicaţii care gestionează baze de date, din care construim profile de risc, ne coordonăm controalele. Evident că o astfel de sesizare ne pune în situaţia să cercetăm dacă, de pildă, deţinătorul Lamborghini-ului este acţionarul unei societăţi comerciale, dacă este administrator, dacă are o funcţie executivă, dacă este o persoană care realizează venituri independente. Sigur că putem verifica tot ceea ce şi-a declarat din veniturile obţinute! Dar în momentul în care, coroborând toate informaţiile, avem indicii temeinice că respectiva persoană deţinătoare de Lamborghini ar putea fi un subiect de evaziune, avem acel program  de verificări fiscale, cu care o putem verifica şi ca persoană fizică. Însă dacă o găsim conectată cu activitatea uneia sau mai multor societăţi comerciale, putem să dispunem verificări de fond sau verificări operative. Vă reamintesc că, până la sfârşitul anului, vom avea capacitatea administrativă de control net sporită pe partea inspecţiei de fond şi cel puţin dublată şi complet altfel coordonată în zona controlului operativ, adică Antifrauda. Este deci foarte posibil ca posesorul de Lamborghini să se trezească, la două-trei zile după o sesizare, cu Antifrauda la uşile firmelor pe care le administrează. Iar dacă nu are firme, intră în eşantionul de verificări fiscale adresabil persoanelor fizice. 
 

Moromete şi foncirea

Domnule Diaconu, când credeţi că românii n-or să  mai injure ANAF-ul?
 
De critici n-o să scăpăm niciodată! Însă, la sfârşitul acestei reforme, când ne vom îmbunătăţi capacitatea administrativă, astfel încât să venim în sprijinul contribuabililor, cu siguranţă nu ne vor mai înjura atât de mulţi! Situaţia noastră, a celor care colectăm taxe şi impozite va fi mereu una delicată. Nimeni nu plăteşte cu plăcere, indiferent de nivelul de educaţie fiscală la care se află. Pe de altă parte, nici cei care au nevoie de sumele pe care le colectăm noi n-or să fie niciodată mulţumiţi de nivelul la care colectăm. Aşa că nu avem decât să ne asumăm această postură ingrată şi să ne facem treaba cât mai corect şi cât mai bine. Cineva trebuie să facă şi asta, nu?
 
Trăim într-o ţară nu foarte pricopsită, cu oameni destul de săraci. În percepţia lor, Fiscul e asimilat cu „foncirea”care-l scotea din minţi pe Ilie Moromete. Ce ar putea să facă Fiscul dacă e pus în situaţia ca să-l someze pe unul  să-şi achite dările, iar acela îi va răspunde :„N-am! Dacă n-am, de unde să dau?!”
     
V-am spus ceva mai devreme. Problema Fiscului nu este această categorie de contribuabili. Ponderea lor, în total colectare, este foarte mică. Problema Fiscului e că avem personaje d’alde Moromete în zona marilor afaceri! Şmecherii care se ascund după procedurile insolvenţei! Eu am avut câteva intervenţii destul de acide pe acest subiect şi sunt absolut convins că nu vor rămâne fără efect. Există un volum uriaş al creanţelor bugetare ascunse în proceduri de insolvenţă, de rea credinţă. O spun cu cifrele în faţă şi am îndrăzneala să mai trag un acut semnal de alarmă! Nu se mai poate să tolerăm o astfel de situaţie, dincolo de orice teorie pe care o dezvoltă în spaţiul public marii jurişti ai procedurilor de insolvenţă!  Dacă din 30 de miliarde creanţe bugetare - asta înseamnă 7 miliarde de euro!- statul român recuperează numai 2.2%, despre ce proceduri de insolvenţă de bună credinţă vorbim noi în România? 
 

Sub lumina reflectoarelor

 
Încă de când aţi fost numit în această funcţie, aţi fost acuzat prin presă că, în 1996, pe când ocupaţi fotoliul de director al Bankoop Neamţ, aţi fi falsificat un contract de credit. Nu de mult, a făcut vâlvă în media dezvăluirea că Mihaela, soţia dvs, e asociată cu un offshore care controlează Hotelul Internaţional Bucureşti, parte din lanţul hotelier controlat de fruntaşul PNL Dan Radu Ruşanu, pe care jurnaliştii vi l-au pus naş de cununie. Mai mult, în afacere un rol important l-ar fi avut ginerele şi fiica dvs. Nicoleta. La toate aceste chestiuni aţi oferit, la timpul potrivit, explicaţii. Întrebarea mea este alta: de ce, cu priceperea dvs managerială şi cu experienţa dvs preferaţi să vă expuneţi, atât pe dvs cât şi pe cei dragi, sub reflectoarele publice? Altfel spus, de ce nu vă retrageţi către tihna pe care ar putea să vi-o aducă o activitate ultraprofesionistă, dar discretă din spaţiul privat, pe bani mulţi? Fiindcă multă lume se întreabă de ce un ministru, de pildă, îşi asumă această expunere, deseori stânjenitoare, şi nişte responsabilităţi uriaşe, pentru un salariu de doar o mie-două de euro. Şi tot gura aceleaşi lumi răspunde: pentru accesul la resurse şi pentru „para-ndărături”-le, care se împart după „legea sfintei treimi”: „o treime-mie, o treime-la şefu’ şi o treime-la partid”. Aşa să fie, domnule preşedinte?
  
Să le luăm pe rând. În cazul de la Bankoop, un escroc căruia i-am executat o garanţie, pentru un credit neachitat, mi-a făcut plângere penală direct din puşcărie, unde se afla pentru alte pungăşii. După ce două instanţe au dat neînceperea urmăririi penale, la această ultimă plângere a individului, o altă instanţă a declanşat urmărirea penală. Bineînţeles că n-a avut nicio finalitate. Dar uite cum în presă scrie că Diaconu a falsificat un contract de credit şi eu stau să mă justific pentru ceva ce nu am făcut! Ce pot eu să fac? Să ies în piaţa mare şi să strig că individul acela e un bandit, că eu, împreună cu colegii mei, nu am făcut decât să executăm o garanţie şi că justiţia a decis într-un final asta, dar că imaginea mea a fost terfelită? 
 
În legătură cu soţia mea şi cu offshore-ul respectiv, dacă vă imaginaţi că, în aceste vremuri, şeful Fiscului poate fi deţinătorul unor sume în paradisuri fiscale sau un personaj care a derulat afaceri în zona subterană, vă înşelaţi amarnic! Vă spuneam mai înainte că nu ştiu dacă mai sunt multe alte persoane ţinute sub observaţie de specialitate sau în lumina reflectoarelor opiniei publice, aşa cum sunt eu. Am fost extrem de amărât atunci când mi-a fost atacată soţia! Ea are aceleaşi studii ca mine dar n-am promovat-o în nicio funcţie publică, cum au facut şi fac mulţi dintre detractorii mei. Am preferat s-o las să-şi construiască propria afacere. Stimate domn, vorbim de o participaţie de 50% la un hotel mic, construit în 10 ani, şi cu multe credite bancare pe termen lung, încă neachitate. Atât. Vă întreb pe dumneavoastră: cam ce afaceri cu banul statului poţi face cu un hotel şi cam câte milioane de euro faci cu un astfel de business? Avem deci asigurată o condiţie materială peste medie şi atât. De aceea, ca să vă răspund şi la ultima parte, am confortul, siguranţa şi liniştea asumării unui challenge profesional! Nu credeţi că, dacă reformarea ANAF-ului va da rezultate, acesta e un motiv de mândrie profesională?
 
Păi, uitaţi-vă în CV-ul meu la experienţa şi traseul profesional de până acum! De ce o asemenea persoană nu ar putea să creadă cu tărie şi cu adevărat într-un challenge profesional?! Declaraţia mea de avere e o informaţie publică! De acolo rezultă că, fără a vorbi de bogăţie, nu sunt un om sărac, după 30 de ani de muncă. De ce mi-ar mai trebui venituri de care aş putea beneficia în spaţiul privat, când pe celălalt taler al balanţei stă mândria profesională de a reforma Fiscul? În toată lumea există oameni care îşi fac o carieră în serviciul public. Dacă am avut o asemenea şansă, de ce să nu o valorific, în strict interes profesional? În ceea ce priveşte ”para-ndărătul” şi cu celelalte chestiuni …Poate că afirmaţia dumneavoastră a fost valabilă până acum câţiva ani. 
 
Cred că numai un tâmpit, numai un nebun şi-ar valorifica funcţia de moment, astăzi, având ca scop înavuţirea proprie, riscându-şi libertatea!
 
În aprilie 2013, aţi fost investit în funcţie ca membru PNL şi ca urmare a propunerii făcute de acesta. După ruperea coaliţiei, aţi refuzat să demisionaţi, gestul a fost socotit a fi unul de trădare iar din pricina asta, în februarie 2014, aţi fost ameninţat cu excluderea din partid. Susţineţi că v-aţi revendicat mereu „din resursa tehnocrată a PNL” şi că nu  aţi demisionat fiindcă un asemenea gest „ar putea avea posibile consecinţe ireparabile asupra bugetului de stat”, atâta vreme cât ANAF se află în plin proces de reformare şi restructurare. Chiar vă socotiţi de neînlocuit, domnule Diaconu?
 
 V-am spus: atâta timp cât am o şansă profesională, de ce să renunţ la ea? Dincolo de orice raţiune politică, mi se pare complet neserios ca cineva, să spunem un personaj cu responsabilităţi importante, să-şi dea demisia fix la ora 12, la solicitarea partidului! Poate că ar fi trebuit să avem o discuţie, să-i explic celui care are o astfel de iniţiativă politică ce înseamnă ANAF-ul, ce înseamnă un proiect aflat în derulare! Asta nu înseamnă, însă, că sunt de neînlocuit! Dar, pur şi simplu, e o şansă profesională pe care vreau să o valorific, dincolo de orice conotaţie politică! M-aţi văzut pe mine la vreo manifestare publică? Sau fiind vocal ca membru al PNL? Vă asigur că am citit la timp toate cărţile importante din zona ideologiei liberale şi, în profesia mea de economist, mă revendic în continuare dintr-o astfel de zonă. Dar ce legătură are activitatea politică cu un tehnocrat care a dobândit o şansă profesională şi vrea să dovedească că este potrivit pentru un astfel de post?! Culmea este că opozanţii politici mă acceptă şi pun preţ pe expertiza mea profesională, în timp ce foştii colegi de partid îmi cer ca de la ora 12 să depun tocul! E o abordare complet neserioasă! O spun cu foarte mare tristeţe. 
 
Rar acordaţi câte un interviu şi numai atunci când lucrurile pe care trebuie să le comunicaţi  sunt importante. De ce v-aţi păstrat în umbra asta a unei discreţii bizare, atât dumneavoastră, cât şi ANAF-ul? De ce nu comunicaţi mai des? Că ar putea da  bine la imagine…
    
Cum ar fi fost dacă, la preluarea mandatului, aş fi început să spun ce perspective măreţe îl aşteaptă pe contribuabil sau pe ANAF şi câte am să fac eu? Am preferat să treacă o perioadă de timp, să vorbesc doar  despre lucruri realizate şi, mai ales!, să pot avea convingerea că procesul de restructurare şi de reformare a instituţiei este ireversibil! Când am fost sigur de asta, mi-am spus că poate ar trebui să mai şi comunic. Oricum, în spaţiul public, nu discut decât despre preocupările ANAF-ului. Dar pot să pun un pariu: faţa ANAF-ului va fi alta! Iar impactul asupra colectării se va simţi substanţial, după ce toată lumea va fi obligată  să respecte principiul echităţii fiscale! Lucrul acesta se va întâmpla mult mai repede decât cred unii!
 
 
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările