Energie curată, dar pe spatele cui?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Trecerea la energia verde produsă din surse puţin poluante, este unul dintre cele mai importante obiective ale UE. Dar, această revoluţie în sistemul energetic nu poate să nu ofere un răspuns la ce se va întâmpla cu oamenii care lucrează, astăzi, în sectoare de activitate care, în următorul deceniu, nu se vor mai regăsi pe harta industrială a Europei.

Protesele din Franţa pun într-o lumină nouă dezbaterile la nivel european privind măsurile luate pentru combaterea schimbărilor climatice şi preţul pe care europenii cu venituri mici sau care lucrează în industrii poluante trebuie să-l suporte.

La mijlocul lui decembrie 2018, Comisia Europeană, Consiliul UE şi Parlamentul European vor încerca să ajungă la un compromis cu privire la cea mai importantă iniţiativă din cadrul „Pachetului Energie Curată pentru Toţi Europenii“, care ar putea elimina accelerat folosirea combustibililor fosili, mai ales cărbunele, pentru producţia de electricitate. Dacă propunerea se menţine în forma actuală, către finalul următoarei decade, centralele care emit peste 550 g CO2/KWh nu vor mai putea primi plăţi (ajutor de stat) pentru că acoperă vârfurile de consum în caz de criză sau condiţii climaterice excepţionale.

În România, principalul sector afectat este cel carbonifer, care va trebui să se descurce numai cu banii obţinuţi din vânzarea electricităţii pe piaţa liberă. Cu alte cuvinte, dacă preţurile la electricitate nu vor creşte suficient pentru a acoperi costurile de producţie şi costul emisiilor de gaze cu efect de seră, Complexele energetice naţionale nu au prea multe opţiuni de supravieţuire.

Anticipând acest potenţial rezultat, state precum Germania şi Polonia au aprobat deja la Bruxelles scheme de sprijin care garantează plăţi pe termen lung, mai ales pentru producătorii afectaţi, unele chiar după 2030. Aşteptarea este că contractele în derulare nu vor fi afectate de noua legislaţie, ceea ce ar reprezenta o discriminare flagrantă faţă de situaţia altor state membre, de exemplu România şi Bulgaria, dar nu numai. Chiar şi aşa, unii specialişti estimează că, în Germania, eliminarea cărbunelui din mixul energetic nu se va întâmpla înainte de 2037, cu toate că statul german va investi în reconversia industrială a zonelor afectate.

Noul regulament european vine şi cu o soluţie ingenioasă pentru statele care, renunţând la cărbune, vor avea un deficit de electricitate — importul de la vecinii care au producţie în exces, din surse mai puţin poluante. Între altele, gazul natural, inclusiv din import, va căpăta un rol mai important deoarece emisiile sale poluante în producţia de electricitate sunt mult mai mici.

Pachetul legislativ „Energie Curată pentru Toţi Europenii“ este un instrument eficient pentru combaterea schimbărilor climatice, pentru reducerea poluării dar şi a risipei de energie, prin stabilirea unei ţinte de eficienţă energetică. Acesta este un lucru bun! Ar trebui să ne dorim cu toţii să trăim într-un mediu ambiant curat şi sănătos.

Dacă ne dorim cu adevărat o Uniune Energetică Europeană, UE în ansamblu, şi Comisia Europeană trebuie să îşi asume propriile responsabilităţi!

Ce-i lipseşte este, însă, este un plan serios pentru a asigura o tranziţie energetică justă. Locurile de muncă pe care le vom desfiinţa în următorii 10 ani trebuie să fie înlocuite de altele, noi, nu să aruncăm regiuni întregi din România, Bulgaria sau Grecia în şomaj cronic. Dacă ne închipuim că iniţiative de genul Platformei pentru zonele carbonifere în tranziţie, care pentru moment au doar rolul de a facilita schimbul de experienţă, ţin loc de plan de tranziţie, ori suntem naivi ori cinici. Zonele carbonifere din Europa au nevoie de bani alocaţi special pentru a dezvolta alte activităţi economice şi de planuri integrate de acţiune! Nu de vorbe goale şi proiecte pe hârtie!

Preşedintele Macron simte de câteva săptămâni, pe propria piele, ce înseamnă să faci tranziţie energetică pe spatele oamenilor cu venituri mici. Cetăţenii nu au greşit cu nimic că deţin o maşină pe motorină şi că nu au bani să îşi cumpere una hibridă. Nu au greşit cu nimic nici cei care muncesc în mine de subteran sau de suprafaţă, când în zonă nu găsesc alt loc de muncă.

Nu cred că protestatarii din Franţa sunt împotriva reducerii poluării. Ei se revoltă, însă, împotriva unei politici injuste care, înainte de toate, pare că îi face mai săraci. Politicienii europeni au eşuat în a explica aceste măsuri legislative propriilor cetăţeni pentru simplu motiv că, oricărui om de bun-simţ, o astfel de politică nu i se pare rezonabilă.

Vicepreşedintele Comisiei Europene, Maros Sefcovic, a făcut un pas important, în direcţia bună, atunci când a propus măsuri concrete pentru susţinerea consumatorilor vulnerabil, adică a celor care nu pot să îşi plătească cu uşurinţă facturile la energie. Aceste măsuri nu rezolvă, din păcate, problema locurilor de muncă pierdute şi nici a lipsei de alternativă pentru zonele monoindustriale, care depind de industrii poluante. Statele Membre UE nu pot să rămână singurele responsabile pentru a rezolva această problemă. Dacă ne dorim cu adevărat o Uniune Energetică Europeană, UE în ansamblu, şi Comisia Europeană trebuie să îşi asume propriile responsabilităţi!

În acest context, este legitimă întrebarea dacă discuţiile pe marginea acestei legislaţii europene ar trebui să se încheie sub preşedinţia Austriei, fără un set de măsuri clare, care să ofere un răspuns concret la efectele negative pe care le va genera sub aspect socio-economic, mai ales în statele membre cu venituri pe cap de locuitor sub media europeană!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite