Dacă vrei să ajungi un mare fotbalist, trebuie să ştii unde eşti tu în acest punct – să zicem, eşti la categoria „legumă de canapea“. Şi trebuie să ştii ce înseamnă să fii un mare fotbalist. Un mare fotbalist este cineva care se ţine zi de zi de un program de antrenament foarte serios; care merge la sală; care are preparatori fizici şi antrenori buni, şi care ascultă de ei; şi care are o disciplină de viaţă aproape spartană. Primul pas este acela să te apuci să joci fotbal – pe terenul de joc din cartier; dacă poţi să te ţii de toate cele de mai sus timp de o lună, două, trei, înseamnă că ai şanse să ajungi un fotbalist bun, măcar la categoria „amatori de top din oraşul meu“. Un mare fotbalist nu este, în orice caz, cineva care joacă din talent pur, şi nu e cineva care îşi iroseşte talentul turându-şi noaptea prin cluburi sticle de whisky în cap.

Dacă vrei să ajungi un mare om de ştiinţă, trebuie să ştii unde eşti tu în acest punct – să zicem, eşti la categoria „colportor de clişee pseudo-ştiinţifice de prin ziare“. Şi trebuie să ştii ce înseamnă să fii un mare om de ştiinţă. Un mare om de ştiinţă este cineva care se ţine zi de zi de un program de lucru foarte serios; care citeşte constant literatura de specialitate din zona lui; care are îndrumători şi mentori buni, şi care ascultă de ei; şi care are o disciplină de muncă aproape spartană. Primul pas este acela să te apuci de o ştiinţă – în laboratorul sau la biroul tău de acasă; dacă poţi să te ţii de toate cele de mai sus timp de o lună, două, trei, înseamnă că ai şanse să ajungi un om de ştiinţă bun, măcar la categoria „amatori de top din oraşul meu“. Un mare om de ştiinţă nu este, în nici un caz, cineva care scrie lucrări ştiinţifice cu copy-paste, şi nu este cineva care face propagandă pe net pentru tot felul de filosofii de mâna a doua bazate pe clişee pseudo-ştiinţifice.

Dacă vrei să ajungi un om care cultivă virtuţile, fie ele doar „virtuţi civice“, trebuie să ştii unde eşti în acest punct – să zicem, eşti la categoria „useful idiot, (ideologie cu) – ism la coadă, hashtag în faţă“. Şi trebuie să ştii ce înseamnă să fii un om care cultivă virtuţile. Un om care cultivă virtuţile este cineva care cultivă zi de zi un program de disciplină interioară foarte serios; care citeşte constant, încearcă să descopere care sunt virtuţile şi să-şi formeze discernământul; care are îndrumători buni şi mentori buni, şi care ascultă de ei; şi care are o disciplină de muncă aproape spartană. Primul pas este să te apuci de cultivarea unei virtuţi – în laboratorul vieţii tale personale; dacă poţi să te ţii de toate cele de mai sus timp de o lună, două, trei, înseamnă că ai şanse să ajungi un politician bun sau un cetăţean bun sau un creştin bun, măcar la categoria „amatori de top din oraşul meu“. Un mare politician nu este, în nici un caz, cineva care aruncă lucruri din burtă, şi nu este cineva care îşi urmăreşte interesele proprii, pretinzând ipocrit că vrea „binele cetăţii“.

Vedem, din păcate, în România mulţi fotbalişti care nu cultivă nici o formă de autodisciplină şi îşi irosesc talentul turnându-şi sticle de whisky în cap noaptea prin cluburi – şi de aceea nu mai avem echipă naţională la Mondial de 20 de ani. Vedem, din păcate, în România mulţi cercetători care nu cultivă nici o formă de autodisciplină şi îşi irosesc talentul scriind lucrări ştiinţifice cu copy-paste, în special în ştiinţele umaniste – şi de aceea cercetătorii noştri evoluează, de mai bine de 20 de ani, în liga a patra a cercetării. Şi vedem, din păcate, în România mulţi politicieni, dar şi mulţi „activişti“ şi „civişti“ care nu cultivă nici o virtute, nu îşi dezvoltă discernământul, nu cultivă nici o formă de autodisciplină şi care îşi urmăresc doar interesele proprii – şi de aceea politica noastră, dar şi societatea noastră civică este plină fie de oportunişti, fie de useful idiots, (ideologie cu) – ism la coadă, hashtag în faţă. Iar România pare a se coborî, în mai toate domeniile, sub nivelul Mării Moarte (dacă ne putem imagina aşa ceva).

Şi revenim, astfel, la ceea ce am zis la început. Dacă vrei să ajungi din punctul A în punctul B, cel mai important principiu este: să ştii care e punctul A, şi să ştii care e punctul B. Al doilea principiu important este: fă primul pas.