„Despre chemarea lui Dumnezeu“, din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca

„Despre chemarea lui Dumnezeu“, din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca

Părintele Arsenie Boca

Editura Babel a publicat recent volumul "Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca. Despre chemarea lui Dumnezeu", în care părintele duhovnic comentează cele şapte chemări ale omului către Dumnezeu.

Ştiri pe aceeaşi temă

În volum, marile duhovnic Arsenie Boca arată că la trăirea vieţii veşnice, Dumnezeu îşi cheamă copiii prin mai multe graiuri, prin mai multe surle. Iată câteva dintre ele:

1. Chemarea lăuntrică a conştiinţei;

Conştiinţa e ochiul cu care vede Dumnezeu pe om şi aceleşi ochi cu care vede omul pe Dumnezeu.
2. Chemarea din afara a cuvântului;

Pe sfinţi nu-i ştim, dar pe cei datori cu cuvântul îi ştim (preoţii). Răspunderea lor e limpede şi tăcerea fără apărare.

3. Chemarea prin necazurile vieţii;

Necazurile vieţii de pe urma păcatelor. Năpăstuirea vremilor se dezlănţuie cam în fiecare rând de oameni.

4. Chemarea prin necazurile morţii;

Plinind măsura fărădelegilor, cade sabia şi se împlântă în capul care nu mai are minte. Dumnezeu urmăreşte mântuirea sau întoarcerea noastră duhovnicească spre El şi Acasă.

Nu este nedreptate la Dumnezeu, ci judecăţile Domnului sunt adânc de adânc.

Când nu mai răspund oamenii la chemarea dragostei lui Dumnezeu, dau de asprimea dreptăţii Sale, când, spre pedepsirea răutăţii, îngăduie războaiele.

Sunt trei botezuri care ne curăţesc de toate: Botezul de apă şi din Duh, botezul pocăinţei sau al lacrimilor şi botezul sângelui.

Omul cu socoteală vicleană e acela care-şi dă cu voia toată tinereţea dracilor, rămânând ca lui Dumnezeu să-i dea o bătrâneţe distrusă. 

5. Chemarea prin semnele mai presus de fire;

Fărădelegile duc omenirea într-o istorie cu necazuri din ce în ce mai apocaliptice.

6. Chemarea prin chinurile din urmă de la Antihrist;

Primejdia comună s-a arătat în lume, unirea creştinătăţii întârzie. Doamne, până când?

Sângele Mielului din Sfânta Împărtăşanie mai ţine sufletul în oase şi lumea în picioare.
7. Chemarea la Judecată.

Când răutatea va fi desăvârşit coaptă, va vesti Ilie, Proorocul de foc, a doua venire a Mântuitorului.

Însuşi Dumnezeu-Cuvântul vine să cheme pe oameni, pentru cea din urmă oară, însă nu la pocăinţă, ci la judecată.

Anii importanţi din viaţa Părintelui Arsenie Boca

 

1910. 29 septembrie.Se naşte în localitatea Vaţa de Sus (judeţul Hunedoara), într-o familie de ţărani simpli, Iosif şi Cristina, dar credincioşi. Primeşte numele Zian.

1929.Devine absolvent şi şef de promoţie al liceului "Avram Iancu" din Brad. Colegii îl numeau "sfântul", iar stejarul pe care îl plantează cu colegii la absolvire îi va purta numele, "Gorunul lui Zian".

1929 – 1933. Urmează cursurile Institutului Teologic din Sibiu, unde este remarcat de profesori ca un student de elită. Aici îi devin cunoscute talentele sale de pictor şi de bun interpret la flaut.

1933. Este trimis la Bucureşti de către Mitropolitul Nicolae Balan pentru a urma Institutul de Belle-Arte. Cu această ocazie participă şi la cursurile de anatomie ale profesorului Francisc Rainer şi la prelegerile de mistică ale lui Nichifor Crainic. Ajută pe Părintele Dumitru Staniloae la traducerea Filocaliei, realizând grafica primelor patru volume, care au aparut la Sibiu.

1935 – septembrie. Conform documentelor arhivei Arhiepiscopiei Sibiu este hirotonit întru citet şi ipodiacon. Tot atunci este hirotonit diacon celib (cf. Părintelui Veniamin Tohaneanu).

1939. Merge la Muntele Athos unde stă trei luni. Experimentează viaţa duhovnicească de aici postind 40 de zile.[.......]. Se închinoviază la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.

1940 – 3 mai. Are loc tunderea în monahism, când primeşte numele de Arsenie.

1942 - 10 aprilie. Părintele este hirotonit preot şi numit stareţ al mănăstirii.

1944. A plecat în Basarabia, la Chişinău, să înveţe pictura bisericească şi poleitul icoanelor. A revenit în ţară în primăvara anului 1945.

1948 – mai. Este arestat şi torturat de Securitate, fiind acuzat că e legionar, lucru pe care Părintele l-a negat, chiar dacă în 1947, cu sprijinul său, la Sâmbăta, s-a ţinut o consfatuire ce a dus la o unitate de luptă a tuturor forţelor anticomuniste din ţară.

1948 - 25 noiembrie. Este mutat la mănăstirea Prislop de Mitropolitul Nicolae Bălan. Mănăstirea era într-o stare jalnică, fiind părăsită de ultimii trei vieţuitori călugari greco-catolici (În 1948 greco-catolicii au revenit la ortodoxie). Este numit stareţ al acestei mănăstiri.

1950. Prislopul devine mănăstire de maici. Părintele Arsenie nu mai este stareţ, ci rămâne duhovnic al mănăstirii, iar stareţa este numită monahia Zamfira.

1951. Părintele este ridicat din nou de Securitate.

1952. Părintele revine la Prislop, după ce a fost condamnat 9 luni (la Ocnele Mari şi la Canal).

1959. Se desfiinţează Mănăstirea Prislop, maicile sunt alungate, la fel şi Părintele Arsenie, căruia i se interzice să mai slujească. Clădirea este transformată într-un cămin de bătrâni până în 1976, când se redeschide mănăstirea.

1961. După o lungă pribegie prin Bucureşti este angajat ca pictor muncitor la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor, participând la slujbe doar ca şi cântareţ.

1968. Este pensionat (o pensie minoră ); începe pictura bisericii de la Drăgănescu, la care va osteni timp de 15 ani, realizând astfel "Capela Sixtină " a Ortodoxiei româneşti.

1969 – 1989. Deţine un atelier de pictură şi chilie la proaspătul înfiinţat aşezământ mănăstiresc de la Sinaia.

1989 - 28 noiembrie. Părintele încetează din viaţă la Sinaia. Este înmormântat la Prislop în 4 decembrie1989. De atunci şi până azi, credincioşii se adună an de an în număr tot mai mare la mormântul Părintelui pentru parastas, rugăciune şi comuniune. (sursa: "Mărturii din Ţara Făgăraşului despre Părintele Arsenie Boca" Ed. Agaton, Făgăraş, 2004)

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările