Vinovaţii pentru Raptul Basarabiei din 28 iunie 1940- Poporul nu e printre ei!

În mod eronat responsabilitatea acceptării Raptului Basarabiei de pe 28 iunie 1940 a fost aruncată asupra întregului Popor Român. Este oare corect ca o greşeală individuală să fie transferată la nivel colectiv din moment ce pe rege nu îl alegi?

Un alt steriotip existent în România atât de Vest cât şi de Est, este acela de a critica pe înaintaşii noştri pentru cedarea Basarabiei, pe data de 28 iunie 1940, fără a se trage un singur glonte.

În primul rând Basarabia nu a fost cedată ci a fost luată de către Rusia iar România a acceptat o soluţie temporară astfel încât să poată intră într-un conflict cu şanse reale de reuşită.

Că am putea reproşa clasei politice şi Regelui Carol al II-lea  eşecul perioadei interbelice, eşec care a dus la destrămarea României în 1940, asta DA. Să reproşăm Românilor pierderea Basarabiei, acest lucru categoric NU tot aşa cum nu putem pune asasinarea mişelească a lui Ceauşescu pe umerii românilor când de fapt o minoritate cu comandă din Est a executat un ordin.

Acestea sunt elemente de diversiune prin care o crime individuale au fost transferate la nivel general devenind astfel elemente de propagandă utilizate de către Uniunea Sovietică împotriva celor care mai vedeau în România o opţiune şi după anexarea de după conflict.

Tristeţea poporului român a fost foarte mare iar protestul său faţă de decizia politică s-a reflectat în stradă şi a determinat abdicarea regelui imediat după aceste decizii şi venirea la putere a lui Ion Antonescu şi a regelui Mihai. Indiferent ce opinii diferite aveau cei doi cu siguranţă una era comună - necesitatea luptei pentru Basarabia.

Nu, nu poporul român acceptat Raptul Basarabiei. Să nu uităm de faptul că un an mai târziu România a intrat în conflict tocmai pentru Basarabia şi ar fi o lipsă de respect faţă de cele câteva sute de mii de soldaţi eroi care şi-au dat viaţa pe frontul de Est tocmai pentru a şterge greşeala politică făcută în anul precedent, să acuzăm poporul român pentru cedarea Basarabiei.

Contează atât de mult decizia unui rege pe care nu poporul român l-a ales ci s-a ales cu el şi nu efortul de război şi  eroii care au plecat pe front cu gândul la eroarea comisă de alţii în numele lor? Românii au dovedit ca popor că ei Nu au acceptat cedarea Basarabiei fără a trage un singur glonte şi chiar au sacrificat parţial şi temporar jumătate de Ardeal tocmai pentru a o putea recupera. Acest efort chiar nu contează?

Dacă există un vinovat pentru cedarea Basarabiei atunci acela este cu siguranţă Carol al II-lea care în toată perioada interbelică a lucrat în sens contrar interesului naţional şi a permis o continuă subminare a proiectului românesc, al statului român.

Să nu uităm că primul Consiliu de Coroană nu a acceptat cedarea Basarabiei şi cu toate acestea Carol al II-lea a mai iniţiat şi alte Consilii de Coroană până când s-a acceptat. Până în acel moment regele a dat Consiliului de Coroană un rol doar formal iar decizia îi aparţine ca responsabilitate întru totul. El când a iniţiat acest Consiliu nu a dorit decât pasarea responsabilităţii deoarece decizia lui fusese deja luată.

Apoi înainte de a mai critica înaintaşii ar trebui să ne criticăm pe noi. Dacă ei au pierdut Basarabia acest lucru ne oferă nouă scuza de a nu lupta pentru ea şi pentru cei peste trei milioane de români de dincolo de Prut? Cu ce am fi noi mai buni dacă am accepta greşelile lor  dar nu am lua măsuri să le corectăm?

Consider că România a intrat pe calea cea bună şi în mod unitar lucrează pe toate nivelurile: administrativ, militar, politic şi CIVIC pentru a recupera Basarabia şi pentru a o Aduce Acasă. Acest lucru este cel mai important.

Fiecare dintre noi se poate implica în acest proces şi astfel putem să dovedim că lupta nu a fost abandonată de către poporul român, lucru care de altfel se vede prin efortul celor peste 1000 de voluntari care de trei luni strâns semnături pentru a implimenta o lege prin care basarabenii să fie o prioritate a statului român.