Asemănarea este reală, fie şi numai pentru faptul că şi noua lucrare se încheie, ca şi aceea din 2012, cu câteva referiri, deloc flatante, la adresa unei persoane (nu, ar fi complet nepotrivit să spun şi să scriu, personalitate) care a marcat în bună măsură istoria ultimelor ani. E vorba despre Liviu Dragnea, care “aproape că reuşise să impună o dictatură în plin regim democratic”. Reamintesc că De ce este România altfel? se termina cu o suită de reflecţii despre Traian Băsescu care, chiar în 2012,  anul apariţiei cărţii De ce este România altfel?, supravieţuise unui referendum care îi viza demiterea din funcţie, referendum pus la cale de USL. Cele câteva fraze în care Lucian Boia făcea vorbire despre Traian Băsescu nu au fost tocmai pe placul  celor ce, îndeobşte, îi susţin demersurile publicistice cu tentă declarat demitizatoare. Între altele, şi de aici, primirea relativ rece de care a avut parte cartea.

Şi Românii şi Europa. O istorie surprinzătoare a văzut lumina tiparului în plină criză. Aceea generată de virusul COVID 19. Care ca orice alt lucru a dobândit şi la noi, dar şi aiurea, dincolo de dimensiunea strict medicală, una accentuat politică. S-a vorbit despre planuri secrete, conspiraţii, s-a spus că pandemia este o invenţie, şi-a făcut tot mai simţită prezenţa discursul de factură anti-europeană, naţionalist-comunist, păşunist, cu o tentă fals religioasă.

Or, în atare condiţii să arunci pe piaţă o nouă carte în care repui în dezbatere subiecte sensibile precum etnogeneza (Biologie sau cultură) adică raporturile dintre daci, romani şi slavi şi contribuţia lor la formarea limbii şi poporului român, extraordinara capacitate a limbii române de a recurge la împrumuturi (Curioasa limbă română), raporturile dintre feluritele civilizaţii la care s-au raportat într-un răstimp relativ scurt românii (Caruselul modelelor), iar în acest subcapitol să admiţi că românii s-au adaptat relativ repede şi cam fără probleme la comunism, nu e tocmai de ici-colea. E adevărat, profesorul Lucian Boia a mai abordat toate aceste probleme şi în cărţile sale anterioare, dar acum conştiinţele sunt parcă încă şi mai înfierbântate.

Mai departe. Ne spune Lucian Boia că am strălucit la capitolul mimesis şi în ceea ce priveşte arta culinară (Arta amestecului). Am fost un melanj de caracter şi atitudini (Suntem buni sau răi ?). Cred însă că dintre toate capitolele cărţii, cele care vor produce cele mai multe dezbateri, polemici (asta chiar dacă nu prea ne stă în fire să le facem), acuze, denunţuri şi atacuri la persoană (ceva de tipul Boia nu e român ! Boia e un trădător de neam şi ţară !, Boia face jocurile Ungariei şi ale lui Soros ! ( desigur, va conta foarte puţin contradicţia ireductibilă în care se află astăzi cele două entităţi), Boia e securist ! vor fi cele referitoare la minorităţile naţionale, la procesul de omogenizare, la un anume tip de federalizare, prezentată detaliat în carte ( Minorităţi, Din nou despre minorităţi, Ne federalizăm ?).

Oricum ar fi, noua carte a profesorului Lucian Boia, în care sunt reluate, rediscutate, amplificate o serie de teme abordate şi cu alte prilejuri, este una inteligentă şi care merită citită. Doar apoi, eventual, pusă la zid de apologeţii curăţeniei noastre. Etnice, politice şi religioase.

Lucian Boia ROMÂNII ŞI EUROPA. O ISTORIE SURPRINZĂTOARE, Editura Humanitas, Bucureşti, 2020

P.S. Acest text nu se adresează hiper-activilor şi irespirabililor vânătorul/d.c., lucifer, ioan stănilă, herr, victor nagy, zâna-măseluţă.