Marius Chivu: Scriitori în Cetate
0
În cadrul Festivalului Dilema veche de la Alba Iulia, weekend-ul acesta, mai exact sîmbătă, 31 august, de la ora 18, pe Traseul celor Trei Fortificaţii din Cetate, la maratonul de poezie moderat de Simona Sora, vor citi poeţii Andrei Bodiu, Dan Coman, Domnica Drumea, Adela Greceanu, Claudiu Komartin, Marin Mălaicu-Hondrari, Aurel Pantea şi Radu Vancu;
iar duminică, 1 septembrie, tot de la ora 18, Filip Florian, Matei Florian, Florin Lăzărescu şi Ioana Pârvulescu vor susţine lecturi, cu nostalgia saloanelor literare de altădată, în casele vechi ale cîtorva gazde primitoare. Ca o completare şi ca un preview al acestor lecturi de poezie şi proză, iată cîteva scurte prezentări, însoţite de recomandări personale din opera fiecărui scriitor.
Dacă nu mai găsiţi, prin vreun anticariat, volumul de poezie premiat al lui Andrei Bodiu, Studii pe viaţă şi pe moarte (Paralela 45, 2000) sau romanul Bulevardul Eroilor (Paralela 45, 2004), anul acesta, scriitorului şi universitarului braşovean i-a apărut un inedit jurnal de călătorie, China, jurnal în doi timpi (Tracus Arte), rezultat în urma a două călătorii în China, înainte şi după fondarea Institutului Confucius de la Universitatea „Transilvania“ din Braşov, inaugurat anul trecut.
Cum primele cărţi de poezie ale lui Dan Coman, Anul cîrtiţei galbene şi Ghinga, deşi reeditate, nu mai sînt de găsit, recomand cele două cărţi apărute anul trecut: antologia de poezie ERG (Charmides) şi poemul în proză sau basmul liric-grotesc Parohia (Cartea Românească, 2012) – construit deopotrivă ca monografia subiectivă a unei aşezări rurale ardelene nenumite, dar şi ca poveste a maturizării tîrzii, la 30 de ani, a băiatului cel mare al preotului din sat. De o frumuseţe stranie, prin lirismul grotesc în care se amestecă religiosul, fantasticul, ruralul şi politicul, Parohia este dominată de vag şi ambiguu, are momente de tandreţe şi duioşie, care sfîrşesc în agresivitate şi cruzime şi un comic ce dezvoltă tuşe groteşti memorabile.
După debutul din 2003, cu volumul Crize (Vinea), Domnica Drumea a mai publicat o singură carte de poezie – Not for sale (Cartea Românească, 2009), dedicîndu-se, între timp, mai mult traducerilor din Tennessee Williams, Carson McCullers, Charles Bukowski sau Amy Tan. Un argument în plus pentru poemele noi pe care le va citi la maraton.
După ce a scris, împreună cu fratele său, romanul copilăriei în Drumul TabereiBăiuţeii (Polirom, 2006), carte reeditată şi deja tradusă, Matei Florian a publicat Şi Hams Şi Regretel (Polirom, 2009), un fantasy clinic ca un vesel roman tragic, de un obscur hazos şi o candoare delirantă, muzical şi misterios, de o stranie frumuseţe. Poem eroic al unei lumi interioare aflate în plin proces de degradare, un delir liric ce evoluează dinspre comicul tandru spre tragismul unei conştiinţe chinuite, care se stinge într-o litanie halucinantă, alternînd pedanterii minimalist-metafizice cu fantezii lirice şi jocuri de limbaj, Şi Hams Şi Regretel este o carte pe care am tot recomandat-o în ultimii ani.
Filip Florian a luat toate premiile importante la debutul cu Degete mici (Polirom, 2005), dar preferatul meu rămîne tot Zilele regelui (Polirom, 2008), ficţiunea istorică minimalistă, de atmosferă, care spune aventura românească a prinţului Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig de Hohenzollern-Sigmaringen, devenit ulterior regele Carol I. Ca în orice basm istoric, însă, personajul principal nu este regele, ci dentistul lui (ajuns martor anonim al epocii bucureştene de secol XIX, umbră secretă şi dublul regelui, actor în culisele istoriei dominate de intrigi politice şi secrete de familie) şi o pisică vorbitoare, cu inclinaţii spre lirism. Filip Florian a publicat anul trecut şi romanul Toate bufniţele (Polirom).
Adela Greceanu revine în poezie, după o absenţă de aproape un deceniu, ultimul ei volum de versuri fiind postnaumianul Înţelegerea drept în inimă (postfaţă de Simona Sora, Paralela 45, 2004), unde versurile, frazele, notele şi micile fragmente ale unui „jurnal de viaţă“, trăirile şi gîndurile dragostei zilnice sînt proiectate de vocea lirică feminină, pe pînza emotivă a unei stări de graţie ca o formă superioară de „înţelegere“. Confesiunea unei fete singure, romanul Mireasa cu şosete roşii (Polirom, 2008) este povestea presupuselor iubiri, unde platitudinea, castitatea şi efemeritatea iubiţilor conferă dramatism singurătăţii fetei, predispusă, o vreme, să inventeze sentimente, apoi epuizată de ataşamentul faţă de goliciunile sufleteşti pasagere.
Citiţi articolul integral pe dilemaveche.ro
Se încarcă comentariile...
