INTERVIU Jurnalistul Toma Roman jr., despre volumul „Râsu’-plânsu’ în arhivele Securităţii“: „Regele Mihai a negociat cu Ceauşescu, prin intermediul unui mason“

INTERVIU
Jurnalistul Toma Roman jr., despre volumul „Râsu’-plânsu’ în arhivele
Securităţii“: „Regele Mihai a negociat cu Ceauşescu, prin intermediul unui
mason“

Toma Roman jr. (44 de ani), o adevărată legendă a presei şi a boemei bucureştene     FOTO: Arhiva personală

Jurnalistul specializat pe istorie Toma Roman jr. lansează luni, 3 august, chiar de ziua sa, când împlineşte 45 de ani, „Râsu’-plânsu’ în arhivele Securităţii“, un volum cu poveşti, cu „istorii încâlcite“, descoperite de el în arhivele Securităţii, pe care l-a publicat recent la editura Vremea. „Nu vor lipsi nici dezvăluirile despre Ion Iliescu“, promite incomodul şi tenacele jurnalist.

Ştiri pe aceeaşi temă

Toma Roman jr. este jurnalist, istoric şi scriitor. A lucrat mai bine de 25 de ani la diverse publicaţii, dar şi în televiziune. De curând, a publicat la Editura Vremea volumul „Râsu’-plânsu’ în arhivele Securităţii“, o carte cu dezvăluiri uimitoare găsite în arhivele Securităţii, şi nu numai. Este vorba de o colecţie de documente comentate, de multe ori cu umor, dar şi de relatarea unor situaţii tragice. Am stat de vorbă cu autorul despre lucrurile senzaţionale pe care le-a găsit pigulind diverse dosare.

„Adevărul“: Eşti cunoscut de când scriai pe politic, sau făceai investigaţii şi reportaje de actualitate. Cum ai ajuns să te opreşti la arhivele Securităţii?
Toma Roman jr.: Întotdeauna am fost pasionat de istorie, am şi terminat facultatea asta la Universitatea Bucureşti, în 1998. Încă din timpul liceului, însă, am lucrat ca jurnalist. Era o perioadă a marilor pasiuni politice şi a potlogăriilor de anvergură, simţeai nevoia să te baţi, să te implici în chestii care atunci erau actuale. Era aşa, un fel de avânt general să te implici, să militezi, să ai senzaţia că faci dreptate. De fapt, nu se întâmpla mare lucru, eram nişte câini care lătrau în timp ce trecea caravana politico-economică românească. Cu timpul, m-am mai maturizat (nu de tot, până azi!) şi m-am gândit la o nişă în care să îmbin două dintre pasiunile mele, istoria recentă şi jurnalismul. În 2008, am scos o carte, „Ceauşescu văzut de aproape”, o culegere de interviuri cu oameni care au fost apropiaţi de „cârmaci”. Cartea a avut succes, am scos la iveală tot felul de informaţii necunoscute despre domnul dictator şi mi-am dat seama că istoria României moderne şi contemporane mai are încă multe găuri negre.

„Am încercat să surprind grotescul epocii comuniste“

Ne aducem aminte de „Omul care aduce pipi“...
Da, între timp am mai scos şi două carţi de proză, „Omul care aduce pipi” şi „Toţi fiii preşedinţilor”, în care încerc să refac, cu mijloace beletristice, nebunia anilor 90. După ce a venit perioada de agonie a presei tipărite, un timp m-am reconvertit în om de televiziune. O perioadă am realizat pe TVR2 o emisiune săptămânală de documentare numită „Istorii încâlcite”, cum se cheamă şi blogul meu personal. Era vorba despre filme făcute despre subiecte necunoscute din istoria recentă a ţării. Cu toate că avea un rating mult mai bun decât cel general al canalului ce o transmitea, se pare că o „personajă” din înălţimea canalului public nu mă prea iubea, aşa că am rămas fără ea. Mai întâi am migrat spre o zonă de PR-comunicare, apoi şomer, am avut mult timp să mă documentez în arhive. A rezultat cartea pe care o să o lansez, „Râsu’-plânsu’ în Arhivele Securităţii”, scoasă la Editura Vremea.

De ce se cheamă aşa?
Am încercat să surprind în ea grotescul epocii comuniste, stupizenia unor ofiţeri de Securitate, arbitrariul timpurilor ălora. Public un document, de exemplu, în care doi ofiţeri îşi bat capul prin adnotări agramate cum să „repare” un agent care vomita şi nu mai dădea randament informativ. În altul, un securist voios din Timişoara ajunsese la concluzia că o nebună de la balumucul local şi unii pasionaţi de OZN-uri sunt francmasoni. Mai arunc pe piaţă unul despre un tip acuzat de spionaj şi condamnat la moarte în anii ’70 fiindcă vindea săpunuri şi deodorante. În plus faţă de asta, mai public şi informaţii foarte importante, cu adevărat şocante, în premieră.

„L-am găsit pe fiul din flori al lui Horia Sima“

Poţi să ne dai câteva exemple?
Bineînţeles. Fac publice nişte documente din care rezultă că la sfârşitul anilor ’60, pe când Ceauşescu era luat în braţe de occidentali, iar M.S. Regele Mihai o ducea prost, au existat nişte tratative între cei doi, intermediate de un mason important. Am mai reuşit să demonstrez că un criminal internaţional, care a operat sub mai multe nume, aflat în slujba comuniştilor, a sfârşit ca ofiţer superior la Bucureşti. Până acum se credea că este vorba de trei ucigaşi diferiţi. Sub una dintre identităţi, el a omorât o mulţime de tineri care se manifestau în favoarea partidelor istorice, pe 8 noiembrie 1945. Fac vorbire despre fiul din flori al şefului legionarilor, Horia Sima, subiect aproape necunoscut. Dezvălui cum un ierarh ortodox, considerat un fel de victimă a sistemului, de fapt şi-a înfundat fraţii întru credinţă. Spun şi despre tatăl unui cunoscut ziarist şi politician de după 1990, care a fost în perioada interbelică agent Comintern, despre fratele SS-ist al unui comunist de „top 5”. Nu lipsesc nici oarece dezvăluiri despre Ion Iliescu. Am mai descoperit povestea absolut spectaculoasă a unui neamţ care ştia să păcălească radarele de tip sovietic şi a extras oameni din România în anii ’80. Arestat şi condamnat, a fost vândut cu acordul personal al lui Ceauşescu pe o sumă foarte mare. Am tipărit „procesul verbal” al tranzacţiei, în premieră. Sunt în total 20 de istorii pe care le-am considerat interesante.

Cum ai găsit subiectele?
Am avut capete, frânturi de informaţie, din surse publice deschise, cum ar fi lucrări de memorialistică sau mărturii înregistrate, aşa că ştiam ce dosare să cer şi la ce mă pot aştepta să găsesc. Alte dăţi am avut pur şi simplu noroc. Căutând ceva despre francmasoni, am dat peste povestea cu M.S. Regele Mihai. A fost o treabă la plezneală.

Mai ai material documentar şi pentru alte cărţi?
Da, nu am tras toată muniţia. Pentru încă una am sigur material. Contează însă foarte mult şi ce se întâmplă cu pandemia. Accesul la arhive e acum mult mai greoi şi îţi trebuie o groază de timp să studiezi. Securitatea era un organism birocratizat şi închistat, de multe ori roteau la nesfârşit aceeaşi informaţie în sute de documente separate, emiteau chestii inepte şi fără sens, ca să-şi justifice leafa mare. Să găseşti ceva valoros şi inedit e ca şi cum ai căuta un pai în carul cu ace, fiindcă de multe ori m-a înţepat un fel de greaţă văzând ce făceau „băieţii”.

Unde faci lansarea?
Lansarea o să fie pe 3 august, când e şi ziua mea de naştere, la cârciuma Beat Bar Umanist de pe Strada Vasile Lascăr numărul 29, de la ora 19.30. Fac 45 de ani, deja am îmbătrânit, şi, ca să-mi treacă depresia, m-am gândit să unesc două chefuri într-unul. Fac cinste cu autografe pentru doritori.

(A consemnat jurnalistul Doinel Tronaru)

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: