Cele mai rele mame din literatură

Ce o face pe o mamă să fie bună? Să ne fie mereu alături, să ne îngrijească atunci când suntem bolnavi, să ne înfofolească cu haine pentru a fi pregătiţi să înfruntăm vremea rece de afară? Sau să ne lase de unii singuri să păşim în lume, să trăim independenţi, să ne descoperim pasiunile şi pe noi înşine, asumându-ne faptele noastre?

Ceea ce pare a fi consecvent este că orice mamă (şi orice părinte) îşi doreşte ce e mai bun pentru copilul său, iar asta poate lua forme diferite, de la mamă la mamă.  

O mamă „rea“ nu este uşor de definit. Este oare posesivă, nu-şi scapă din vedere copilul nicio clipă? Este absentă până la neglijentă? O mamă rea este, totuşi, o femeie, iar sentimentele materne se dezvoltă  pe parcurs.

Scriitoarea americană Jennifer Gilmore a abordat acest subiect al maternităţii în cartea „The Mothers“, o poveste desfăşurată pe parcursul a zece ani, care o are în centru pe Jesse, fiică şi soţie care îşi doreşte cu disperare un copil. Prin conturarea portretului lui Jesse, care trece rapid de la stări de supărare şi panică la bucurie, Jennifer a creat o poveste frumoasă de familie. 

Într-un articol pentru „Publishers Weekly“, Jennifer a alcătuit un top cu cele mai rele mame din literatură. Nu sunt puse într-o ordine anume, dar cele mai rele par a fi cele egoiste, care îşi trăiesc viaţa ca şi cum copiii nu ar exista.  

Emma Bovary din „Doamna Bovary“, de Gustave Flaubert

Maternitatea este o mare dezamăgire pentru Emma Bovary, aceasta fiind doar una dintre nemulţumirile sale. Iniţial, ea se preface că o iubeşte la nebunie pe Bertha, dar, în curând, vanitatea şi dorinţele de neoprit o îndepărtează de fiica ei. În cele din urmă, Emma se sinucide înghiţind arsenic. La scurt timp moare şi soţul ei, iar Bertha rămâne singură şi fără niciun ban, fiind forţată să muncească la o moară. 

Regina Gertrude din „Hamlet“ de William Shakespeare 

Hamlet se simte ignorat de Regina Gertrude, mama sa. La scurt timp după ce soţul ei moare, ea se căsătoreşte cu unchiul lui Hamlet şi nu pare să se simtă vinovată pentru asta. El crede că este singur pe lume, până când o întâlneşte pe Ophelia, dar nici această relaţie nu merge bine.

Charlotte Haze, „Lolita” de Vladimir Nabokov 

La fel ca şi Emma Bovary, Charlotte Haze tânjeşte după lucruri mai sofisticate şi mai fine, dar este portretizată ca o femeie care nici măcar nu ştie care sunt acele lucruri. Crede că aceste lucruri le poate găsi la Humbert, pe care îl convinge să o ia de nevastă, fără să ştie despre pornirile pedofile pe care acesta le avea cu fiica ei. Charlotte Haze plăteşte cu o moarte violentă, lăsându-şi fiica vulnerabilă la perversiunile lui Humbert. 

Sophie Portnoy, „Complexul lui Portnoy“, de Philip Roth 

Contrar personajelor de mai sus, Sophie Portnoy nu îşi scapă fiul din vedere nicio clipă. Vrea să-i supravegheze orice mişcare, să-i controleze viaţa personală şi îi permite lui Portnoy să rămână într-o stare constantă de adolescenţă. A trezit sau a dejucat ea dorinţele sexuale ale fiului? Sophie Pornoy trăieşte într-o stare permanentă de vinovăţie, pedeapsa ei fiind copilul căruia trebuie să-i fie mamă.

Beth Jarrett, „Oameni obişnuiţi“ de Judith Guest 

Nu este nicio îndoială că Beth Jarett suferă. Fiul cel mare a murit într-un accident cu barca, iar fiul cel mic, supravieţuitor al acelui accident, nu o duce prea bine. Dar Beth este rece ca gheaţa. În încercarea de a-şi păstra calmul şi aparenţele, Beth nu-i oferă afecţiune fiului rămas în viaţă; fiul cel mort pare a fi cauza principală a lipsei ei de dragoste. Pedeapsa lui Beth este îndepărtarea forţată de familia ei, ieşind din şoc atunci când soţul ei o întreabă dacă a iubit vreodată pe cineva. 

Eleanor Melrose, „The Patrick Melrose Novels“ de Edward St. Aubyn 

Lucrurile nu încep bine în seria celor patru nuvele scurte. Eleonor, o americană care i-a permis soţului ei David să toace toată averea familiei, ignoră faptul că fiul său este răpit de tatăl său. 

În cea de-a doua parte, în loc să încerce să se recompenseze faţă de fiul ei, Eleonor, consumatoare de alcool şi pilule, permite ca ce a mai rămas din averea şi din dragostea maternă să ajungă la o organizaţie religioasă îndoielnică, în mâinile unui escroc. 

Cândva o femeie atrăgătoare, Eleonor ajunge să sufere de o boală lungă şi hidoasă, care o lasă fără dinţi, cu respiraţie oribilă, devenind insuportabilă pentru fiul ei furios.

Dori Goldin, „More Than It Hurts You“ de Darin Strauss 

Sindromul Munchausen este o boală, pe care nu o poţi avea dacă nu îţi răneşti copilul fizic. Dori prezintă toate simptomele monstruoase ale sindromului. Ea este singura mamă din această listă care prezintă un risc psihic şi fizic constant pentru fiul ei. În mod ironic, ea nu este mama care va fi pedepsită în final.

Janice Angstrom „Fugi, Rabbit!“ de John Updike  

Rabbit a înşelat-o şi a abandonat-o pe Janice în repetate rânduri. Crede despre ea că este proastă. În timp ce soţul o înşală, singura evadare pentru ea este băutura. Aflată în stare de ebrietate, ea îşi îneacă în cadă copilul. Poate pedeapsa ei vine atunci când Rabbit lasă însărcinată o altă femeie, dar tot nu divorţează de Janice. 

„Hansel şi Gretel“

Iată o poveste cu o mamă vitregă. Gemenii Hansel şi Gretel sunt lăsaţi în pădure de soţia tatălui lor, să moară de foame. În lumea mamelor rele din literatură, mama vitregă este un rău în sine, poate pentru că nu a fost cea care a adus pe lume copiii. Dar soţia tăietorului de lemne este cea mai rea mamă din toată lista. 

Articol scris de Loredana Baciu