INTERVIU Andrei Kivu, violoncelist: Cei care văd în cultură o necesitate şi nu un capriciu vor găsi mereu un mijloc pentru a ajunge la ea

Andrei Kivu

ICR Paris desfăşoară proiectul ”Împreună cu creatorii români din Franţa în timpul pandemiei de coronavirus”. În aşteptarea reluării activităţii culturale, ICR Paris publică interviuri despre viaţa şi proiectele a 15 artişti din Franţa care promovează cultura română. Azi, violoncelistul Andrei Kivu: ”Am fost din nou norocos, căci în timpul izolării forţate am apărut aproape zilnic la televiziunea elveţiană”

ICR Paris: Cum ai trăit această închidere a lumii culturale, acest moment în care domeniul digital pare să fi pus stăpânire pe lumea reală?
Andrei Kivu: În primul rând, aş vrea să salut acest frumos proiect al Institutului Cultural Român, care mi-a permis să descopăr alţi artişi români care locuiesc în Franţa. În ciuda faptului că, într-o primă fază am fost acaparat de panică (căci sunt 100% artist independent), trebuie să recunosc că ulterior am constatat că nu am motive să mă plâng. Da, trei dintre turneele mele au fost anulate (şi a fost foarte dureros, mai ales că unul dintre ele ar fi trebuit să fie un turneu solo, în Japonia), însă de la ieşirea din izolarea forţată am avut mai mult de 10 concerte la Paris, la Frankfurt, la Bucureşti, Râşnov şi Mediaş, deci nu am fost "obligat" să întreprind demersuri disperate, de genul: să trimit lista mea de tarife tuturor primăriilor din Franţa - aşa cum au făcut unii artişti, după cum ştim prea bine. În ceea ce priveşte activitatea mea ca profesor, aceasta nu a cunoscut niciun moment de respiro, căci, având dintotdeauna mulţi elevi în străinătate, de mai bine de cincisprezece ani susţin cu regularitate (şi uneori chiar la modul intensiv) cursuri în mediul online - deci nu am fost nevoit să întreprind niciun efort particular pentru a mă adapta noilor condiţii de lucru.

ICR Paris: Această criză a coronavirusului a fost pentru tine un motor de creativitate, de reînnoire şi de explorare ?
Da, absolut. Trezindu-mă peste noapte în fata unui imens şi nesperat rezervor de timp liber, mi-am putut permite să continui transcrierile Sonatelor si Partitelor de J.S. Bach (scrise iniţial pentru vioară), pe care le-am început în 2017. Am transcris de asemenea pentru violoncel o piesă de Flamenco foarte dificilă, compusă iniţial pentru chitară. Aceste proiecte îşi tot aşteptau rândul de ceva timp, în acest teanc care poartă numele "de făcut într-o zi, poaaate, când voi fi la pensie". Am şi înregistrat aceste piese, iar cu această ocazie am învăţat câteva lucruri care m-au ajutat să "stăpânesc" mai bine studioul meu improvizat, de acasă. Apoi, am mai şi găsit cateva piese pentru a îmbogăţi repertoriul duo-ului cu Sergiu Marin, (primul meu elev, cu 25 de ani în urmă, acum violoncelist experimentat).

Cele două luni de vacanţă forţată mi-au permis pregătirea, cu calm, a două concerte dificile cu marea cântăreaţă de jazz Teodora Enache. De ce atât de dificile...? Deoarece Tedorora, cunoscând pasiunea mea pentru instrumentele de suflat, nu numai că mi-a cerut să cânt şi la trompetă, ci să şi improvizez ; deci am avut nevoie de un timp în care să-mi lucrez în mod susţinut suflul – ceea ce nu mi-aş fi putut permite să fac cu atâta temeinicie, în condiţii normale de existenţă.

În plus, m-am putut dedica şi unui proiect care îmi e extrem de drag şi care dospea de multă vreme: este vorba despre duo-ul cu Călin Grigoriu (un chitarist şi muzician excepţional), proiect care chiar s-a concretizat în această vară: am susţinut primul nostru concert, după o perioadă de aşteptare de aproape doi ani şi jumătate. Nu în ultimul rând, mi-am luat răgazul să revăd concerte mai vechi sau mai recente (iată un alt lucru pe care nu am avut niciodată timp să-l fac), o mare parte dintre ele alături de extraordinara pianistă Mara Dobrescu, împreună cu care am privilegiul să cânt din 2015 - practic de când ne-am cunoscut.

ICR Paris: Care au fost mijloacele de subzistenţă ale artistului în timpul izolării?
In afara faptului de a preda şi de propriile economii (pentru cei care au aşa ceva…), nu prea ştiu ce ar mai putea fi. Drepturile de autor, poate (?). În ceea ce mă priveşte am fost din nou norocos, căci în timpul izolării forţate am apărut aproape zilnic la televiziunea elveţiană (la invitaţia artistei Stephanie Palazzo, din Geneva) o dată la televiziunea taiwaneză (într-un concert din Taipei, alături de violoncelistul Kenneth Kuo) şi de câteva ori la radiodifuziunea română, ca solist.

ICR Paris: Cum ne putem imagina cultura după coronavirus ? Vom putea relua vechiul mod de a trăi şi consuma cultura?
În mod cu totul paradoxal, potrivit experienţelor pe care le-am avut în ultimele patru luni, aş spune "da, este posibil". Cred că cei care văd în cultură o necesitate şi nu un capriciu vor găsi mereu un mijloc pentru a ajunge la ea - fie că ne gândim la organizatori, sau că este vorba despre public…

Primul violoncelist român care a interpretat cele 6 suite pentru violoncel ale lui Bach

Andrei Kivu face primii paşi în domeniul muzical la Conservatorul George Enescu, apoi, în 1995, obţine diploma Academiei Naţionale de Muzică din Bucureşti. Între 1992-1998 urmează masterclase de "Compoziţie avansată şi Analiză muzicală", cu Aurel Stroe, iar în 2005 cu George Lewis (profesor la Universitatea Columbia, New York, Statele Unite ale Americii). Între 2003 şi 2013 a urmat masterclase/stagii/seminarii cu David Hykes. A fost artist în rezidenţă la Mons (Belgia, pepiniere europene pentru tineri artişti, 2000) şi la Royaumont (Franţa, 2013).

Ca muzician a evoluat în România la Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian", în Orchestra de Cameră a Radiodifuziunea română, Orchestra Operei Naţionale Române, Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii române, şi a fost ulterior prim violoncelist şi solist al Orchestrei Filarmonia şi prim violoncelist al Orchestrei Filarmonice din Piteşti. Apoi, în străinătate, a fost prim violoncelist al orchestrei internaţionale de elită "I Sedici" (Germania), solist şi prim violoncelist al orchestrei "Traditions Musicales Françaises" (Paris), prim violoncelist al "New European Philharmonic Orchestra" (Paris), prim violoncelist al ansamblului "Baracca Barocca" (Paris) şi solist al ansamblului "Sumac Taki". Andrei Kivu posedă o îndelungată experienţă ca profesor. După ce a predat la colegiul şi liceul de muzică "George Enescu" din Bucureşti, a fost profesor invitat la : Universitatea din New York, Academia de Muzică "Givat Ram" (Ierusalim, Israel), Universitatea din Minnessota etc.

A fondat ansamblul "Pro Contemporania" (1989), "Free Sound International Ensemble" (2002), cvartetul "Temple Strings" (2008), ansamblul "Sumac Taki" (2010), ansamblul "Paracelsus" şi "Quasar Duo" (2015). Este şi membru al ansamblului "Hyperion" (din 1997) şi "Inter-Art" (din 1999). Este co-fondatorul (2004) şi directorul artistic al "MultiSonicFest" (unicul festival român dedicat improvizaţiei şi muzicii fusion/cross-over).

De-a lungul carierei sale a fost recompensat cu premiul I.N.M.C.(Consortium International de Musique Nouvelle) pentru "Activităţi excepţionale ca interpret şi profesor" (Universitatea din New York, SUA, 2003), premiul "Uchimura" 2002 ( de "UNESCO"), "Premiul pentru excelenţă" (2004) al revistei "L'Actuallité Musicale", premiul "UNITER" (2006), "Premiul pentru originalitate" al Festivalului de Jazz de la Cluj, şi multe altele...

Andrei Kivu este primul violoncelist român care a interpretat cele 6 suite pentru violoncel ale lui Bach, "dintr-o singură suflare" (Paris, 2009). Este şi primul violoncelist care a realizat şi interpretat transcrieri ale Sonatelor şi Partiturilor lui J.S. Bach (Paris, 2017). Programul său original "Bach-ViolonCello" (unic în lume) a fost un mare succes internaţional care i-a adus ulterior invitaţii peste tot în lume.

A compus muzica spectacolului de dans contemporan "FOMO Sapiens", în care cântă la un Midi-Cello creat special pentru el de către lutierul israelian Shmil Frankel. Andrei Kivu a jucat (ca muzician sau/şi actor) într-o duzină de filme şi piese de teatru. Din 2001 a devenit membru al “International School of Ki" şi din 2007 este membru al “Harmonic Presence Foundation”. Realizator de emisiuni muzicale la Radiodifuziunea română între 1992-1998, realizator de emisiuni muzicale la Radio XXI în 1999, a fost corespondent de presă pentru Radiodifuziunea română între 2009-2011. Din 2009 locuieşte la Paris.

Interviul video în limba franceză poate fi urmărit aici.