În dimineaţa zilei de 23.08.1944, România, deja ciopârţită de vecini hrăpăreţi, avea un Conducător al Statului, Mareşalul Ion Antonescu, care, ca şi la momentul numirii sale în funcţia de prim-ministru, de Carol al II-lea, se mai agăţa de speranţa că mai putea salva ceva din regatul interbelic. Seara, românii aflau că regele Mihai preluase iniţiativa politică şi ţara trecea din tabăra celor ce pierdeau războiul, în aceea a învingătorilor.
Poate nu aţi observat. În acest an onorarea zilei de 9 mai 1877 - când Adunarea Deputaţilor a proclamat Independenţa României şi Mihail Kogălniceanu a rostit o alocuţiune emblematică - nu a mai fost pomenită în discursul la nivel înalt. Să fim azi mai puţin independenţi? Şi aniversarea Zilei Victoriei în ultima conflagraţie mondială a fost mai degrabă marcată exemplar, peste Ocean, de Donald Trump şi nefiresc expediată în Europa.
Profesorul Cristian Troncotă aduce în atenţia publicului câteva documente ale Serviciului Special de Informaţii despre legionarii încadraţi ca ofiţeri şi subofiţeri în Armata Română, ce au luptat pe frontul de Est şi care au căzut prizonieri la Cotul Donului.
Declaraţia comună a Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei şi României, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop pare să fi fost trecută cu vederea de cei atenţi la evoluţiile geopolitice din Europa, continent divizat de existenţa concomitentă a realităţilor specifice Uniunii Europene şi a unui alt tip de mentalitate, la est de graniţa răsăriteană a NATO.
În 1940, România avea să cedeze fără un singur foc de armă teritorii importante: Basarabia, Cadrilaterul, Bucovina şi o bună parte din Ardeal. Totul avea să se petreacă în doar câteva luni, dar nu atât de mult presiunea marilor puteri ale continentului a constituit principalul motiv al colapsului, cât mai ales clasa politică interbelică, în frunte cu regele Carol al II-lea.
La neregulile petrecute în spatele frontului, mareşalul Ion Antonescu cerea pedepse maxime. „Este în interesul superior al conducerii războiului să apărem în faţa poporului român şi din teritoriile ocupate ca liberatori de sub jugul bolşevic, iar nu ca barbari care au venit să-i jefuiască, să-i batjocurească, să-i omoare“, spunea el.
Una dintre cele mai apreciate monteuze ale cinematografiei româneşti, Maria Neagu (82 de ani), a reuşit să-i „păcălească“ de mai multe ori pe „cerberii“ cenzurii, având totodată parte şi de numeroase experienţe neobişnuite, precum aventura transpunerii pe peliculă neinflamabilă a imaginilor cu fostul conducător al statului din perioada celui de-al Doilea Război Mondial.
Istoricul constănţean Marian Zidaru a studiat de mai multe ori arhivele britanice ale Special Operations Executive (SOE), unde în fondul referitor la România a dat peste documente care atestă faptul că marele om politic Iuliu Maniu a fost finanţat de guvernul britanic, condus de Winston Churchill, pentru a da o lovitură de stat care să ducă la arestarea lui Ion Antonescu şi la ieşirea României din alianţa cu Germania.
Comuniştii au falsificat o bună parte din istoria României, iar pentru aceasta nu au ezitat nici să inventeze evenimente sau personaje. În schimb, partidele istorice şi politicienii care s-au opus expansiunii comuniste au fost practic desfiinţaţi sau numiţi trădători de neam.
În urmă cu 73 de ani, la 1 iunie 1946, mareşalul Ion Antonescu a fost executat în închisoarea Jilava, fiind găsit vinovat de crime de război.
Vicepremierul Sevil Shhaideh îşi desfăşoară activitatea guvernamentală în biroul care i-a aparţinut mareşalului Ion Antonescu, informaţia fiind făcută publică luni, de secretarul general al Guvernului Grindeanu, Mihai Busuioc, la Antena 3.
Una dintre cele mai controversate personalităţi ale istoriei românilor, mareşalul Ion Antonescu a condus statul român timp de patru ani, din 1940 până la 23 august 1944, când a fost înlăturat din funcţie de Regele Mihai şi de partidele politice, în cadrul unei lovituri de stat. Care sunt cele mai mari controverse ce planează asupra sa şi carierei sale, aflaţi din materialul următor.
Nu-i încurajez pe cei care se lamentează că noi am fi trădat Germania în acel 23 august. Îi rog pe cei care cred aceasta să citească mai multă istorie: eventual, să vadă pe câţi aliaţi a trădat şi câte alianţe a schimbat în plan extern Otto von Bismark în cariera lui de cancelar. SINGURA MIZĂ REALĂ A POLITICII EXTERNE E INTERESUL NAŢIONAL - restul e retorică.
Pe 23 august 1944 avea să înceapă calvarul poporului român, odată cu invadarea teritoriului României de trupele sovietice de ocupaţie. Au urmat 20 de ani de eradicare sistematică a intelectualităţii româneşti, cu scopul expres de a aduce neamul românesc la nivelul unei populaţii lipsite de conştiinţă şi identitate.
Scriitorul Radu Theodoru (92 de ani) şi-a lansat joi, la Pensiunea Studio din Bacău, cartea „România, românii şi comunismul“-un răspuns documentat la o provocare antiromânească- cu referire la raportul lui Vladimir Tismăneanu. La evenimentul organizat de „Asociaţia Culturală Cealaltă Românie“ au participat oameni de cultură băcăuani, editorul Viorel Cucu, foşti militari, profesorul basarabean Vasile Şoimaru dar şi o delegaţie din Mirosloveşti.
Într-o recentă intervenţie publică realizată pe parcursul desfăşurării conferinţei Fundaţiei Universitare a Mării Negre privind dimensiunea răsăriteană a politicii externe româneşti, fostul consilier prezidenţial pentru probleme de securitate naţională, Iulian Fota, menţiona faptul că cea mai mare greşeală a României în relaţia cu Rusia a fost trecerea Nistrului în iulie 1941.
Mihai Sturzu, preşedintele TSD, este următoarea victimă din partidul de guvernământ, după Radu Mazăre, care este apostrofat de Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului MCA România. Sturzu era tăguit pe contul de Facebook la o fotografie cu mareşalul Ion Antonescu. Sesizat, fostul component al trupei Hi-Q a şters postarea şi a mulţumit pentru atenţionare.
Probabil că lecţia de învăţat numărul unu, din evoluţia extrem de rapidă a evenimentelor de azi, politice, economice şi militare, care vor deveni, sau nu, istorice, o constituie determinarea fiecărei fiinţe umane de a îşi respecta identitatea, cu luminile şi umbrele sale, de a nu imita pe alţii, de a fi unică, mândră de această diferenţă specifică, care nu striveşte, ci doar amplifică corola de minuni a lumii. Marcată şi în anul 2014 de război.
Dacă nu privim înapoi, cu luciditate, vom avea cele mai mari şanse să repetăm istoria înaintaşilor, chiar dacă sunt alte personaje prin palatele puterii autohtone. Asta şi pentru că viaţa ultimelor luni demonstrează că şi astăzi sunt răsăriteni tentaţi să îşi reia marşul nu doar pe bulevardul strategic polonez. Iată de ce octombrie 1944 este un reper interesant şi pentru ceea ce trăim în octombrie 2014.
Despre actul de la 23 august 1944 din România s-a scris foarte mult, dar s-au ascuns, cu destulă abilitate, poporului român, unele adevăruri ale acestui act şi implicaţiile lui, în majoritate nefaste pentru România. 23 august 1944 rămâne, probabil, cel mai controversat moment al istoriei noastre contemporane.
Pe data de 23 august 1944 România avea să renunţe la războiul împotriva URSS şi a trece la eliberarea Ardealului ocupat de către Ungaria. Un moment extrem de controversat dar care a asigurat continuitatea statului român în forma cea mai apropiată de graniţele etnice, deşi importante teritorii au rămas ocupate.
„Ostaşi, Vă Ordon: Treceţi Prutul! ... Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii Voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre“ – acesta este ordinul de luptă transmis de către conducătorul statului român, Mareşalul Ion Antonescu, pe data de 22 iunie 1941.
"GLORIE CELOR CE PRIN VITEJIA ŞI JERTFA LOR DE SÂNGE AU ÎNFĂPTUIT UNITATEA NAŢIONALĂ"-este inscripţia de pe Arcul de Triumf, monument ridicat în centrul capitalei României în onoarea ostaşilor morţi în primul război mondial pentru Reîntregirea neamului.
Într-un timp dominat de mediocritatea intelectuală, a majorităţii emisiunilor de televiziune, de abundenţa programelor radiofonice pur distractive, de o presă scrisă lascivă, un dialog cu un conaţional ce are convingeri ferme, care-i pecetluiesc evident existenţa, este o şansă. La o respiraţie liberă! Într-o ţară prostită - la scenă deschisă.
Conflict mocnit în Coaliţie în relaţia
PNL-PSD cu UDMR
SPECIAL | Povestea Smarandei Brăescu, femeia fantastică a României
Cel mai negru coşmar: o Rusie nucleară în haos. Predicţia unei experte în analize de risc
Cât de bine înarmată este România. Un apreciat general dezvăluie atuurile şi lipsurile Armatei Române
Analistul George Friedman, despre poziţia României în conflictul ruso-ucrainean: „Este, poate, cea mai abilă din toată Europa de Est”
UDMR devine, pas cu pas, oaia neagră a
Coaliţiei
PSD reînvie tema revizuirii Constituţiei. Modificările, încă sub semnul întrebării
Un
fost spion KGB dezvăluie adevărata
faţă a lui Putin: „Narcisist,
bun politician
şi rău până în măduva oaselor” EXCLUSIV
Discursul lui Putin, văzut ca un delir. Analist militar: „Numai fabulaţii”
Putin i-a prezentat scuze premierului israelian pentru afirmaţia lui Lavrov cu privire la „evreul Hitler”