Din ler în ler
Vin crainicii nopţii, în dalbe instanţe,/ sub bolte de vis, când aripi adie,/ şi-nchid paranteze, şi-alintă balanţe./ Ceva stă s-apună, ceva stă să fie...
Stiri despre ancelin roseti
-
-
Memento
Astăzi se împlinesc 3 ani de la moartea poetului Cristian Simionescu (21 iul. 1939 - 13 nov. 2018) ― o voce unică în poezia românească, unul dintre vârfurile generaţiei sale (" '70") şi unul dintre cei mai de seamă poeţi ai literaturii române.
-
România lui „al cui eşti?”
Din nefericire, în România, trebuie să fii şi să se ştie clar al cui eşti. Dacă refuzi să fii al cuiva, deja începi să ai stofă de ”martir” şi să miroşi a victimă ― de aceea şi miriadele de obedienţi, de milogi şi de slugi, de ipochimeni pentru care îngenuncherea înseamnă onoare şi demnitate, de secături grupate în fel de fel de găşti, numindu-şi conivenţa prietenie,
-
Politica…, o „poveste” frumoasă
John Dalberg Acton era de părere că puterea ajunge să corupă şi, prin proiecţie evolutivă, puterea absolută va corupe în mod absolut. Aşadar, în ceea ce mă priveşte, nu mă încred prea mult în existenţa „oamenilor de bună credinţă”, altfel decât ca excepţii, nu neapărat foarte rare.
-
Dezlegare la patriotism
Dacă, la o adică, ar izbucni un război, cu siguranţă, nu s-ar auzi ştirea, n-ar fi "patriotul" pe-acasă -- că, altfel, ce-ar mai lua arma în mână şi-ar pleca în linia întâi, de-atâta "patriotism" şi "dragoste" de ţară, pentru a apăra România...
-
„Las-o, bă, că merge-aşa!“
Pe 11 august, anul acesta, scriam, şi postam pe facebook, acest pamflet, ca să-l numim aşa. Oare o fi valabil şi astăzi, dacă stăm şi privim, cu ochi buni, nu altfel, debutul guvernului mandolină?
-
In memoriam - Un cântec ce curge invers
Astăzi se împlineşte un an de la moartea marelui poet Cristian Simionescu (21 iul. 1939 -- 13 nov. 2018). Redau, mai jos, în semn de omagiu, un text pe care l-am scris, anul trecut, şi care a apărut în numărul 12 al revistei Hyperion.
-
A murit scriitorul Gheorghe Iova
Ieri, sâmbătă, 29 iunie, o veste tristă avea să mă mute din loc: „A murit Gheorghe Iova” -- un corifeu al textualismului românesc, cel care, cu doar câteva zile în urmă, spunea: „trecerea mea scoală visurile lumii”.
-
Da, voi vota „DA”!
Dând la o parte, într-o primă etapă, fauna ingenuă şi, deci, manipulată, dând, într-o a doua, obedienţii de meserie, cei atât de categorici în boicotarea referendumului pentru justiţie sunt sinecuriştii, incompetenţii, aranjorii, sforarii, corupţii, protagoniştii afacerilor de tot felul cu statul etc.
-
Valori ignorate şi cumetrii prospere
Ovidiu Şimonca, în „Observator cultural” (revistă cu dese derapaje cumetrial-snobistice) se plângea de faptul că în Uniunea Scriitorilor se întâmplă ceea ce se întâmplă în politică, deoarece morala scriitorilor este asemănătoare cu aceea a politicienilor -- sugerând, astfel, necesitatea unor schimbări de şefi.
-
Mass-media românească, între mahala şi eşafod
„Multe trec pe dinainte, în auz ne sună multe“, vorba poetului, fiindcă viaţa nu e liniară, lumea e zvăpăiată, însă nu tot ce se întâmplă are „harul“ de a deveni ştire, subiect de presă.
-
Se mai poate schimba România?
Au trecut, iată, 29 de ani de la Revoluţia din decembrie '89 şi parcă a fost ieri! Câte vieţi s-au pierdut atunci, câtă durere a cuprins zeci de mii de suflete, câte speranţe şi năzuinţe au apus până azi...!
-
Despre bănci, în două vorbe, pe înţelesul tuturor
Mulţi ar putea rămâne surprinşi, însă, în ciuda a ceea ce par, băncile sunt motorul oricărei economii ― fără ele lumea s-ar întoarce în peşteri, fiindcă drumul civilizaţiei, că ne convine sau nu, a început odată cu banul.
-
Stângăciile stângii
A fi ambidextru înseamnă a avea aceeaşi îndemânare la ambele mâini, a le putea folosi cu aceeaşi uşurinţă, iscusinţă ― stângacii sunt, de regulă, ambidextri. …Şi stângiştii sunt „ambidextri”, numai că destoinicia, agerimea lor „ambidextrică” intră sfioasă în ambianţe sinonimice cu ipocrizia, demagogia, nerozia etc.
-
În treacăt, despre noroc...
Sunt unii care consideră că norocul vine, la pachet, cu prostia, că este un atribut (re)compensatoriu conferit providenţial prostului ― de unde şi vorba: „norocul prostului“.
-
…Cuprins de o mare lehamite…
René Descartes era de părere că la temelia opiniilor/convingerilor noastre stă mai degrabă obiceiul, aclimatizarea şi exemplul, mostra, pilda gregară decât vreo ştiinţă exactă, decât cunoaşterea reală a lucrurilor.
-
Despre corectitudinea politică
Înainte de ’90, dacă vă mai amintiţi, a existat o manea ce avea să străbată cutezătoare eterul patriei, reuşind să adie peste o bună parte a timpanului naţional, măgulindu-l, cu primele două versuri, astfel: „Nu sunt prost şi nici deştept, / sunt ca orice om“.
-
Riscurile „deşteptăciunii”
Domnul Andrei Pleşu era de părere că una dintre cele mai răspândite forme de prostie ar fi aceea de "a face pe deşteptul".
-
Scuzaţi, pardon, bonjur!
Dinamica paremiologică a ultimelor decenii e de-a dreptul surprinzătoare -- e asemenea unui puzzle ale cărui multe piese nu mai vor să încapă şi nici să stea la locul lor.
-
Mesaj către români
Români!, mulţi dintre dumneavoastră abia vă permiteţi să plătiţi facturile la serviciile de utilităţi, mulţi dintre dumneavoastră (sau dintre copiii dumneavoastră), pentru a avea o casă, aţi contractat, pe 10, 20, 30 de ani, credite de 20.000 - 30.000 de euro pe care vă chinuiţi/vă veţi chinui să le achitaţi,
-
Câinii latră, caravana trece…
Constat că, în societatea românească, a spune lucrurilor pe nume, a rosti adevărul, a reclama unele nereguli, a arăta acuzator cu degetul în direcţia răului, uneori chiar asumându-ţi riscuri, mai mari sau mai mici, a devenit o faptă reprobabilă.
-
Un meci de zile mari!
Nu am văzut meciul, însă am citit statistica şi e clar că Simona Halep a fost, astăzi, categoric mai bună decât Angelique Kerber -- ba chiar i-a fost net superioară. Probabil că acesta este printre puţinele meciuri, de o asemenea anvergură, din carieră ei de până acum, dacă nu chiar singurul, în care şi-a dominat clar, efectiv, adversara.
-
Dreptul la opinie nu înseamnă „hai să ne dăm cu părerea!“
Libertatea de exprimare nu înseamnă a-ţi da cu părerea oricum, peste tot şi despre orice. Mai trebuie lăsat loc îndoielii, mai trebuie, din când în când, să te aşezi smerit sub semnul întrebării, să-ţi inventariezi riguros lucrurile ştiute şi, mai ales, cele neştiute. Nu te poţi închega neobosit în siguranţa de sine, nu poţi escalada ostentativ şarpanta omniscienţei, difuzând, în stânga şi-n dreapta, „opinii“.
-
1x1=1!
Ei, cum se face că Mihai Şora, Gabriel Liiceanu etc. au ajuns să fie manipulaţi, iar analfabeţii (cel puţin 50% din populaţia ţării) sunt cei cerebrali, omniscienţi, cei care poartă întotdeauna cumpăna şi firul de plumb cu ei -- statuile inteligenţei, incontestabilii specialişti ai mecanismelor democraţiei?
-
O mică observaţie
Observ, nu de ieri de azi, că foarte mulţi scriitori uită (nu ştiu de ce) că o carte ajunge la cititor singură, neînsoţită de cronicile encomiastice, scrise ori la „cerere“, ori cumetrial, după principiul „eu zic de tine, tu de mine“ -- chestiune deja ştiută, fiind ieşită, cu graţie, de sub incidenţele ezoterice.
-
Vorba vine...!
Graţie criticului literar Paul Cernat, în această dimineaţă, am aflat şi eu că România a înregistrat încă un succes internaţional. „Prima doamnă” a Cataloniei, numită de presa catalană „regina independenţei” este nimeni alta decât doamna Marcela Topor. Chiar ea!
-
De la „lipsa la cântar” la lipsa cântarului
„(…) într-un haos ca acesta de astăzi, într-o vreme în care s-a răsturnat cu totul scara de valori şi s-a falsificat etalonul de măsură, într-o epocă în care se confundă aşa de lesne talentul cu îndrăzneala, inteligenţa cu gălăgia, sau energia cu lipsa completă de scrupule.
-
Un pozar sare la beregata lui Andrei Pleşu
Tocmai răsfoiam paginile site-ului Adevărul.ro şi mi-a sărit în ochi un titlu şocant: „Pleşu, un pretins intelectual”, semnat de unu’ Mugur Varzariu (c-o fi Vărzăriu, c-o fi Varzăriu, cine ştie!).
-
...Între timp, s-a făcut târziu...
„Începând cu vârsta de 50 de ani, e bine să nu te mai cerţi cu nimeni, pentru că s-ar putea să nu mai ai timp să te împaci”, spunea Fănuş Neagu.
