A murit scriitorul Gheorghe Iova

Ieri, sâmbătă, 29 iunie, o veste tristă avea să mă mute din loc: „A murit Gheorghe Iova” -- un corifeu al textualismului românesc, cel care, cu doar câteva zile în urmă, spunea: „trecerea mea scoală visurile lumii”.

Cu Gelu Iova m-am cunoscut, în urmă cu 20 de ani, la Bistriţa, şi am stat la taclale, în restaurantul hotelului, unde eram cazaţi, până spre dimineaţă, împreună cu Radu Săplăcan, Cezar Ivănescu, Cristian Simionescu şi Grigore Leşe.

De la masa de atunci, am mai rămas doar eu şi cu Leşe, ceilalţi s-au dus, pe rând, pe rând...

Dumnezeu să-i odihnească în pace şi uşoară fie-le veşnicia!

Rămas-bun şi noapte bună, Gelu!

Gheorghe Iova (n. 29 ianuarie 1950, sat Găgeni, comuna Săhălteni, judeţul Buză – d. 29 iunie 2019, Bucureşti), poet, prozator, eseist.

Cărţi publicate:

• Nouă poeţi (poezie, vol. colectiv, 1984)
• Texteiova, poezie (1992)
• Ordinea în care el plânge (poezie, 1997)
• Sintaxa libertăţii de a spune (poezie, 1998)
• Călare pe muşcătură (poezie, Editura Paralela 45, 1998)
• De câţi oameni e nevoie pentru sfârşitul lumii: pulberi şi ţăndări ale unor resturi de fragmente ale urmelor pe care le-a lăsat un roman visat de mai multă vreme(roman, Editura Paralela 45, 1999)
• Acţiunea textuală. Bunul simţ vizionar (eseuri, 2000)

Premii:

• Premiul Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România (ASPRO) pentru roman (1999)
• Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru eseu (1999)