
Strălucirea unei gale, în premieră
0Dorind să aducă, la Opera din Iaşi, producţii cu o cotă de noutate absolută şi evenimente cu un impact deosebit, de asemenea sub semnul ineditului, managerul Beatrice Rancea a lansat o “provocare” tuturor Operelor Naţionale din ţară, în vederea organizării unei prime gale a premiilor acordate pentru performanţele din stagiunea curentă.
Fiecare teatru a nominalizat spectacole şi artişti la toate cele 14 categorii, incluzând cele mai bune titluri din repertoriul universal şi românesc, cele mai bune debuturi, cel mai bun dirijor, regizor, scenograf sau solist etc.
Cu o singură excepţie, toate Operele au răspuns imediat invitaţiei, aşa încât juriul a selectat, din ceea s-a trimis, nominalizările care au întrunit un punctaj “de vârf” la acele secţiuni, pe „formatul “ premiilor UNITER. Dar teatrele au propus şi personalităţile pentru Premiul de excelenţă sau Premiul pentru întrega activitate, toţi aceştia fiind răsplătiţi cu plachete şi o statuetă elegantă realizată din acelaşi material şi la aceeaşi dimensiune cu cele de la Oscar. Iar la Gală au fost invitaţi toţi cei nominalizaţi, câştigătorii fiind “deconspiraţi” abia la deschiderea plicului, pe scenă, numele lor fiind apoi gravate pe plachetă chiar în faţa spectatorilor, în foyer.

FOTO: Beatrice Rancea, Ioan Tugearu şi Cosmin Marcovici
Transmisă în direct la TVR1 şi la Radio România Cultural, întreaga festivitate a avut toate ingredientele necesare unei reuşite de anvergură, pentru că prezentatorii – însăşi Beatrice Rancea şi tenorul Cosmin Marcovici (care… a şi cântat) – au avut carismă şi un text bine gândit, punctând toate detaliile şi reliefând toate aspectele cu inteligenţă şi diplomaţie, întreaga atmosferă fiind de reală sărbătoare, cu un public entuziast, cu invitaţi de marcă precum sopanele Marina Krilovici şi Maria Slătinaru, regizorul Gelu Colceag, balerinii Roxana Colceag, Ştefan Bănică, Pavel Rotaru, actorul Ion Caramitru şi mulţi alţii - dar şi cu momente artistice excelente, pentru că Elena Moşuc a cântat superb aria din Traviata, cu o ţinută care i-a confirmat, încă o dată, nivelul internaţional, paginile alese din Carmen, Aida, Indiile galante, Lacul lebedelor aducând, la rândul lor, strălucire, bună dispoziţie şi multă culoare (la propriu şi la figurat).
Şi pentru că am făcut parte din juriu, nu mă voi opri asupra fiecărui premiant în parte, dar trebuie să recunosc faptul că am trăit bucuria ca majoritatea celor despre care, în lunile precedente, am scris la superlativ, să se regăsească printre câştigători, unanim apreciaţi (şi) de membri juriului. Şi iarăşi m-am bucurat că Opera din Iaşi le-a acordat şi baritonului Nicolae Herlea şi dirijorului Stelian Olariu Premii de excelenţă pe care le merită din plin, răsplătind astfel cariere excepţionale şi decenii de glorie pe scenele lumii şi… la Opera din Bucureşti.

FOTO: Mosuc Elena
Totul a avut „clasă”, de la ambianţa scenografică, la rochiile purtate de frumoasele gazde din sală şi de pe scenă, de la maniera în care au fost întâmpinaţi toţi cei care au intrat în Operă, cu făclii aprinse, cu covorul roşu, cu tinere care ne doreau să avem o seară frumoasă, până la finalul cu artificii şi o ploaie de steluţe-confetti inundând sala, spre încântarea publicului – totul firesc, perfect sincronizat, cu ritm alert, într-o desfăşurare impecabil cronometrată în funcţie de spaţiul acordat de TVR, majoritatea celor invitaţi să dea citire premianţilor apreciind la superlativ curajul şi tenacitatea şi ambiţia şi implicarea şi pasiunea cu care Beatrice Rancea şi întreaga “suflare” din teatru au reuşit să ofere aceasta primă Gală a premiilor Operelor Naţionale, demers extrem de dificil şi solicitant din toate punctele de vedere.

FOTO: Beatrice Rancea, Gelu Colceag
Dar, cu toate emoţiile, oboseala, problemele, “surprizele” de tot felul, o ţară întreagă a urmărit, timp ce 3 ore, un adevărat eveniment care… cred că a depăşit şi cele mai optimiste aşteptări. Mulţi, foarte mulţi s-au bucurat, alţii (puţini)… dimpotrivă, dar important rămâne faptul că Opera din Iaşi a lansat cu succes un proiect inedit, având toate şansele să fie “de cursă lungă”.
Cred că întreaga echipă merită toate felicitările şi admiraţia tuturor celor care au constatat că… se poate. Restul sunt vorbe… Desigur, mă refer la partea văzută a lucrurilor, pe care nimeni nu o poate contesta sau pune la îndoială, nici în ce priveşte derularea şi concepţia Galei, nici organizarea fără cusur, nici solicitudinea cu care au fost înconjuraţi toţi cei prezenţi, nici fondurile alocate cu generozitate de oficialităţi sau avalanşa de sponsori.
Şi, în acest sens, primarii sau prefecţii din alte colţuri de ţară ar trebui să ia exemplul celor din Iaşi şi să se implice în susţinerea culturii, artei, acolo unde merită, pentru că, în fond, reprezintă imaginea oraşului sau regiunii respective. Din păcate, până una-alta, se pare că la Iaşi situaţia este singulară. Şi devine un aspect deosebit de important pentru intenţia de a propune oraşul Capitală europeană în viitorii ani, ceea ce înseamnă… tot imagine.
Sunt sigură că, după acest început, următorele ediţii sunt deja aşteptate de toate Operele Naţionale (poate chiar şi de cea din Bucureşti, care nu a răspuns de această dată invitaţiei din motive probabil doar de unii ştiute, dar trist şi nedrept pentru artiştii de reală valoare pe care îi mai are şi care ar fi meritat o recunoaştere, în primul rând din partea celor care ar fi făcut nominalizările… la sediu), dar şi de publicul ieşean şi de cel din întreaga ţară, din nou prin intermediul televiziunii şi “pe calea undelor radiofonice”, pentru a-şi vedea interpreţii preferaţi pe podiumul laureaţilor, pentru a (re)vedea momente atractive din spectacole reprezentative pentru Opera din Iaşi şi, poate, din repertoriul Operelor-surori.

(FOTO: Adrian Mihaiu)
Deci, Gala Premiilor Operelor Naţionale s-a născut sub o stea (mai mult decât) norocoasă - înseamnă că vor urma şi alte “episoade”, cel puţin la fel de strălucitoare.