(Re)Grupare de dreapta pentru o societate de stânga

0
0

Dreapta românească îşi revendică trecutul. Că a fost vorba de conservatori, liberali sau ţărănişti, până în 1945 ţara a urmat preponderent o politică de dreapta. Cu deosebirile doctrinare de rigoare, dreapta s-a fundat esenţial pe ideea de proprietate.

Fie că a fost vorba de înfiriparea industrială sau de consistenta economie agrară, începând cu sfârşitul primului război mondial şi până la sfârşitul celui de al doilea, ideea de proprietate a prins tot mai multă rădăcină la nivel de masă. Reformele agrare i-au dat un impuls. Românii au prins gustul proprietăţii, au realizat că ea stă la temelia dezvoltării, a bunei stări.

Odată cu instaurarea comunismului sensul evolutiv s-a răsturnat cu 180 de grade. Lucrurile se cunosc, nu stărui asupra lor. Este însă de subliniat dramatismul procesului de transformare mentalitară în problemă. Cum se ştie, în faza de început a naţionalizărilor şi colectivizării s-a opus o uimitoare rezistenţă în apărarea proprietăţii.

Pe parcurs, proprietatea de stat şi cea colectivă ( de fapt tot un fel de proprietate de stat) s-a impus prin forţa coercitivă iar după ani, odată cu evoluţia generaţiilor, valenţele pozitive ale proprietăţii particulare s-au estompat, aproape s-au pierdut. Comunismul a impus şi în bună măsură a realizat transformări radicale de optică şi mentalitate cu privire la proprietate. Fiind a tuturor şi a nimănui, proprietatea a căzut victimă nepăsării, dezinteresului, raptului. Statul devenind singurul proprietar şi-a asumat şi sarcina distribuirii veniturilor astfel că foştii proprietari au ajuns total dependenţi de relaţia cu puterea respectiv cu statul. A fost vorba de un proces îndelungat (45 de ani) care a schimbat fundamental datele problemei: din stăpâni-proprietari oamenii au devenit slugi la stat, trăind din întinsul mâinii.

Aceste transformări în raporturile economice ca şi în raporturile dintre cetăţeni şi stat au imprimat societăţii româneşti o vădită orientare de stânga. Iniţiativei, interesului, muncii, răspunderii şi în cele din urmă libertăţii şi suveranităţii de stăpân le-a luat locul conformarea, delăsarea, suficienţa, spiritul egalitarist la nivelul minimei subzistenţe.

Cum se ştie, proprietatea n-a fost repusă în drepturile ei nici până azi iar atâta cât s-a făcut în această direcţie a fost adesea nedrept, inechitabil. Mai mult chiar, se constată un fenomen grav de lepădare de proprietate şi încă pe mână străină (terenuri întinse, păduri, bogăţii ale subsolului). În consecinţă, pătura de mijloc care asigură şi susţine orientarea de dreapta fiind foarte firavă terenul pentru afirmarea şi sprijinirea ei este îngust. Aşa se explică în principal dificultatea forţelor de dreapta de a readuce politica pe făgaşul ei istoric, de a se impune în politica actuală.

Stânga mai are de partea sa alterarea deliberată a valorilor, cultivată cu osârdie postrevoluţionară. Cei ce s-au ajuns înfruptându-se pe diverse căi necinstite din avutul naţional, preponderent răsfăţaţii fostului regim, deşi bogaţi, alimentează copios stânga, permisivă în continuare cu afacerismul şi fărădelegea. Tot astfel câştigul facil, câştigul speculativ, specific odinioară dreptei a basculat acum pe stânga cu toate consecinţele în planul puterii politice.

În fine, neputinţa dreptei se explică şi prin lipsa ei de solidaritate, prin orgoliile de putere, poate în continuare prin destabilizarea din interior. Ea ar trebui să-şi demonstreze voinţa realizând o structură unitară în jurul unui program bine articulat, oferind societăţii româneşti perspectiva convingătoare a unei dezvoltări durabile care să aibă la temelie prosperitatea fundată pe proprietate.

Mai multe - Opinii

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite