Pacea noastră cea de fiecare zi...

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Conflictul din Irlanda de Nord, ceea ce se numește îndeobște The Troubles, a însemnat peste treizeci de ani de război civil, câteodată mocnit, altădată exploziv, a însemnat pentru oamenii din Irlanda de Nord, în special, pagube imense, șomaj, sărăcie, case, familii și vieți distruse și, înainte de orice, peste 3.000 de morți și peste 40.000 de răniți.

„The Troubles”, o perioadă întunecată în istoria Irlandei de Nord FOTO Shutterstock
„The Troubles”, o perioadă întunecată în istoria Irlandei de Nord FOTO Shutterstock

Oameni aparținând aceluiași spațiu cultural extins, unei limbi comune, unei istorii complicate, au ajuns să se urască atât de profund încât ura s-a transmis din generație în generație. Au fost cazuri de sate, repet, sate, despărțite de așa zise ziduri ale păcii (sic!) doar pentru a-i împiedica, oarecum, pe vecini, să se ucidă între ei. Au fost cazuri de scări vecine de bloc care trăgeau unele împotriva altora, care se vânau și dacă cineva ieșea pe stradă să cumpere o pâine, sau lapte.

Sunt câteva exemple și anecdotice și tragice, care subliniază, cred eu, absurdul a tot ceea ce înseamnă conflict rezolvat prin război.

Au trecut așadar treizeci de ani de moarte și de sărăcie până când, în 10 aprilie 1998, părțile beligerante, alături de Republica Irlanda și de Regatul Unit, să semneze Acordul din Vinerea Mare care, cel puțin până în prezent, a menținut vreme de douăzeci și cinci de ani și pacea și stabilitatea și o regăsită și necesară prosperitate în Irlanda de Nord.

Spun cel puțin până în prezent pentru că, odată cu Brexit-ul, unele probleme și vechi neînțelegeri au reapărut, odată cu inevitabilele granițe, iar acum câteva zile - chiar când sărbătoream în Parlamentul European semnarea Acordului - nivelul de alertă în zonă a fost iarăși ridicat la sever de către autorități.

Istoria însăși a semnării Acordului din Vinerea Mare este un thriller politic în sine, cu un rezultat incert până în ultimul moment.

Rezultatul însă, și nu doar semnarea acordului ci și pacea care a urmat, reprezintă și un exemplu, un model chiar, a ceea ce înseamnă voință politică pusă în slujba unui ideal nobil, dar nu în sensul idealist, ci nobil prin efectele pozitive imediate în viețile oamenilor obișnuiți!

Evident că totul a fost complicat, evident că au apărut diverse crize și după aceea dar, până la urmă, și tot prin voință politică și, e adevărat, prin viziune, ele au fost depășite. Pacea din Irlanda de Nord este un exemplu, cel puțin pentru mine, de lideri politici care au luat cu adevărat decizii pentru binele comun, adică și pentru cealaltă parte a străzi... În lumea supra-polarizată în care trăim, acesta nu este un lucru puțin. Dimpotrivă!

Scriu aceste rânduri cu convingerea că dialogul și pacea trebuie să înlocuiască ura și războiul și că, dacă s-a putut într-o zonă unde se construiau ziduri în același sat (!), se poate oriunde.

Eu nu pot face Ucrainei, de exemplu, aflată sub plină invazie rusească, recomandări legate de pace, dar am totuși încrederea că se va ajunge acolo. Iar asta, și cu sprijinul Uniunii Europene care, înainte de orice, are în ADN-ul său, pacea.

Am dorit să pornesc de la un exemplu extrem, The Troubles, să amintesc de situația gravă din Ucraina, însă ceea ce vreau să spun mai departe se referă la noi.

Trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu că nu am trecut nici prin ce au trecut irlandezii, de ambele părți ale graniței și nici prin ce trec, cumplit și nedrept, ucrainenii.

România are însă nevoie, în contextul actual, de pacea ei! Și de oameni politici care nu doar să i-o ofere ci să o și mențină. România are nevoie de politicieni care să se gândească și la cealaltă parte a străzii adică, așa cum am spus, la binele comun în deplinătatea sa.

Acest bine comun nu poate exista dacă unii țin un pix în mână și câștigă zeci de mii de euro, iar alții, care se trezesc la cinci, sau înainte cinci dimineața, sau au două slujbe, nu reușesc să țină de un salariu de la o lună la alta.

Acest bine comun nu poate exista când unii iau pensii mai mari decât salariile pe care le aveau, iar alții se uită la zece lei de două ori înainte de a decide între o pâine sau, poate, un medicament mai ieftin.

Acest bine comun nu poate exista când, sub ochii legii, unii se îmbogățesc și fac paradă pe internet din bani obținuți prin trafic de droguri, sau de persoane, influențând generații întregi spre calea răului!

Acest bine comun însă, poate și trebuie să existe prin voință politică și prin acțiuni politice ale unor lideri, liderii noștri, care să ne aducă echilibrul social și pacea socială de care avem nevoie mai mult ca oricând!

Pacea, la fel ca și democrația sau libertatea, nu sunt neapărat ținte. Ele sunt procese permanente, de zi cu zi, care trebuie promovate, apărate și consolidate în fiecare zi, în fiecare lună, an de an. Iar când le neglijăm, se vede, așa cum s-a văzut iarăși, și la noi!

Convingerea mea fermă este că deciziile politice luate cu gândul și cu scopul de a obține pace socială și echilibru social se vor deosebi imediat de cele luate cu alte scopuri. Oamenii politici care gândesc și acționează astfel merită și trebuie păstrați, iar ceilalți, cei care luptă prin acțiunile lor împotriva păcii sociale, trebuie să plece urgent, pentru că ne fac rău tuturor. Așa cum s-a văzut iarăși...

Opinii

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite