HOMO TABLETUS

Astazi, in era Whatsapp-ului, discutiile nu mai sunt ceva "normal". E mult mai usor sa trimiti un mesaj scris rapid care nu include doar niste litere si semne de punctuatie, decat sa vorbesti cu cineva, sa ai grija la inflexiunile vocii, sa-i transmiti o stare. E mult mai usor sa scrii decat sa-ti asumi riscul unei conversatii cu pauze, cu greseli, cu erori de comunicare.

Inainte, o familie avea un telefon. Un televizor. Un aparat radio. O masina. Un computer. 

Astazi avem doua masini, patru telefoane, doua televizoare, x ipoduri, y combine audio, tablete, trei computere.

Inainte, se manca impreuna cu toata familia. Acum, fiecare mananca unde apuca, atunci cand apuca, ce apuca, de obicei singur, in fata unui ecran (tv, tableta, telefon- TTT pe scurt!). 

Inainte se discuta si se luau deciziile in familie. Se calatorea cu familia. Se petrecea weekendul cu familia. Se mergea in vizita la familii, cu familia ta. Exista o senzatie de contopire cu membrii familiei, de unicitate. De grup in care fiecare executa anumite functii pentru a se ajunge la rezultate comune.

Astazi, in era Whatsapp-ului, discutiile nu mai sunt ceva "normal". E mult mai usor sa trimiti un mesaj scris rapid care nu include doar niste litere si semne de punctuatie, decat sa vorbesti cu cineva, sa ai grija la inflexiunile vocii, sa-i transmiti o stare. E mult mai usor sa scrii decat sa-ti asumi riscul unei conversatii cu pauze, cu greseli, cu erori de comunicare. 

Ne transformam in roboti, scriem din mers, fara sa privim ecranul telefonului, dictam prin comenzi vocale unui robot, cum e Siri, scriem emailuri cu tot felul de rugaminti atunci cand ne e rusine sa telefonam. Evitam cat se poate de mult latura umana a comunicarii, latura calda si autentica. 

La intalniri prin cafenele nu mai discutam, nu ne mai privim, nu ne mai zambim. Fiecare sta cu ecranul lui luminos in fata si depenenta de a se simti inclus intr-o retea sau alta sociala. Cea mai mare grija a zilei de astazi este daca nu ti se descarca bateria la telefon inainte sa ajungi la o priza. Dar stiu sigur ca in curand nici macar de asta nu ne vom mai face griji. Ne incarcam TTT-urile cu baterii solare sau poate doar trimitem un sms contra plata si se rezolva imediat.

Ce se intampla cu fiinta umana? Cum ne transforma dragostea arzatoare pentru tehnologie si dependenta de senzatia de incluziune sociala?

Nu, gata cu Homo Sapiens. De azi inainte... Homo Tabletus.

PS: Si acest articol este un articol scris in fata unui ecran din categoria TTT. Si totusi, daca as fi avut de ales, v-as fi tinut acest speach in mijlocul Parcului Cismigiu, catarata pe o cutie de carton, folosindu-mi la maxim raraitul si inflexiunile vocii. Pentru ca sunt om, dar mai ales, pentru ca nu vreau sa ma transform intr-un Homo Tabletus.