Daniela Vişoianu

Preşedinta Coaliţiei pentru Educaţie

Toate sunt urgente în educaţie. Şi cel mai simplu este să eliminăm verigile “slabe”. Fără nicio asumare de responsabilitate pentru cum au ajuns acestea să fie slabe. Dispariţia lor nu rezolvă nevoia, dar lasă loc pieţelor libere. Ce să spun? Mult succes! În loc să descentralizăm strategic, destructurăm sistemic.

”Noi avem acum opt clase de absolvenţi de clasa a XII-a, ar trebui să avem tot atâtea clase a IX-a, dar am fost anunţaţi că vom avea cu două mai puţin.” Întrebarea mea este “DE CE?, de ce ar trebui, automat, în actuala dinamică demografică a României?”

“Cea mai mare utopie (acum, n.m.) este statu-quo-ul.” Şcoala nu mai este ceea ce trebuie pentru copii şi societate. Noi chiar nu ştim ce ştiu copiii la finalul ei. Cu toate acuzele despre schimbările peste noapte se vor aduna 10 ani (2011- 2021) în care era posiblă pregătirea pentru un sistem nou de evaluare naţională. Într-o lume atât de dinamică să nu faci nimic şi să nu ai încredere în nimeni şi în nicio idee este extrem de scump.

Ce se poate face până în septembrie? Totul sau aproape totul. Se pot organiza, bine, întâlniri rapide în fiecare judeţ, cu harta localităţilor pe masă, cu dosare şi fotografii pentru fiecare grădiniţă şi pentru fiecare şcoală care are nevoie de intevenţie. Se pot număra, pe bune, copiii şi nevoile.