Articole scrise de Mircea Morariu

Pentru cei mai mulţi dintre compatrioţii noştri aflaţi azi la vârsta maturităţii, ziua de 4 martie a devenit sinonimă cu cea a cutremurului ce a zguduit România în 1977.

Se împlinesc 70 de ani de la ceea ce pe vremea când eu eram elev şi învăţam în şcoală o istorie ba distorsionată, ba falsificată cu totul de interesele puterii comuniste se chema „instaurarea primului guvern democratic condus de dr. Petru Groza”....

Paul Johnson este un istoric britanic foarte bine cunoscut publicului doritor de carte din România îndeosebi pentru cartea „Intelectualii“, tipărită în câteva ediţii succesive la editura bucureşteană Humanitas. Respectivei lucrări, una de referinţă f...

1.Nu ajung prea des, oricum nu atât de des precum aş vrea şi cum s-ar cuveni la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea.

Am scris de nenumărate ori despre situaţia din ce în ce mai proastă în care se află Televiziunea Română. Am vorbit adesea despre dezastrul financiar care se amplifică pe zi ce trece, despre managementul defectuos, despre strategia editorială şi de pr...

Până la un anume punct şi la o privire superficială, „Îndoiala”, piesa dramaturgului şi cineastului american John Patrick Shanley, poate părea un text oarecum anacronic.

Cum nu îţi poţi alege rudele sau vecinii de scară, nu îţi poţi alege nici vecinii de blog. Şi, până la urmă, atâta vreme cât socoteşti democratică, aşa cum este de fapt, decizia conducerii editoriale a cotidianului Adevărul de a pune la dispoziţie pl...

Comentariul critic a observat demult caracterul aparte, în ansamblul scrierilor pentru scenă ale lui Teodor Mazilu, a piesei Aceşti nebuni făţarnici.

Steaua norocoasă a d-lui Traian Băsescu a început să pălească cu câteva luni bune înainte de ziua de 21 decembrie 2014, atunci când domnia-sa a părăsit Palatul Cotroceni.

„De ce eu?”, film inspirat dintr-un caz real cu final tragic, regizat de Tudor Giurgiu pe un scenariu scris de el însuşi în colaborare cu Loredana Novak, a ajuns pe piaţă pe fondul unui imens orizont de aşteptare.

Astăzi cu siguranţă nu mai există om de teatru sau spectator român care să nu fi auzit de numele „dulce -acrişor” al Yasminei Reza. Cum îl definea cândva, prin anul 2000, Marina Constantinescu. Unora dintre ei poate că deja li s-a şi acrit de el, pie...

Oricât am vrea noi, criticii, sau o parte dintre noi să convingem publicul că avem nevoie de un teatru cât mai implicat în social, în politic, în activism civic şi altele asemenea, spectatorii nu ne dau ascultare şi tot de teatru cu poveste, cu bucur...

În decembrie 2014, atunci când am aniversat 25 de ani de la victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989 şi i-am comemorat morţii, am mai constatat o dată că nu ştim tot adevărul despre acele evenimente.

Urgenţe şi presante angajamente profesionale ce mă determină să merg aproape obligat seară de seară la teatru, m-au împiedicat să urmăresc live interviul acordat de preşedintele Klaus Iohannis jurnalistului Luca Niculescu şi postului de televiziune D...

Nu aş spune că piesa Dumnezeu se îmbracă la second hand  de Iulian Margu ar fi una tocmai împlinită. Aceasta în ciuda elogiilor la adresa autorului publicate în, de altminteri, excelentul caiet de sală al premierei absolute de la TNB, sub semnătura t...

Volumul al doilea din seria „Ultimul deceniu comunist- Scrisori către Radio Europa Liberă”, apărut la finele anului 2014 la editura ieşeană Polirom, este o lectură indispensabilă pentru oricine doreşte să aibă o imagine retrospectivă cât de cât compl...

Cu toţii îl ştiam pe fostul preşedinte al României, dl. Traian Băsescu, drept mare amator de apariţii spectaculoase în presă. Îndeosebi de apariţii televizate, cu preferinţe vădite pentru televiziunile prietene, chiar dacă de nişă.

În nesemnificativa, paupera şi nu tocmai onorantă pentru un teatru membru al UTE foaie distribuită gratuit, e drept, în loc de ceea ce ar fi trebuit să fie un luxos şi plin de informaţii caiet-program, aşa cum cred că ar fi meritat spectacolul cu pie...

Vineri, către orele serii, au parvenit noi şi îngrijorătoare informaţii despre situaţia din ce în ce mai dezastruoasă în care se află Televiziunea Română. Prima se referea la atmosfera tensionată în care s-ar desfăşura procesul de evaluare a manageri...

Preşedintele Klaus Iohannis are toate motivele să fie supărat. Prin votul de joi, vot prin care Senatul României a făcut zid în jurul parlamentarului liberal Varujan Vosganian, sunt spulberate multe speranţe legate de posibilitatea ca în România să f...

S-a vorbit foarte puţin anul acesta despre Yalta. Numărul celor ce au fost dispuşi să îşi amintească că s-au împlinit 70 de ani de la Conferinţa din februarie 1945 la care au participat liderii SUA, ai URSS şi ai Angliei, conferinţă la capătul căreia...

Interesantă, riguroasă, bogată în idei şi în perspective noi bazate pe aprofundată cercetare şi interpretare a documentelor, dar mai ales fundamentată pe o riguroasă metodologie a cercetării. Aşa mi se pare cea mai recentă carte a istoricului Cristia...

Nu m-am identificat cu Sherlock Holmes, nu m-am dedat unor investigaţii detectiviste şi în consecinţă nu ştiu foarte exact care este motivul în virtutea căruia regia şi scenografia spectacolului Testosteron de la Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergel...

În luna martie a anului 2014 s-au împlinit 70 de ani de la prima reprezentare a piesei Steaua fără nume. Pe afişul premierei de atunci numele lui Mihail Sebastian nu figura, scrierea având drept autor pe un anume Victor Mincu.

Decizia de redeschidere a Dosarului Mineriadelor anunţată joi de procurorul general al României, dl. Tiberiu Niţu, nu este nicidecum rezultatul unui efort de voinţă al autorităţilor române.

Pretinsele dezvăluiri făcute miercuri seara la TVR de Elena Udrea, în completarea celor anterioare, ce se revarsă de vreo zece zile încoace cu generozitate de pe ecranele mai tuturor televiziunilor româneşti, nu au izbutit decât să mă dezguste.

Cu toate că au deţinut puterea vreme de aproape 50 de ani, că în acest răstimp au exercitat controlul absolut asupra oricărei tipărituri şi în pofida faptului că, aşa după cum arăta cercetătorul Bogdan Iacob, istoria a fost simbolul fundamental al re...

„Tattoo” de la Secţia germană a Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu nu este deloc o montare pentru spectatorii nerăbdători. Pentru un public grăbit dornic să înţeleagă din primele zece-cincisprezece minute de spectacol despre ce e vorba, care ...

Am mai spus-o de nenumărate ori. De fiecare dată în zadar. O fac încă o dată cât se poate de conştient de insuccesul zicerilor mele. În România secolului al XXI lea, a anului de graţie 2015, e imposibil să afli cu exactitate şi fără eforturi sisifice...

Cele două mari servicii secrete româneşti, mai corect spus, acele servicii de „intelligence“ care beneficiază de cea mai sporită expunere, nu neapărat şi cu cea mai mare transparenţă, deşi nu s-ar putea spune că suratele lor mai mici ar fi mai genero...

Revin, mai devreme decât mi-aş fi dorit şi mai des decât ar merita-o submediocrul personaj, imoral până în măduva oaselor care este Stelian Tănase, asupra zbaterilor, minciunilor, manevrelor, acţiunilor de manipulare pe care le întreprinde individul ...

Până la sfârşitul lui 1989 se juca, mai de voie, mai de nevoie, multă literatură dramatică românească. Ponderea acesteia în repertorii era riguros, drastic, cazon reglementată prin dispoziţii venite de la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste.

Nu ştiu, nu ştim şi nu cred că vom şti vreodată motivul adevărat al intempestivei plecări din fruntea Serviciului Român de Informaţii a d-lui George Cristian Maior.