Articole scrise de Dinu Săraru

V.A. Un personaj nemaipomenit, într-adevăr, dincolo de marele scriitor este omul Petru Dumitriu! D.S. Bineînţeles! Îşi făcuse o frizură specială, şi-şi dădea, cu ce se dau acuma puştii, o briantină, un gel special, şi îşi făcea freza ca a împăraţilor...

V.A. În interiorul acestei case, am văzut o galerie de portrete de epocă; ai zice că, mă rog, are iz englezesc interiorul acestei case, poate şi din cauza acestei galerii de portrete. Se vede bine că familia Săraru are rădăcini adânci în acest pământ...

D.S. Trebuie să vă spun, domnule Arachelian, că, în momentul acela, din lumea mai puţin angajată la nivelul structurii de partid am fost cel mai înjurat om din România! În absolut toate gazetele am fost făcut pulbere - ceauşist, stalinist, titoist, f...

Cu foarte puţină vreme în urmă, să zicem aproape de sfârşitul anului trecut, a apărut la Librăria Bizantină din Bucureşti, volumul al III-lea care „conţine prima parte a cărţii a II-a a Everghetinos-ului” lucrare fundamentală a ortodoxiei creştine şi...

Pestriţ, este puţin spus, dar nu acesta este subiectul. Aşadar, să încep cu o poveste frumoasă. Liturghia ţinută în Catedrala Arhiepiscopiei Râmnicului de ziua lui Eminescu şi de Ziua Culturii Române a fost văzută de peste cincisprezece mii de credin...

Dinu Săraru: (…) Am început ca administrator, schimbând faţa teatrului. Se puneau geamuri, se schimbau oglinzi, se reparau mesele de machiaj, se puneau mochete, se văruia, s-a făcut o deratizare generală. Şi, mă rog, în primul rând m-am zbătut să înc...

De curând a apărut, în condiţii grafice remarcabile, fireşte, pentru cuprinsul ei, la Editura Patriarhală Basilica, o lucrare cu adevărat importantă pentru istoria creştinismului şi neapărat pentru istoria creştinismului în spaţiul spiritual românesc...

Ţăranul „cari” mai este, supus bombardamentului media informaţional, abia mai apelează la tradiţie, mai ales în contextul nevoii de pitoresc turistic, altfel „pregătit” cu o abia ascunsă sârguinţă, chipurile integratoare european, astfel încât până ş...

Pentru colecţia mea cuminte de icoane ţărăneşti pictate pe lemn aflată în Paraclisul de la Slătioara am primit, de curând, din partea unui prieten, o înduioşătoare înfăţişare a Naşterii Domnului izvorâtă, din câte mi s-a spus, din atelierul slujit de...

Apropierea Crăciunului mă întoarce, după atâţia ani!, în copilărie, când la Slătioara pregăteam înfriguraţi, copii de şcoală, steaua pentru colindat din văcălia unei site de mălai căreia îi ataşam din carton colţurile sau aripile cum le mai spuneam n...

„Nu ştiu alţii cum sunt...” De la o vreme, în apropierea Crăciunului şi a Anului Nou, începe să mă învăluie parfumul dulce amar al nostalgiei clipelor izgonirii mele de la Teatrul Mic pe strada căruia, Sărindarul, n-am mai putut să calc de mai bine d...

O aniversare care nu poate fi trecută cu vederea, oricât ar fi de grăbită agresiva globalizare adesea trivială în spaţiul spiritual, mă obligă cu bucurie şi nostalgie să mă întorc la anii sosirii mele în Bucureşti.

Convorbirile binefăcătoare ca o spovedanie eliberatoare pe care le am de la o vreme cu Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Dr. Varsanufie, al cărui scaun eparhial se află la Râmnicul meu, convorbiri frumoase şi prin ambiţia noastră de a lumina binele şi ...

În urmă cu doar câteva zile, sâmbătă, 12 noiembrie 2016, am putea zice ieri, ca să fim în spiritul titlului rubricii noastre, s-a desfăşurat la Râmnicul Vâlcii - cum se spunea odinioară – în Catedrala Arhipiscopală ridicată de Sfântul Calinic Cernica...

Măgura Slătiorului s-a făcut iar curcubeu! – îmi spune, fireşte, la telefon, doctoriţa satului, fiică de olar şi cântăreţ de biserică, mândră că şi-a consacrat o viaţă lumii ţărăneşti şi nu uită că, la examenul de admitere la Medicină, a ajuns chemat...

O Carte de istorie, o Carte de antropologie culturală, o Carte de istoria moravurilor, o Carte de sociologie, o Carte album de artă, o Carte de memorialistică unicat, o Operă literară sub semnătura unui savant: ,,Amintiri... Viaţa la ţară – Stolnicul...

Mă aflu încă printre puţinii slujitori ai Radioului Public care se apropie de vârsta lui şi se mândresc cu şcoala jurnalistică făcută aici.

Invitat insistent şi hotărât ţărăneşte să-i cunosc vatra părintească, am ajuns, în sfârşit, după ce-i îi citisem cucerit ,,Jocurile de nenoroc" şi ,,Bâlciul de argint" - mai ales – la poarta casei din inima bătrână a Teleormanului, într-o târzie după...

—Au apărut şi la noi, aici, în Oltenia de sub munte, cum zici dumneata, ,,case pistriţe" - îmi spune unul dintre ultimii ţărani bătrâni ai Slătioarei -, care ,,am apucat şi timpurile normale şi ştiu ce vorbesc", zice el. N-apuci bine să intri în Slăt...

La Râmnic, pe Olt, a fost sfinţită prima biserică şi mănăstire purtând numele şi hramul lui Antim Ivireanul, strălucitul cărturar, ocrotitorul şi episcopul oraşului şi apoi mitropolit al Ţării Româneşti.

Editura care a publicat în ultimii ani importante monografii şi biografii şi memorii şi portrete ale unor lideri aşa numiţi mondiali, oferă la începutul acestei toamne cititorilor traducerea lucrării ,,Berlusconi i se destăinuie lui Friedman”.

Toamna aceasta care abia izbuteşte să ia locul unei veri năzbâtioase ce va fi multă vreme ţinută minte pentru seceta şi căldurile ei tropicale, toamna aceasta despre care ne pregătim să spunem că ,,niciodată nu fu mai frumoasă”, vine în capitala Olte...

Grupul editorial Corint tipăreşte în reuşita colecţie „Istorie cu blazon”, iniţiată şi coordonată de Filip-Lucian Iorga, o Sagă consacrată unuia dintre cele mai vechi neamuri boiereşti din Ţara Românească, dacă nu cel mai vechi, neamul Floreştilor.

Toamna intra în Râmnicul meu pe Calea lui Traian, venind dinspre Slătioara, odată cu carele cu struguri aurii şi roşii, ceasla, ale grădinarilor bulgari catolici din Ostrovenii de pe malul Oltului, înmiresmând târgul întreg şi apoi, în fiecare dimine...

„Castelul de apă”, operă de arhitectură şi inginerie legată de numele marelui constructor Prager (soţul celebrei societare de onoare a primei scene naţionale Elvira Godeanu), a fost la înaugurarea lui un argument rezonant al desprinderii Târgu Jiului...

Îmi îngădui, azi, să evoc portretul unei personalităţi emblematice pentru Râmnicul Vâlcii şi care, în sufletul meu, a însemnat enorm; în primul rând declicul chiar produs în subconştientul adolescentului, cel care a determinat destinul meu de scriito...

Evenimentul editorial al anului în spaţiul traducerilor s-ar putea să-l constituie apariţia, la RAO, a extraordinarei cărţi, în aceeaşi vreme monografie critică şi reconstituire biografică-roman, consacrată sub titlul „Călătoria spre obârşie” de colu...

Mă onorez să scriu azi despre Omul pe care abia o foiţă de ţigară îl desparte de împlinirea vârstei maturităţii depline a bărbatului încă tânăr şi pe care destinul l-a confruntat cu o rară cruzime cu verdictul cuprins într-un diagnostic adesea fără d...

Există o morală a recunoaşterii faptelor bune şi a meritelor din orice biografie şi – îmi permit eu să adaug – cu atât mai mult şi mai semnificativ în cazul unor personalităţi care s-au şi înscris în istoria unei spiritualităţi, a unei culturi, îmbog...

Personalitate emblematică a teatrului românesc, Radu Beligan a intrat încă din viaţă în istoria acestuia şi de asemenea a scrisului dramaturgic prin rolurile în care a jucat cu virtutea pecetei personale.

La sfârşitul săptămânii trecute, o împrejurare inspirată m-a adus în faţa unei colecţii cu adevărat de excepţie de costume ţărăneşti din Oltenia de sub munte

Am mai scris în ultimii ani o dată, de două ori, de trei ori, de patru ori, nu mai număr, cu litere, credeam eu, de foc, în publicaţii de ţinută şi cu tiraj, am reluat subiectul la fel la posturi de radio şi la televiziuni, în afară de scârţâitul pen...

Viaţa aici se scurgea ca şi când ar fi aparţinut altei lumi, mai vechi şi mai amărâte decât oricând şi oriunde. Se vorbea doar de o bisericuţă de la sfârşitul secolului al XV-lea, o cămăruţă de fapt.