Articole scrise de Andrei Pleșu

fără imagine Dincolo de ce spun alţii despre noi şi de ce spunem noi despre alţii există un uriaş inventar al «ofenselor» pe care ni le aducem singuri.

fără imagine Am motive să mă tem de ziarişti. Nu pentru că am ceva de ascuns, ci pentru că mă simt folosit.

fără imagine „Deşteaptă-te române!" şi-a avut vremea şi rostul lui.

fără imagine Bogătaşii României au alte isprăvi de sponsorizat decât isprăvile culturale. Pentru mulţi, ar fi un fleac să finanţeze centre de studii.

fără imagine Am fost mişcat să-l văd pe Johnny Răducanu apărând, pentru o scurtă vacanţă, într-un loc oarecum minat cum era Tescaniul atunci. Nu făcea nici pe curajosul, nici pe subversivul, nici pe amicul compătimitor.

fără imagine Uitarea e de rigoare, responsabilităţile sunt un moft fără relevanţă. Memoria noastră «patriotică» se dispensează uşor de truditorii nezgomotoşi ai gliei.

fără imagine N-ar strica să redevenim muzicali. Să con-lucrăm, să evacuăm din mişcarea noastră publică stridenţa posomorâtă, notele false, zgomotul barbar.

fără imagine Sunt în mod decis pentru dezbaterea publică a tuturor demisiilor morale,a tuturor asocierilor cu universul crimei şi al minciunii.

fără imagine Europa e un proiect prea important şi prea subtil ca să fie lăsat pe mâna contabililor.

fără imagine Ceva merge brambura şi în noi, în modul cum ne raportăm la simţul datoriei, la onoarea meseriei, la exigenţa şi răspunderea lucrului bine făcut, pe scurt, la ceea ce, în activitatea noastră, nu depinde decât de noi.

fără imagine Când ai de-a face cu un ţăcănit, nu trebuie să iei în serios ce spune, ci doar să ai grijă să nu-i vătămeze pe alţii.

fără imagine Pofta de a fi «pe sticlă» e tot un fel de ebrietate, dar cuplată cu vanităţi abisale, narcisisme, egolatrii cronice, dacă nu cu interese obscure.

fără imagine A spune: «Pleacă! România nu are nimic de oferit!» e la fel de arbitrar ca şi a spune: «Rămâi! Patria are nevoie de tine!»

fără imagine Dana Grecu e o bravă fată din popor, cam nărăvaşă, cam prea guralivă, cam prost-crescută. Andreea Creţulescu are stilul unui extract de fiere, ambalat în zâmbete. Ţi se face frică.

fără imagine Dacă dai în Băsescu, dar dai şi în Opoziţie, eşti un amărât de portocaliu ipocrit, ale cărui critici sunt, de fapt, laude ascunse.

fără imagine Traian Băsescu e singur, dar nu în varianta eroică a reformatorului radical şi neînţeles, ci în varianta cârcotaşului nărăvit, imprevizibil, neloial, ocupat toată ziua să dea cu oiştea-n gard.

fără imagine Ştiu că dna Cornea este un om credincios. Cum de se împacă atât de uşor cu ideea suprimării de sine? Şi, mai ales, cum de a uitat propriul său «exemplu»?

fără imagine Nu poţi să spui unui individ scund şi cu ochi albaştri că e «liber» să fie înalt şi cu ochi negri. Nu poţi vorbi de libertatea unui câine de a fi vulpe sau bibilică.

fără imagine Cei de la guvernare au ca obiectiv redobândirea încrederii publice (dar cum, cu cine, în ce interval de timp?), iar cei din opoziţie trăiesc strict din sindromul anti-Băsescu.

fără imagine Nu că mi-e dor de «îngheţul» politic de dinainte de 1989. Dar, măcar pentru o vreme, o mică rezervă interioară din partea «partenerilor» apuseni mi s-ar fi părut decentă.

fără imagine Cred că est-europenii (şi mă gândesc acum la români) n-au învăţat cine ştie ce din istoria lor recentă.

fără imagine Amplele manifestaţii ale protestatarilor occidentali nu m-au convins niciodată. Or fi de bună credinţă, dar se dizolvă adesea în harţă juvenilă şi spectacol.

fără imagine La atâta talent, ce-i trebuia dlui Socaciu carieră politică? Ce-i trebuia atâta avânt cetăţenesc?

fără imagine Înghesuiala de la Buckingham Palace rămâne fenomenală şi vorbeşte în chip neaşteptat despre vitalitatea simbolurilor.

fără imagine Vrei să scrii un mesaj «tare» de Paşte? Te uiţi pe internet şi găseşti nenumărate variante, care de care mai inspirate şi mai şugubeţe.

fără imagine Drept-credincioşii autohtoni n-au nici cea mai mică idee despre Cartea Sfântă a religiei pe care o practică.

fără imagine M-am săturat. M-am plictisit. Sunt în plină indigestie. Nu văd, la orizont, nici urmă de prospeţime, de decenţă eficace, de civilizaţie comunitară.

fără imagine Ce am aflat parcurgând «dezvăluirile» mijlocite de «firma» dlui Assange? Am aflat, în majoritatea cazurilor, ceea ce ştiam deja sau ceea ce presa de scandal (dar chiar şi cea «serioasă») vântură dinaintea ochilor şi urechilor noastre de ani întregi.

fără imagine Noi alegem braţele încrucişate, văicăreala sau agitaţia cu efect de moment, japonezii aleg hărnicia fără fisuri depresive şi fără iluzii.

fără imagine Cine e totuşi de vină pentru incapacitatea de intervenţie promptă, pentru inaptitudine administrativă, pentru neglijenţă, relaţie şleampătă cu publicul, dispreţ al clientului etc?

fără imagine Suntem mai puţin receptivi la vocea judecăţii proprii, decât la «zvonul public». «Ce zice lumea», «gura lumii», ne influenţează în mod decisiv.

fără imagine În ţara noastră, totul e posibil. Mahalaua e eligibilă, grotescul e rentabil. Se poate face carieră pe bază de tupeu, minciună, bâzdâc şi fermentaţie viscerală.

fără imagine Aş spune, aproape, că Adam Michnik a venit la Bucureşti degeaba. Nimic din tot ce-a spus nu a stârnit interesul cu adevărat.