Articole scrise de Andrei Pleșu

Helmut Schmidt a fost unul din semnatarii Actului Final de la Helsinki (1975), un document care, între altele, acorda o importanţă specială obligaţiei de a respecta drepturile omului şi libertăţile lui fundamentale.

E inevitabil, în ajunul sărbătorilor pascale, să ne punem, iarăşi şi iarăşi, problema Învierii, respectiv a unei promise victorii împotriva morţii.

Sunt întru totul de acord cu neurologii şi pedagogii de azi care, spre deosebire de înaintaşii lor, au încetat să mai socotească deprinderea de a scrie cu mîna stîngă drept o anomalie ce trebuie condamnată şi în-dreptată cu metode severe.

De multă vreme, cu o insistenţă care a devenit stereotipie, pe forumuri şi pe anumite canale de televiziune se afirmă, fără dovezi, dar fără nici o ezitare, că toate articolele mele pe teme de actualitate sunt recompensate abundent, de feluriţi ”patr...

Am mai multe motive să nu-l laud pe Victor Ponta. Cel dintîi e uşurinţa cu care tratează, în continuare, frauda academică a unui doctorat obţinut prin plagiere masivă. Admit că, la acest capitol, nu e el singurul păcătos din ţară (ceea ce e foarte gr...

Zilele trecute, a apărut, pe blogul adevărul.ro, o scrisoare deschisă către mine, compusă de un domn pe nume Vasile Nanea. Ulterior, am aflat că nu e vorba de un forumist oarecare, ci de un blogger foarte activ, prezent adesea, prin articole ample, p...

În ultima vreme, mă confrunt cu o insolubilă problemă de logică. O sumedenie de politicieni, gazetari, analişti, intelectuali anti-băsişti, ca să nu mai vorbesc despre armate întregi de forumişti nemiloşi, s-au ocupat – şi nu de azi, de ieri – cu dia...

1. S-a născut o nouă alianţă politică: Forţa Civică+PNŢCD. Nu ştiu de ce mai toată lumea s-a grăbit să bombăne. Ca şi cum ne-am plictisit de noutăţi, ca şi cum pe piaţa noastră politică avem tot ce ne trebuie şi e inutil să ne mai gîndim la combinaţi...

Am auzit, în vremea din urmă, cîteva voci decise să apere declaraţiile guvernului român cu privire la Schengen invocînd, între altele, o replică a subsemnatului, la sfîrşitul unei conversaţii cu Madeleine Albright.

Guvernele de pînă mai ieri ne-au constrîns la o nemeritată austeritate, practicînd, în acelaşi timp, o blamabilă risipă. Aşa cel puţin ne spun guvernanţii de azi, care promit un început - cît de mic - de bunăstare şi o radicală corijare a risipei.

Se pare că nu respect stilistica şi exigenţele unui blogger adevărat, drept pentru care mă simt vinovat. Ar trebui, cred, să intru în dialog cu partenerii mei de blog, să reacţionez mai des la comentariile lor, să fiu mai prezent în ”comunitate”.

Într-un interviu apărut zilele trecute pe acest site, am spus ceva antipatic despre Crin Antonescu. Am spus multe alte lucruri, dar e, se pare, dreptul gazetarilor să scoată în evidenţă, cu litere de-o şchioapă, ceea ce li se pare lor ”breaking”.

Din cînd în cînd, fantomele de secol 19 ale naţionalismului maghiar au mici spasme vitejeşti. Atît aşteaptă fantomele - la fel de bătăioase – ale naţionalismului valah. Iresponsabili de ambele părţi se grăbesc să toace subiectul, să declanşeze alarma...

Prin 1990 sau ’91, cînd eram “la Cultură”, a trebuit, la un moment dat, să fac cunoştinţa noului ambasador al Franţei. Participam împreună la o recepţie şi, trecînd de la o conversaţie la alta, aşteptam, fiecare, episodul întîlnirii.

Despre filmul lui Alexandru Solomon intitulat „Kapitalism - Reţeta noastră secretă” - nu s-a vorbit, după părerea mea, destul. L-am văzut acum cîteva zile, pe B1 TV, la o oră tîrzie. Aş fi preferat să-l văd difuzat de televiziunea naţională şi dezbăt...

Noi, cei din provincia dîmboviţeană, nu prea l-am înţeles pe Ceauşescu. Aşa susţinea deunăzi, într-un interviu televizat, amicul Andrei Ujică. El însă l-a înţeles, pentru că a părăsit, la timp, provincia natală a Banatului şi s-a mutat „în centru”, a...

Articlierul - ca şi blogger-ul – român se situează, de obicei, în atac. Pînă la un punct e normal. Mai întîi că, deocamdată, realitatea oferă mult mai multe motive de nemulţumire decît de euforie.

Toată presa din lume e sensibilă la scandal, telenovelă, indiscreţie picantă, senzaţional şi vulgaritate. Numai că, în ţările cît de cît normale, tematica aceasta e preluată de publicaţii specializate, numite tabloide, „presă de super-market”, „junk-...

Se pare că, în Franţa, nici Partidul Socialist al dlui Hollande nu mai este, pentru „oamenii de bine”, un adevărat partid de stînga. Vechea patimă galică pentru Uniunea Sovietică a lui Stalin e încă vie, provocator de vie.

Se încheie un an greu. Toate televiziunile, mai ales cele „de campanie”, au oferit, luni de-a rîndul, o foarte bogată masă de ştiri, dezbateri, dezvăluiri, care de care mai nărăvaşe, care de care mai „breaking”.

Deunăzi, dl. Ion Iliescu deplîngea faptul că am intrat, după Revoluţie, într-o lume în care nimeni nu mai are certitudini. Din context, rezulta că, pentru Domnia Sa, „certitudinile” înseamnă strictul necesar al subzistenţei: locuri de muncă şi venitu...

Domnul fost şi viitor prim-ministru Victor Ponta, angajat trup şi suflet în războiul de gherilă cu preşedintele Traian Băsescu, a spus, de curînd, că, din cîte ştie, marele său duşman n-a fost un simplu informator al securităţii, ci de-a dreptul ofiţ...

Mai ştim cum arată normalitatea în materie de luptă politică? Să facem un efort de imaginaţie. Iată, de pildă, cum ar putea suna discursul opoziţiei: ”Puterea a greşit cînd a adoptat legea X”, sau: ”Puterea a aplicat defectuos legea X”, sau: ”Sub act...

Aparţin, vreau-nu vreau, unei generaţii demodate. Mi-e frică de prea multe noutăţi, sunt suspicios faţă de puzderia de gadget-uri care ies pe piaţă zi de zi, nu simt lipsa IPad-ului, caut cea mai simplă versiune de telefon mobil (cu butoane groase si...

fără imagine Îmi trebuie o pauză. Şi vreau să ofer o pauză şi altora.

fără imagine Dlui Gâdea i-aş da, amicalmente, un sfat: să-şi amintească de el însuşi, în versiunea de la începutul anilor 2000.

fără imagine Muzica lui Grigore Leşe e dincolo de muzică şi – lucru esenţial – dincolo de stricta determinare etnică.

fără imagine Dacă pleacă Băsescu, vine Geoană. Dar Geoană nu mai vine. E şi el pe plecatelea. În acest caz, conform Constituţiei, avem un plan B: preia frâiele ţării şeful Camerei Deputaţilor. Cu asta, gândirea diletantului intră, definitiv, în colaps.

fără imagine Orice partid care participă la alegeri vrea să ia puterea. E însă nevoie de ceva mai mult decât de un heirup atletic, decât de un iureş popular.

fără imagine Prin ce se disting, fiecare pe palierul lui, Horia Roman Patapievici şi Cătălin Ştefănescu? Ce au ei şi n-au alţii? Ei bine, e vorba de o virtute rarisimă: capacitatea de a asculta.

fără imagine Să ai şansa de a fi contemporan cu o efigie de calibrul Regelui Mihai I şi să treci ţanţoş pe lângă ea e o specie de tembelism, care frizează prostia.

fără imagine Nu vreau să ascundem, ca pe vremuri, gunoiul sub preş. Nu vreau să falsificăm realitatea, să trecem sub tăcere mizeria. Vreau doar să reabilitez virtuţile dozajului, ale stilului, ale ierarhiilor corecte.

fără imagine Nu sunt genul care lucrează în alb-negru. Anticomunismul meu e inflexibil, dar nu isteric.