Articole scrise de Irina Margareta Nistor

Încă de la prima proiecţie cu „Nadie quiere la noche” a catalanei Isabel Coixet nu puteai să nu te duci cu gândul la „Nanuk” al lui Flaherty din 1922 - o capodoperă cu eschimoşi. Încercările unei neveste feministe a unui explorator la Polul Nord, chi...

De fapt a început odată cu Timişoara, despre care iniţial s-au auzit doar zvonuri, apoi au urmat comentariile de la Europa Liberă, (vocea tulburătoare a femeii pe care aş fi vrut s-o cunosc: „Sunteţi români ca noi“ striga spre cei care ameninţau şi t...

„Namur, mon amour” a început într-o zi de vară indiană, cu culori de vis, asortate cu firma aeriană, care pare să fi dat idei recentei magenta şi care are nişte reguli stricte la bagaje (nici n-aveţi idee cum poate încăpea o geantă ultraplină în vali...

Cu o zi înainte de gloriosul Festival de Istorie şi Film de la Râşnov, intra în dicţionare, cu un an de început şi unul final, Szobi Czech, cascadorul ideal, figură emblematică de gen, actorul cuceritor, strălucit şi pasionat povestitor.

La decernarea premiilor de la „Un certain regard” - vorba creatorului acestei secţiuni, Gilles Jacob, venit pe scenă clopin-clopant/ şontâc-şontâc, cu un foarte elegant baston, aşezându-se pe un scaun incomod, ca de bar, citez: „Un certain regard”: g...

Azi, degustării de filme i s-a adăugat şi una de vinuri, mai degrabă de unul singur, în ceea ce mă priveşte, unul rose, că nimeni n-are demi-seci sau demi-dulci, ele nu intră în categoria celor pentru cunoscători. Totul s-a petrecut pe o terasă cu gr...

De fiecare dată optul îl văd ca pe un infinit dacă îl răstorn puţin! Şi, de Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, la Cannes a fost vorba despre o iubire infinită, a Sophiei Loren pentru familia ei biologică, dar şi pentru cea adoptivă, cinematografic...

Totul se succede cu o viteză ameţitoare, în care pierzi şirul orelor şi al zilelor, îţi scapă printre degete şi trăieşti frustrarea că nu apuci să vezi tot ce ţi-ai dori....

Duminica la Festivalul cel mai comentat din lume e departe de a fi o zi liberă. Ba mai mult, chiar a fost o zi românească, Dan Burlac organizând o vizionare la Short Film Corner şi un drink – numai englezisme, deşi suntem în ţara lui Moliere...(spons...

Deja Cannes-ul şi-a intrat în pâine, (sau mai exact aş zice în ...baghetă). Dis-de-dimineaţă, la Palatul Festivalurilor, după ce-am urcat cele 24 de trepte şi am avut dreptul unei legitimaţii roz (am deja vechime: 6 ediţii, şi un înger păzitor, pe om...

Aş începe chiar cu 13, şi marţi (ca la noi şi la indieni) şi o să explic ceva mai încolo, care ar fi relevanţa cu tara lui Avaramu!

Margareta Pogonat va rămâne pentru totdeauna în memoria cinefilului român ca soţia înţelegătoare, iubitoare, răbdătoare şi rafinată a lui Caratase din „Actorul şi sălbaticii” (1974), a lui Toma Caragiu, dar şi din filmul de neuitat şi de neratat al l...

Totul a început cu luni de zile în urmă, când am primit un telefon de la Mihaela, în numele whisky-ului Jameson, care organiza un concurs cu nume englezesc „Done In 60 Seconds“ şi m-a invitat să fac parte din juriu, pentru a alege cel mai reuşit minu...

Cum se leagă, ca o cusătură fină ca de borangic lucrurile în viaţă! Eram la Galateca, la aniversarea celor 13 ani ai originalei Reviste Igloo, care lansa un album cu lucrările de arhitectură ale unui Norman Foster local, Adrian Spirescu, un As (după ...

Ca de fiecare dată, deşi nu se fixează o temă ca la unele festivaluri, filmele rămase în competiţia cea mai invidiată, se grupează, de la sine, pe câte un element comun. Anul acesta aş zice că au fost marginalii, în sensul cel mai larg al cuvântului....

Ursul de aur carpatin, de la Berlin, a devenit un dublu panda, nici mai mult nici mai puţin! Asia versus Europa şi un pic de America (de Nord)!

Azi a primit un Urs de auronorific Ken Loach, cel care a fost invitatul de onoare al „Anonimului“ acum câţiva ani buni. Iar i-am luat-o înainte Berlinului, (ca de altfel şi celor de la Bafta, care-l omagiază pe Greenaway, în weekend)....

Berlinala, competiţia care găzduieşte o mulţime de titluri memorabile, este un Hotel de Lux nu doar pentru că pasionatul şi talentatul Wes Anderson a filtrat cu pasiunea cinefilului de profesie peliculele, dar şi pentru că aici şi-au găsit locul film...

Totul a început în ajun de Sfântul Nicolae, cu o invitaţie de la UniFrance Films. O organizaţie care promovează (cum se zice mai nou) producţiile franceze în străinătate. Şi ţine de CNC-ul lor (Centrul Naţional al Cinematografiei). A fost fondată în ...

Mihai Fotino s-a născut de Ziua Crucii, pe 14 septembrie, şi într-un fel a dus o cruce, a posibilelor comparaţii cu celebrul său tată: Mişu Fotino (pe atunci, încă nu se purta aşa des titulatura de Jr. ), actor cu şcoală, absolvent de Conservator de ...

Cel care ne-a dăruit „Haiducii” în imagini părea nemuritor! Asta chiar dacă nu a fost primul, pentru că 1929 a existat şi o variantă mută a filmului, semnată de Horia Igiroşanu....

Aş putea începe cu debarcaderul, care e parking-ul sau cu simbolul de trecere la stop, care e o silueta, stilizată, situată în partea de sus a semforului, şi care nu e verde ci albă....

Mereu ne dorim ca ziua să se lungească măcar un pic pe lângă cele 24 de ore ale ei, dar poate că niciodată n-am regreta mai tare că nu e posibil decât în ultimele vreo 10 zile, care au fost fantastice, dar într-o succesiune infernală, (vorba titlului...

Cum bine spunea Preşedintele FIFF, Jean-Louis Close, când nu sunt românii, sunt canadienii, dar până una alta şi anul trecut şi acum, noi am luat pentru cel mai bun film : „Toată lumea din familia noastră” şi acum, fireşte „Poziţia copilului”, şi foa...

Nici după un sfert de veac nu mai scăpam de el! Ce-i drept că referirea era într-o peliculă destul de bizară, dar tentantă, cu belgianul François Damiens, mult mai bun în “Fac pe mortul”, aici căutându-şi fiica adolescentă dispărută în Gară,

Început chiar de ziua francofoniei, când am ratat nereuşind nici de astă dată să mă clonez, recepţia Delegaţiei Wallonie – Bruxelles de la Bucureşti (care m-a sprijit să-mi iau zborul peste nişte nori ca de carte poştală - ce termen retro a ajuns!) a...

La puţină vreme după ce s-a încheiat „Anonimul” (sau vorba unui taximetrist „Incognito”), am reajuns în Deltă, de data aceasta nu pe braţul Sfântul Gheorghe, ci pe Sulina, găsindu-mi, în sfârşit, răgazul pentru 3 zile de răsfăţ absolut, ca oaspete a ...

„Din primul moment tablourile Paulei Vlădescu m-au dus cu gândul la cele transformate în pelicula cinematografică de Akira Kurosawa - japonezul atât de pictural în filmul „Vise”, din 1990. Aproape că e o senzaţie de 3D, de perspectivă a nemărginirii,...

În vreme ce la Cluj începea TIFF, la Iaşi se ţinea cea de-a patra ediţie a unui festival studenţesc, Serile Filmului Românesc, pe care cu multă perseverenţă, de patru ani încoace, le organizează un tânăr fost student la Ziaristică, actualmente intrat...

După un drum de ore întregi, dar extrem de agreabil, într-o maşină cu un fond vocal de «Bună ! Ce faci?» fac rememorare de Cannes, cu un coleg cunoscător, maci ca în Normandia....

Toate pronostcurile de Palme d’Or se îndreptau spre „Viaţa Adelei, capitolele 1&2 ”, dar nimeni nu se aştepta ca, în mod excepţional, să fie 3 premianţi:

„Great! Niciun an fără premiu la Cannes pentrut noi” ar putea fi subtitlul acestei corespondenţe de pe Croazieră. A fost şi textul unui sms entuziast al unei bune prietene, fireşte şi cinefilă. Asta cred că ar fi ceea ce şi-ar dori orice iubitor de f...

Cannes-ul pare să ignore (şi foarte bine face) că Franţa este mai divizată, ca niciodată, între homofobi şi homo-simpatizanţi sau chiar „homofili”, ca să calchiez cuvântul după cinefili şi să rămân în acelaşi univers.