Articole scrise de Doina Ruști

Astăzi am să vă povestesc un mit vechi care se legă de biografia mea recentă. Este vorba despre istoria unui drac tânăr, consemnată în cărţile de folclor ale veacului al 19-lea. Eroul chiuleşte de la şcoală. E luna mai, iar sufletul său este plin de ...

Vorbind cu Alina despre Breton, suprarealişti şi viziunea din Nadja, mi-a venit în minte Zâna Sticlişoară din culegerea lui Dumitru Stăncescu.

Povestirea de astăzi e cu totul neobişnuită şi nu mi-aş fi adus-o aminte, dacă n-ar fi fost discuţia despre Ivan Karamazov.

Să fii simpatic şi motivat - iată două condiţii ale şefiei. Asta pentru că tot am vorbit ieri seară despre Caţavencu şi despre ascensiuni. Poate de-aia, în dimineaţa aceasta mi-a venit în minte o povestire culeasă de Sim. FL. Marian, din satul Ilişeş...

„Rinocerii“ lui Eugen Ionesco şi opinia lui Cristi Nedelcu despre Berenger m-au făcut să mă gândesc la universul aberant dintr-o poveste culeasă pe la 1874. Iar aici trebuie sa vă spun că este interesant şi locul de unde a răsărit această poveste, an...

Livada cehoviană şi viziunea Adrianei Irimescu (Titieni) despre Andreevna - iată un punct de unde încep întrebările despre tradiţie. Bineînţeles, când vine vorba despre moşteniri, te gândeşti imediat că vei fi demn de ele, că vei respecta efortul îna...

Bianca Burţa-Cernat l-a ales pe Dolgoruki, personajul din Adolescentul lui Dostoievski, şi, ascultând-o, mi-am dat seama din nou că am mai mare încredere în moştenirea genetică decât în şcoli. Sunt gata să-l las în urmă pe Piaget şi să mă dau iarăşi ...

La întâlnirile din Librarium, de săptămâna asta, Florin Saiu mi-a spus povestea lui Pan Wołodyjowski, din romanul lui Sienkiewicz, personaj devotat şi plin de patos, îndrăgostit şi, în fine, de acea frumuseţe morală care face din el un model romantic...

Cristina Nemerovschi (v. video) şi-a ales povestea unui personaj eliadesc, considerând că Domnişoara Christina este un fel de temelie a prozei culte, pe tema strigoilor, fiind legată puternic de folclor şi de canoanele romantismului.

Oricât aş răscoli secolul fanariot, n-am cum să dau de o femeie care s-o ajungă din urmă pe d-na T, din romanul lui Camil. Se zice că viaţa bate ficţiunea, dar vă asigur că e o exagerare. Discuţia cu Maria Capelos (video, mai jos) m-a aruncat direct ...

Marian Coman m-a provocat la o discuţie despre Shining de Stephen King. Horror, deviaţii psihologice, teroare, fantastic. Iată câteva teme pe care literatura română nu prea le-a abordat. În general, la noi, există puţine poveşti care să pună accentul...

Hamlet şi actorii! Adrian Titieni îl vede mai mult ca pe un teoretician al spectacolului, pe când mine mi se pare un om care nu poate să fie spectator. Când mă gândesc la Hamlet, îmi vine imediat în minte foiala lui din timpul spectacolului, deloc o ...

Soldaţi din vremuri trecute - iată o temă aproape literară! Există un soldat cu minte puţină, dar foarte norocos, personaj al unei snoave româneşti (repovestită de V. A Urechia), întrucâtva înrudit cu Švejk. Respectiv, nu ştii ce să crezi despre deci...

Poirot rămâne fără îndoială cel mai cunoscut detectiv. Despre el am vorbit cu Mihaela Ioniţă şi Răzvan Ursuleanu, fără să ne plictisim, fără să ne fi ajuns timpul scurt al întâlnirii noastre, numită Povestea unui personaj. Iar pe măsură ce vorbeam, m...

Pe cercul al şaptelea, aproape de fundul Iadului se află cămătarii, lăsaţi pe mâna monstrului Gerion, patronul corupţiei, un personaj cu faţă de om bun, dar cu trup de crocodil şi cu o coadă unduioasă, capabilă să intre oriunde, legând şi dezlegând l...

Păuna Greceanu a fost o femeie greu de ucis. Se poate spune că Epoca Fanariotă începe cu ea. A trăit în vremea lui Brâncoveanu şi-a fost măritată cu Ştefan Cantacuzino, fiul stolnicului, acel Constantin Cantacuzino, stolnicul, considerat cea mai lumi...

Pazvantoglu, respectiv Pazvante Chioru, a rămas în istorie drept cea mai nemiloasă figură de tâlhar. Despre el s-a scris mult. A fost paşă de Vidin, jefuitor şi ucigaş. A făcut multe raiduri prin Valahia, arzând oraşe, violând femei. Şi totuşi istori...

O poveste de pe la sfârşitul veacului al 18-lea m-a făcut să surâd. Actuală, inspiratoare. În treacăt, am pomenit-o în romanul „Manuscrisul fanariot“.

Pe la finele anilor 80 făceam naveta la Bucureşti, adică veneam din când în când acasă, după ce terminam programul meu socialist, la un liceu socialist, dintr-un oraş de provincie. Casa din Bucureşti era de fapt o cameră, destinată unei singure perso...

Prejudecăţile mele faţă de mâncarea chinezească erau labirintice. Porneau de la fast food-ul din vremurile comuniste, cu pacheţele de primăvară şi orez cu gălbenuş, şi se terminau la restaurantul Templul Soarelui, de pe Toamnei....

Am auzit că aerul Beijingului e poluat, de altfel peste tot întâlnesc oameni care poartă măşti sanitare. Chiar şi eu primesc o astfel de mască, amintindu-mi din nou acel aprilie în care peste oraşul meu se revărsau valuri de arome dulci-amărui, ca de...

Am plecat spre China cu un sentiment vechi, una dintre acele mişcări şovăielnice, care te taie razant, obligându-te să te gândeşti la sertarele închise....