Articole scrise de Doina Ruști

În ziua de Sfânta Marie, a anului 1635, o femeie în vârstă şi un bărbat impunător coboară dintr-o trăsură. Au făcut un drum lung, pentru că au nişte treburi la Divanul Domnesc....

De câteva săptămâni povestesc despre Gheorma, de fapt despre sclavi. Poate credeţi că e aiurea, având în vedere timpurile, situaţia, pandemia. Dar să ştiţi că scriu despre asta. Povestea acestui om îmbogăţit de pe urma comerţului cu vlahi este eternă...

Gheorma cumpără şi primeşte robi, iar în fiecare document de proprietate este menţionat şi rangul său, alături de an.

Numele lui Gheorma este într-adevăr unul foarte frecvent în Balcani, iar la noi, cu precădere, în sudul ţării. Tocmai de aceea, în Arhondologia Moldovei, a lui Const. Sion, nu apare menţionat....

Tânărul Gheorma, care, vă reamintesc, cumpărase o fată de la un anume Buicca, nu mult după aceea o vinde la Giurgiu, pe un preţ dublu. De aici încolo începe negoţul cu sclavi, în mod curent numiţi robi....

În Arhivele Naţionale zac multe înscrisuri şi trebuie să vă spun de la început că nimic în lume nu are atâta forţă cum are scrisul de mână. În el se află mintea, ambiţia şi nu în ultimul rând emoţiile adevărate ale unui om....

Cum mâine e Sf. Gheorghe, zeu creştin, agrar, războinic şi patron al scrânciobului împodobit cu salcie, profit de ocazie să dedic tuturor celor care poartă acest nume istorisirea de azi....

Cel mai adesea, frica este alimentată de ceea ce ar putea să se întâmple şi nu de prezentul întâmplării, ca în povestea drobului de sare. Omul ameninţat se plasează de la început în situaţia unui pacient paralizat de frică, aşteptând un ajutor divin....

Când un om se îndrăgosteşte de o clădire care s-a demolat, venerează o stradă pe care n-a văzut-o în viaţa lui ori chiar e obsedat de un parfum despre care ştie doar de prin cărţi, atunci acel om  cu siguranţă o să-i contaminez şi pe alţii....

Nu ştiu de ce, perioada asta de recluziune mi-aminteşte de Valea Galbenă, din Fata în grădina de aur. De fapt, există în basmul acesta un univers întreg de văi în care existenţa se derulează greu, obstrucţionată de reguli şi de evenimente teribile.

Săptămâna trecută am pomenit despre liliac,  a cărui aripă era folosită pe vremuri într-o sumă de farmece şi vrăjitorii, iar câţiva dintre prietenii virtuali l-au blamat, aş zice eu, pe nedrept, ceea ce mă îndeamnă să scriu azi despre acest animal st...

Pandemia e anunţată de nişte gâşte negre, numite călugăriţe (Branta leucopsis), care umplu malurile Dâmboviţei, băgând groaza în oameni, ca, finalmente, să-şi facă apariţia însăşi Ciuma, reprezentată ca o femeie cu cioc şi labe de gâscă......

Trebuie să recunoaşteţi că sună bine pentru un titlu de poem. E chiar un vers: Degremele de sarâk cu flori albe. Citeşti şi nu îndrăzneşti să te întrebi ce vrea să spună. Dar de unde încep întrebările se stinge poezia - bulgăre de calcar peste care s...

În timpuri vechi, când era o epidemie, de exemplu, la vremuri de holeră, românii aveau o reţetă infailibilă: zdrobeau usturoi şi-l stropeau cu oţet, iar cu pasta asta se mozoleau bine pe tot corpul.

Pe vremea când scriam Omuleţul roşu, romanul meu de debut, am intrat la Palatul Suţu, întâmplare care avea să devină parte din roman.

Între basmele invocate în mod constant de-a lungul istoriei noastre literare se află şi Frumoasa din Lapte, despre care paşoptiştii vorbesc ca şi cum ar fi fost un basm unanim cunoscut, dar care de fapt nu apare integral decât la Cantemir, în Istoria...

Işlicul, în forma lui globulară, este tipic românesc. Nu mă refer la cuvânt, ci la acea căciulă, ca un balon, de dimensiuni impresionante. Deseori am auzit vorbindu-se despre originile turceşti ale işlicului, deşi  trebuie spus că acest cuvânt desemn...

Astăzi am să vă povestesc tot ceva de prin cărţile de folclor, însă nu un basm, ci o întâmplare reală. Liuba, învăţătoare din părţile Severinului, îi scrie lui  Hasdeu despre vecinul ei şi despre o toamnă înfricoşătoare, a anului 1883. V-o imaginaţi?...

Să fii credincios unei idei, fidel unei promisiuni, loial unui om. Ca şi cum ar mai aprecia cineva lucrurile astea, cam maladive, înrudite cu fanatismul, care, chiar dacă într-o formă uşoară,  poate degenera în dependenţă, poate naşte hărţuieli şi al...

Pentru că săptămâna trecută v-am întristat, povestind despre zburător, şi despre efectele lui malefice, m-am hotărât să găsesc un soluţie. Şi ce credeţi? Printre vechile remedii vrăjitoreşti ale românilor, am dat de o reţetă bună pentru a-l pune pe z...

Pentru că e ziua lui Eminescu, îi dedic un vechi basm, menţionat în mai multe cărţi de folclor, pe aceeaşi temă atât de dragă lui, a întâlnirilor imposibile....

Pare doar un nume exotic, iar cine a citit Homeric îl  poate crede ficţional, inventat de mine pentru a da culoare romanului. Totuşi, a existat o Ciptoreanca, demult, în misteriosul secol al 18-lea, pe unde adeseori îmi fac plimbările. Numele ei într...

Se zice că a trăit odată un păstor care cânta atât de frumos din fluier, încât chiar şi oile sale erau mişcate de cântecul lui. Oamenii veneau de la distanţe mari să-l asculte, fetele oftau pe la ferestre, iar florile câmpului se legănau în ritmul mu...

Printre basmele culese de Hasdeu se află şi unul despre Tătăraşi, pe atunci un sat, devenit în zile noastre cartier al Iaşiului. Se spune că trăia acolo un bărbat foarte nefericit....

Printre multele ţări misterioase din imaginarul românesc se numără şi o ţară a Norocului, iar în Mitologia lui Tudor Pamfile se regăsesc mai multe poveşti pe această temă, unele dintre ele de circulaţie şi prin ţările slave....

Pe vremuri exista un întins cartier al Bucureştiului, numit plasa Gorgani, care pornea de la Cişmigiu şi se oprea aproape de Cotroceni. Era de fapt un ţinut, format din 14 mahalale, mai mari sau mai mici, adică din comunităţi strânse în jurul unei bi...

O întâmplare veche, pe care îmi place s-o spun adesea este despre călătoria  lui Mavrocordat de la Bucureşti la Giurgiu.

Se spune că odată doi draci tineri s-au îndrăgostit de aceeaşi femeie, din cetatea Sucevei. Dragostea lor era atât de aprinsă, încât n-a putut s-o oprească nici măcar Scaraoţchi. Ei îşi petreceau mai tot timpul printre oameni, încercând să cucerească...

Despre obiectele protectoare se poate vorbi mult. O mărgică ţinută în buzunar, o cruciuliţă sfinţită, un sacou norocos etc. În vremurile mai vechi, europenii purtau în buzunare şi alte artefacte benefice. Avocaţii îşi făceau rost de-o limbă de camele...

Fiecare profesor, indiferent de valoarea lui, se poate lăuda cu elevii pe care i-a învăţat carte şi care nu l-au uitat. E un sentiment mişcător pentru un dascăl să-şi vadă foştii discipoli ajunşi oameni care cred încă în valorile pe care le-au împărţ...

Zilele trecute am auzind vorbindu-se despre nişte candidaţi, mai exact, despre unul dintre ei se spunea că n-are caracter. Aproape că uitasem expresia asta, care altădată conta ceva mai mult....

Zilele astea am avut revelaţia inscripţiilor. Oribil şi blamat obicei, lăsarea unui mesaj pe ziduri are o istorie străveche, aproape eroică. De ce se semnează lumea pe monumente, pe saturi, în scoarţa copacilor? O fi el un nărav barbar, dar are şi-un...

Astăzi am să vă povestesc un mit vechi care se legă de biografia mea recentă. Este vorba despre istoria unui drac tânăr, consemnată în cărţile de folclor ale veacului al 19-lea. Eroul chiuleşte de la şcoală. E luna mai, iar sufletul său este plin de ...