Articole scrise de Ciprian Apetrei

L-am cunoscut pe Cristian Preda atunci când eram student al Facultăţii de filosofie. Îmi amintesc că la cursul pe care îl ţinea, „Structuri şi instituţii politice”, se mişca natural între cărţi şi urmările lor practice. Multe cărţi îl însoţeau la cur...

Vă invităm la scris. Acest proiect îşi propune să aducă alături comunitatea românească din Diaspora, în anul centenarului francofon.

Un gând foarte potrivit pentru duminica de astăzi. Olivier Giroud, atacantul francez, întrebat ce anume face pentru a rezista stresului. Se gândeşte la copiii săi şi se roagă....

Mici momente din Franţa, din România şi din întâlnirea dintre cele două republici. Întâmplări din acest an. Mai vesele, mai triste, dar tratate toate à la légère. Momente şi schiţe. Să cânte muzica! Lupte energice, crâmpeie de viaţă pasională, drumur...

A fost o noapte caldă şi blândă, ca niciodată în acest colţ de lume. După o zi de ploaie, în toamna gri care ţine loc de primăvară.

Milano. Frumos oraş. Centru vechi cu catedrală, operă şi castel. În metrou se vorbeşte limba română. Tare şi colorat. Vorbesc localnicii, după ce îi auzi îţi aminteşti că ştii engleză.

Într-o dimineaţă banală de vară, domnul Protopopescu se trezi chinuit de o erecţie teribilă. Întâi nu înţelesese ce îl deranja, credea că este genunchiul nevesti-sii. O împinse pe aceasta, se întoarse cu spatele la ea şi atunci pricepu grozăvia. Aşa ...

Pe vremea când au apărut primele turnătorii în Franţa, cea mai puţin interesantă meserie era a celui care, toată ziua, trebuia să sufle aer asupra focului. O acţiune foarte simplă, repetată la infinit. O legendă lingvistică spune că această meserie s...

La uşa bisericii catolice este mereu la slujba de duminică un domn discret, care apelează la mila credincioşilor. Din puţinul lui, de Crăciun a adus o pungă mare de bomboane, din care a împărţit tuturor copiilor....

Tocmai s-a terminat ploaia. Mă uitam la ceata care se ridică deasupra bărcilor. O culoare superbă, pe care îţi trebuie mult timp ca să o observi....

O zi care părea ca oricare alta. Un pic de soare se arată timid pe după nori, suficient motiv pentru a pleca la plimbare. Prima oprire, la benzinărie. Cea de laga casă. Una dintre puţinele din zona cu personal uman în weekend....

Într-una dintre primele plimbări prin Bretania profundă, am văzut la ieşirea dintr-un sat un indicator rugint, Chateau nu ştiu cum. Obişnuit cu castelele de pe valea Loarei, am zis se văd cum arată unul de pe aici.

Toamna pe uliţă. Pe aici se împletesc două anotimpuri, primăvara târzie şi toamna prematură, alcătuind împreună o „vară indiană“, dar în stil nordic, cu zile un pic friguroase, dar cu perioade atât de luminoase şi de calme încât pare că s-a întors va...

După-amiaza de toamnă. Seminar de formare continuă pentru profesori, în Bretania. Nordul Franţei. Discuţii, dezbateri. Participanţi din tot departamentul. Tema este pasionantă, motivaţia de a face această meserie în cadrul învăţământului privat catol...

Privea absent apa tulbure din faţa lui, în care se amestecau toate apele pe al căror mal îşi căutase vreodată liniştea. În minte i se auzea, ca o şoaptă amară, povestea aceluia care trăise pentru alţii:...

Nervos şi impacient, aşa era Livache de ceva timp. Nu mai avea timp pentru dragoste, nimic nu părea să îl mulţumească. Mustaţa sa era mereu zbârlită. Poporul suferea. Programul lui, Fericire şi bani pentru toţi, nu mergea. Legea cea rea îl oprea să c...

Era singurul zeu celibatar din Olimp. Un călător fără odihnă, curios de toate cele care sunt pe pământ şi în ceruri. Într-o noapte de început de vară s-a oprit lângă un foc. Pe un vârf de deal, se vedea de departe, părând că vrea să ajungă până la ce...

Pisi merge la Buzău. Peron, Gara de Nord. Doi naşi fumează. Este şapte dimineaţa, duminică. Unul are şapcă, celălalt, mai tânăr, un ecuson crăpat, lipit cu scotch de breteaua de la geantă. La geam, în primul vagon, o Pisi blondă şi prietena sa îşi f...

Soarele după-amiezii era blând, dar hotărât să învingă norii. Sau îndrăzneţ. Îşi lua înapoi zilele, le lungea, le înveselea, le scotea din ceaţa iernii. Desena umbre pe asfalt. Aproape că este prea cald. Durează să te obişnuieşti cu dulceaţa binelui....

Era diriginte la o clasă de seral, în ultimul an. Clasa a XIII-a. Până să ajungă aici, nu avea habar cum arată învăţământul profesional. Mereu cu note bune, urmase doar învăţământul teoretic de elită. Nu ştia nici măcar unde se aflau acest tip de şco...

A trecut mult timp de când nu îşi mai amintea nimic. De la ultimul pahar. Tăiase, scurt şi violent, legătura cu trecutul. Îşi făcuse curaj sa asculte o voce care îi vorbea demult....

Ne proiectăm asupra altora visele, cu îngeri şi cu demoni. Iar atunci când întâlnim un înger, îl revendicăm cu lăcomie. Ne facem culcuş din aripile sale, chiar dacă astfel îl împiedicăm să mai zboare. Ca să nu ne părăsească. Să nu mai bucure şi pe al...

La începutul primăverii, gândurile bune încep să se aşeze deasupra apei mării, ca un văl transparent, care se ascunde în ceaţa care încă nu şi-a pierdut puterea....

Mâine este Crăciunul. Cea mai veselă zi a anului, un cadou pe care îl aşteptam, ştim că vine, întotdeauna la timp, chiar dacă nu îl merităm. De aceea trebuie să îl multiplicăm, în măsura posibilităţilor fiecăruia. Să ne bucurăm, ca nişte copii mai mi...

Anul se pregăteşte să plece. În loc de bilanţ, vă propun câteva întâmplări. Mai vesele, mai triste, dar tratate toate à la légère. Să privim  în urmă cu un zâmbet, ca să ne pregătim entuziasmul pentru anul care urmează....

De ziua fiecăruia dintre noi, ne regăsim cu bucurie în cuvintele frumoase ale celor care ne cunosc. Gândurile lor ne ajută să ne punem în valoare calităţile, să ne amintim lucrurile bune pe care le-am făcut de-a lungul timpului. De ce ar fi altfel pe...

Plouă de mai puţin de o săptămână. Îi plăcu acest gând. Privi pe geamul care părea opac. Nu era murdar, dar griul de afară, împreună cu ceaţa dimineţii, îl făceau inutil. Pur şi simplu nu era nimic de văzut dincolo de el. Îşi strânse în palme cana de...

O cronologie a tristeţii. Şi a furiei. Atentat după atentat, Franţa se prăbuşeşte sub teroare, iar politicienii ne asigură de competenţa şi de solidaritatea lor. Adică ne oferă în loc de speranţă certitudinea că ne va fi frică în continuare. Pentru c...

După Revoluţie, mulţi, foarte mulţi români au plecat în Occident în căutarea unei vieţi mai bune. Pentru ei şi, mai ales, pentru copiii lor. Un fenomen de masă, care are şi victime. Chiar aceşti copii, mulţi dintre ei rămaşi în ţară, în grija rudelor...

Începând din acest an, România are un nou consulat onorific în Franţa, la Nantes. Astăzi are loc, în prezenţa ambasadorul României în Franţa, Luca Niculescu, ceremonia de numire a Dianei Dauphin-Lazăr în această funcţie....

Ajunsese înapoi la Paris. Ploua, ca de obicei. Venea dintr-o ţară caldă, mult prea caldă chiar. Din canicula prăfuită a litoralului african, aeroportul din Paris, cu cerul său gri şi mulţimea de oameni care alerga care încotro, era un pic derutant....

În această parte a doua voi prezenta modul în care a reacţionat societatea franceză la apariţia legii căsătoriei pentru toţi, adică şi pentru persoanele de acelaşi sex. Sunt aspecte încă nediscutate în spaţiul public românesc, dar care cred că vor aj...

O vânase mult timp. Erau colegi, o vedea aproape zilnic. Îl atrăgea, era amabilă şi zâmbitoare cu el până la limita flirtului, o măgulea atenţia lui, dar îl respingea foarte ferm. O antilopă....