Articole scrise de Dan Popescu

Siria este în continuare pe prima pagină a ştirilor. Va fi război, nu va fi război? Americanii de rând vor sau nu vor război? Sondajele de opinie arată că nu vor război. Dar guvernul spune altceva. Care este adevărul?

Au trecut 12 ani. Dar amintirea este tot proaspătă, ca ieri. Pe data de 11 septembrie 2001 eram în spitalul universitar „Pennsylvania State University”. Eram doctor tânăr şi îmi făceam specialităţile de hematologie/oncologie. Eram în pavilionul de tr...

Bineînteles că şi pe mine m-a fulgerat pe şira spinării când am aflat despre copilul sfâşiat de câini în Parcul Tei. Din păcate, de multe ori este nevoie de o victimă bine mediatizată pentru a schimba ceva. Politicienii funcţionează la cerere. Iar ce...

Mulţi pacienţi mă întreabă: de ce am făcut cancer? Oare are vreo legătură cu faptul că am avut multe necazuri în familie şi la serviciu? Oare are vreo legătură cu stresul? În general, răspunsul meu a fost că nu există o legătură directă între stres ş...

Imaginaţi-vă o vineri după-amiază. O vineri liniştită. O vineri plictisitoare. Cald. În Oklahoma, trei adolescenţi aveau timp de omorât. Privind pe geam, au zărit un „jogger”. Şi au spus - „el ne este ţinta”. Au ieşit, s-au suit în maşină, au condus ...

Îmi amintesc când eram copil era o bucurie să vezi cate o veveriţă. Veveriţele pe vremea aceea erau roşii şi aveau coada stufoasă. Să vezi o veveriţă era ceva destul de rar, strigam cât puteam plin de bucurie şi o arătam cu degetul. Acum văd veverite...

Numele lui era Mr. W. Un om ambiţios, personalitate tip A. Competitiv, serios, muncitor. Avea businessul lui, parcă ceva în construcţii, şi era extrem de implicat. Viaţa i-a fost intensă şi plină de griji de tot felul.

Media noastră este o cloacă de porci drogaţi cu senzaţional. Ce fel de act artistic mai poate ajunge să consume 5-6 minute  din prime-time-ul unei  televiziuni? Evident că nu proiectele bine construite şi cu miză interioară ci doar evenimentele ce au...

Iar a dat dorul peste mine! Aşa e când eşti departe, dă dorul peste tine în mod periodic. Dorul de Colentina. Inexplicabil pentru cei rămaşi, intoxicaţie dulce pentru mine....

S-au împlinit 10 ani de la un accident major care a adus în mod acut în atenţia publicului problema riscului bătrânilor de la volan. Pe 16 iulie 2003, un batran de 86 de ani a condus în plină viteză (100km/hr) printr-o piaţă din Santa Monica. A striv...

În cariera de medic am fost uimit de creativitatea şi ingeniozitatea celor dependenţi de droguri. Este un fenomen pe scară largă. Micii traficanţi şi dependenţii şi-au dat seama că lumea medicală este o fântână de droguri - trebuie doar să găseşti do...

Bienala de la Veneţia e cea mai veche “petrecere” artistic-cîmpenească. În secţiunea din Giardini di Castello,  unde sunt principalele pavilioane naţionale, ea pare ca o întrecere de tipul Eurovision ţinută o dată la doi ani....

4 iulie, zi de sărbătoare. Zi importantă, zi a independenţei Satelor Unite, un simbol al libertăţii. Dacă eşti american, este un prilej de mâncat, băut, făcut barbecue în grădină, un prilej de focuri de artificii. Prieteni, familie, hot dogs şi multă...

Tata a făcut primul infarct la 48 de ani. A fost un infarct major, cu moarte clinică ce a durat un timp record - peste 20 de minute - medicii de la Fundeni au încercat să îl resusciteze, până la  urmă cu succes. Tata şi-a revenit după o perioadă lung...

Încă o poveste adevărată din culisele spitalului. M-a urmărit mulţi ani pentru că au rămas întrebări fără răspuns, pentru că un om care putea fi salvat a murit cu zile, pentru că nu am putut face nimic pentru a-l salva. Ne-am izbit, eu şi ceilalţi me...

Xenofobie, antisemitism, extremism, homofobie. Fobii peste fobii. Manifestaţii în masă de ură. Ne-am obişnuit deja cu aceste fenomene. Majoritatea oamenilor urăsc, şi de cele mai multe ori fără să se gândească sau să înţeleagă de ce. Ura a fost consi...

Veneţia, oraş minune. La fiecare doi ani găzduieşte o expoziţie - concurs internaţional de artă - Bienala de artă. Acest eveniment a început în 1895. 30 de ţări, printre care se numără (şi mentionez acest lucru cu mândrie) şi România, au construit pa...

De zece ani de cînd sunt implicat în fenomenul artelor contemporane m-am virusat şi eu de „boala” colecţionarului....

Nu este un secret că femeile au avut întotdeaua o soartă mai grea decât bărbaţii. Totul a fost mai greu pentru o femeie. Pentru orice a trebuit să-şi dovedească neinferioritatea.

Pe Alison am cunoscut-o la înmormântarea „hazoasă” a lui Chuck. Înmormântare despre care am scris în blogul anterior. Alison s-a lipit de noi imediat. I-a plăcut nu numai că am intrat fraudulos în lumea lui Chuck dar şi că am avut curajul să ţin un s...

Multă lume se întreabă de ce nu mai există curente în arta contemporană? Răspunsul e simplu: după numeroase avangarde şi experimente artiştii au intrat într-o eră a remix-ului asumat şi continuu...

Era în 1993. Câstigasem o bursă de la Faculatea de Medicină pentru câteva săptămâni în spitalul Inselspital din Berna, Elveţia. Bursa era pe timpul vacanţei de vară. Am fost foarte încântat de reuşita mea, pentru că am câştigat bursa după un concurs ...

Nu departe de noi, pe strada 23 în Midtown Manhattan, e o clădire care are agăţată de perete o statuie luminoasă - corpul unui bărbat. Seamănă cu un Spiderman gigant care se cocoaţă pe clădire.

Ei bine v-aţi prins, nu e vorba de curatorul care cîntă în corul bisericii ci e vorba despre acel personaj care se presupune că face munca de cercetare şi organizare a unei expoziţii. Într-o proporţie covîrşitoare curatorul e de sex feminin.  În inte...

Vă propun spre discuţie încă o problemă de etica, tot de pe vemea când eram tânăr şi „cu caş la gură", rezident în anul întâi, un intern stresat, dar plin de avânt....

Eu sunt galerist. Am devenit printr-un accident pe care l-am luat aşa de mult în serios încît de aproape 11 ani îl consider destin. Prima parte din viaţă am crezut că voi fi profesor de filosofie....

Cum blogul anterior a stârnit polemici privind etica, m-am gândit să prezint câteva probleme adevărate de etică medicală care m-au marcat. Medicii se lovesc zi cu zi de astfel de probleme, trebuie să ia decizii dureroase destul de frecvent. Aceste pr...

Ciubucul. Cuvânt turcesc. Devenit profund românesc. Îmi amintesc şi acum primul meu ciubuc, ca student la medicină. Am fost martorul unui accident de circulaţie. Am ajutat cum am putut victima şi am mers cu ea la Spitalul de urgenţă. Avea o fractură ...

Numele lui este Mr. Mann. Mi-a devenit pacient din cauza faptului că avea o problemă de sânge/măduvă. Când am citit dosarul, mi-a sărit în ochi un raport de radiologie: „Pacientul are o cameră fotografică fragmentată încorporată în umărul stâng”. Bin...

Stimaţi cititori, sunt medic oncolog şi vă propun ca experiment social să radeţi pe seama mea. Este felul meu de a mă răzvrăti împotriva cultului personalităţii care încă există în medicina românească. În plus, am fost criticat pentru bloguri prea se...

Aşa l-am cunoscut pe Peter. Pete cum îi spun prietenii. Cum mi-a dat mâna şi s-a prezentat ca pacient nou, mi-a spus: "Dr. Dan, nu o să crezi ce mi s-a întâmplat!". "Ce ţi s-a întâmplat, Pete?". "Cancerul ăsta la creier! Şi mi s-a întâmplat în moment...

Eram la începutul carierei de oncolog. Mă aflam la Spitalul Universitar al PennState University. Rebecca, una din pacientele mele, era internată şi nu mai avea mult de trăit. Cancer de sân terminal. Fată tânără, sub 40 de ani. Rebecca era deja pe per...

Am plecat definitiv din patria-mumă în 1997. M-am stabilit în SUA unde mi-am făcut specialităţile, întâi medicina internă, apoi hematologie şi oncologie. Practic medicina şi trăiesc acum ca un american, sau mai bine spus, aproape ca un american. De n...