Pe luna Europa a planetei Jupiter apa oceanului subteran ajunge la suprafaţă
0
Europa, luna planetei Jupiter, este văzută de cercetători drept un mediu potenţial primitor pentru pământeni şi un studiu recent arată că astronauţii nu vor trebui să foreze după apă, aceasta ajunge natural la suprafaţa satelitului.
Europa este una dintre cele mai populare luni ale planetei Jupiter printre cercetători datorită potenţialului pe care îl prezintă în eventualitatea unei misiuni umane. Are apă şi acesta e unul dintre cele mai importante aspecte. Potrivit unui studiu recent, astronauţii nu vor trebui să foreze pentru a da de apă, aceasta ajunge la suprafaţă datorită mecanismelor fizice ale satelitului, scrie Space.com.
„Avem acum dovezi că oceanul subteran de pe Europa nu este izolat - oceanul şi suprafaţa satelitului «comunică» între ele şi există un schimb de substanţe chimice“, a declarat Mike Brown, unul dintre astronomi. Cercetătorul a mai spus că informaţia e de ajutor şi în eventualitatea explorării acelui ocean. În mare parte poate fi analizată doar gheaţa de la suprafaţa satelitului şi sunt obţinute mai multe date.
Brown şi Kevin Hand, de la Jet Propulsion Laboratory din Pasadena, au folosit telescopul Keck II din Hawaii pentru a monitoriza Europa. Acesta are un sistem de lentile care permite observarea corpurilor din sistemul solar fără interferenţele cauzate de atmosfera Pământului. Cei doi cercetători au analizat semnalul spectroscopic cauzat de prezenţa sulfatului de magneziu la suprafaţa satelitului.
Jupiter şi sateliţii săi
Oceanul de pe Europa are aproximativ 100 de kilometri adâncime. „Magneziul nu ar putea să fie la suprafaţa Europa, dacă nu ar veni din ocean. Asta înseamnă că apa ajunge la suprafaţă şi elemente de la suprafaţă ajung în ocean“, a completat Brown. Totuşi, astronomii consideră că nu este atât de bogat în suflat de magneziu pe cât o arată datele, deoarece acesta provine de la satelitul Io al planetei Jupiter. Asta pentru că ei au observat prezenţa acestuia doar pe o parte a Europa.
Concluzia lui Brown şi Hand este că apa de pe Europa fie este bogată în sulfat, fie este bogată în clor. Cum ipoteza cu sulfatul provenit natural este respinsă, atunci magneziul identificat de ei este clorat de magneziu. Odată ajunsă apa la suprafaţă, radaţia duce la formarea sulfatului de magneziu pe partea orientată spre Io. „Dacă ai gusta apa de pe Europa, ar avea gust de sare“, a conchis Brown.
Se încarcă comentariile...
