Laika, un maidanez care a făcut istorie: primul animal lansat în spaţiu, condamnat la moarte pentru dezvoltarea ştiinţei aerospaţiale
0
În urmă cu 56 de ani, maidanezul Laika devenea primul animal lansat în spaţiu, dar şi prima fiinţă care a murit în afara Pâmântului. Pentru că cercetătorii vremii nu credeau că oamenii pot supravieţui condiţiilor din afara atmosferei, Laika a fost aleasă să ocupe nava sovietică Sputnik 2, lansată în spaţiu la 3 noiembrie 1957, navă care nu a fost proiectată pentru întoarcere, astfel că soarta căţeluşei a fost pecetluită, ea murind la scurt timp.
„Adevărul“ vă prezintă povestea maidanezului Laika, nume care este legat de pionieratul aerospaţial, astfel că mulţi stăpâni au ales ulterior să-şi boteze câinii după deja faimoasa căteluşă care a deschis porţile omenirii spre dezvoltarea ştiinţei în acest domeniu.
După succesul înregistrat cu Sputnik 1, liderul sovietic Nikita Hruşciov îşi dorea lansarea unui vehicul spaţial pe 7 noiembrie 1957, dată ce reprezenta a 40-a aniversare a Revoluţiei din Octombrie. Un satelit sofisticat se găsea deja în construcţie, dar acesta nu putea fi gata decât în luna decembrie.
Pentru a nu depăşi luna noiembrie, termenul-limită desemnat, specialiştii sovietici erau nevoiţi să construiască un satelit nou. Hruşciov a subliniat inginerilor săi necesitatea livrării unei misiuni spectaculoase care să repete triumful repurtat de Sputnik 1 şi să atragă atenţia lumii asupra actelor de bravură sovietice. Proiectanţii au stabilit un zbor orbital cu un câine la bord, pas planificat ca precursor necesar tentativelor cu subiecţi umani. Din 1951 se folosiseră un număr de 12 câini în zboruri suborbitale şi zboruri balistice, trecându-se gradual spre posibilitatea celor orbitale previzionate spre anul 1958. Pentru satisfacerea exigenţelor lui Hruşciov, pregătirile au fost grăbite, iar termenul-limită era noiembrie 1957.
Conform surselor ruseşti citate de wikipedia.org, decizia oficială de lansare a lui Sputnik 2 s-a luat pe 10 sau 12 octombrie, lăsând doar patru săptămâni la dispoziţia echipei de specialişti pentru proiectarea şi construcţia satelitului. Drept consecinţă, Sputnik 2 a fost rezultatul muncii sub presiune, multe dintre elementele navei fiind schiţe şi proiecte brute. Pe lângă misiunea principală, aceea de a transporta în spaţiul cosmic un pasager în viaţă, Sputnik 2 conţinea şi un instrumentar pentru măsurarea radiaţiilor solare şi a razelor cosmice.
Maidanezul Laika, pasager al Sputnik 2
Căţeluşa care urma să primească ulterior numele de Laika a fost găsită şi aleasă dintre câinii vagabonzi de pe străzile Moscovei. Oamenii de ştiinţă sovietici au decis să aleagă un maidanez pentru această misiune judecând că animalele străzii sunt deja adaptate unor condiţii grele şi că pot îndura mai bine frigul extrem şi lipsa de hrană.
Laika era o corcitură femelă de cinci kilograme, în vârstă de aproximativ trei ani. Personalul sovietic i-a dat mai multe nume şi porecle (Kudreavka – micuţa creaţă, Jucika şi Limoncik), dar numele care s-a consacrat a fost Laika - cea care latră, totodată şi numele unei rase de câine ruseşti asemănătoare rasei husky. Deşi pedigriul său nu este cunoscut, este general acceptat ca fiind rezultatul unei părţi de husky sau o rasă nordică asemănătoare şi unei posibile părţi terrier.
Trei câini au fost antrenaţi pentru zborul cu Sputnik 2: Albina, Muşka şi Laika. Specialistul rus Oleg Gazenko a fost cel care a ales-o şi a antrenat-o pe Laika.
Albina mai zburase de două ori în rachete-test de mică altitudine şi reprezenta prima opţiune alternativă de acoperire pentru Laika, iar Muşka a fost folosită pentru testarea instrumentarului şi a sistemelor de menţinere a vieţii.
Pentru adaptarea la limitările impuse de cabina strâmtă a lui Sputnik 2, câinii au fost ţinuţi în cuşti progresiv mai mici pe o perioada de 20 de zile. Detenţia intensivă a provocat câinilor o deteriorare a stării generale de sănătate, iar cercetătorii au concluzionat că doar o perioadă îndelungată de antrenament s-ar fi dovedit eficientă.
Câinii au fost plasaţi în centrifuge care simulau acceleraţia rachetei şi în maşini care simulau zgomotul produs de navetă. În timpul acestor antrenamente pulsul se dubla, iar presiunea sângelui creştea la 30-65 torri. Au fost antrenaţi să mănânce un gel special cu o ridicată valoare nutritivă, gel ce reprezenta mâncarea utilizată în timpul zborurilor.
Laika a fost plasată în satelit pe 31 octombrie 1957 - cu trei zile înaintea lansării. În acea perioadă a anului, temperatura la locul de lansare era extrem de scăzută; un furtun conectat la un radiator a fost utilizat pentru a menţine o temperatură optimă în containerul Laikăi. Anterior zborului lui Sputnik 2 de la Cosmodromul Baikonur din 3 noiembrie, blana căţeluşei a fost îmbibată în soluţie slab alcoolizată, îngrijită, iar locurile în care se fixau senzorii-receptori, necesari monitorizării funcţiilor corporale, atent tamponate cu iod.
La apogeul acceleraţiei, respiraţia Laikăi a crescut de trei-patru ori raportat la ritmul obişnuit. Senzorii au indicat că ritmul cardiac era de 103 bătăi/minut înaintea lansării, crescând la 240 în timpul acceleraţiei.
Odată satelitul ajuns pe orbită, partea frontală conică s-a desprins cu succes, conform planificărilor, dar „Blocul A“ nu s-a separat ceea ce a dus la defectarea sistemului termic din containerul câinelui. Au apărut breşe în izolarea termică dintre componente, temperatura în cabină crescând la 40 de grade Celsius.
După trei ore de imponderabilitate, pulsul Laikăi s-a stabilizat revenind la 102 bătăi/minut, o perioadă de trei ori mai mare decât cea experimentată în cadrul testelor de la sol, dovedind starea de stres a câinelui.
Telemetria timpurie a indicat faptul că Laika era agitată, dar a mâncat hrana dozată de distributor. După cinci-şapte ore de la lansare, nu au mai fost recepţionate semne de viaţă din modulul de zbor.
Savanţii sovietici planuiseră ca Laika să fie eutanasiată prin servirea unei porţii de mâncare otrăvită. Timp de mulţi ani, Uniunea Sovietică a oferit declaraţii contradictorii prin care afirma că ar fi murit din cauza privării de oxigen când bateriile au eşuat sau că Laika a murit eutanasiată.
Au circulat multe zvonuri privind cauza exactă a decesului. În 1999, o serie de surse ruseşti susţineau că a murit atunci când cabina s-a supraîncălzit în timpul celei de-a patra zile.
În octombrie 2002, doctorul Dimitri Maleshenkov, unul dintre savanţii din spatele misiunii Sputnik 2, a dezvăluit faptul că Laika a murit la aproximativ cinci-şapte ore de la lansare, în urma supraîncălzirii şi a stresului. Potrivit unei hârtii pe care a prezentat-o la Congresul World Space din Houston, Texas, „s-a dovedit că era practic imposibilă crearea unui sistem viabil de control al temperaturii în respectivele constrângeri de timp“.
După 2.570 de rotaţii orbitale şi 163 de zile, Sputnik 2 - împreună cu rămăşiţele căţeluşei Laika - s-a dezintegrat la reintrarea în atmosfera terestră, la 14 aprilie 1958.
Abia în 1998, după prăbuşirea Uniunii Sovietice, Oleg Gazenko, unul dintre savanţii responsabili cu trimiterea Laikăi în spaţiu, şi-a exprimat public regretele pentru decizia de a o lăsa să moară.
„Lucrul cu animalele este o sursă de suferinţă pentru fiecare dintre noi. Le tratăm ca pe copiii ce nu pot vorbi. Cu cât trece mai mult timp, cu atât îmi pare mai rău. Nu trebuia să fi făcut asta... Nu am învăţat suficient din această misiune pentru a justifica moartea câinelui“, spunea Oleg Gazenko, unul dintre respinsabilii cu trimiterea Laikăi în spaţiu.
La 11 aprilie 2008, Rusia a dezvelit o statuie din bronz reprezentând-o pe Laika stând pe o rachetă. Un mic monument în onoarea sa a fost construit lângă centrul de cercetări ştiinţifice militare din Moscova ce a pregătit zborul Laikăi în spaţiu. O zonă de sol de pe Marte a fost denumită neoficial, la 9 martie 2005, cu numele Laika, după misiunea Rover de explorare a „planetei roşii“.
Se încarcă comentariile...
