GALERIE FOTO Cum arătau tableta şi smartphone-ul sau Facebook şi Twitter în urmă cu zeci de ani sub formă de concept
0
Smartphone-ul, tableta sau reţelele sociale ca Facebook, Twitter ori Google+ sunt văzute ca realizări ale vremurilor actuale, adevărate inovaţii în ceea ce priveşte tehnologia. Însă acestea există de câteva decenii, sub o formă sau altă, cu trăsături similare tehnologiilor din prezent.
Memex - 1945
Acest proiect nu a părăsit niciodată dimensiunile foii şi a rămas un concept frumos al acelor ani, dar dacă ar fi fost creat, ar fi fost un dispozitiv care trebuia să aducă instant diverse fişiere şi materiale pe care utilizatorul le-ar fi cerut. La acea vreme, inventatorul s-a gândit că Memex ar stoca informaţia pe microfilme şi apoi le-ar indexa pe baza unor perforaţii în acestea. Cererea unui anume lucru s-ar fi făcut prin introducerea unui cod folosind tastatura aproximativ la fel cum funcţionează o căutare banală pe Google.
Iar Memex ar fi permis şi distribuirea diverselor materiale. Astfel, ar fi fost create noi perforaţii în microfilm care să servească drept referinţă. „Este ca ideea, destul de puţin implementată, de a distribui semnele de carte pe web. Au fost tot felul de scheme pentru a realiza acest lucru online, dar prea puţine au rămas“, a declarat pentru „Wired“ Marc Weber de la Muzeul de Istorie a Calculatoarelor din California, SUA.
PLATO - 1960
PLATO a fost un sistem pentru educaţie şi a fost dezvoltat la Universitatea din Illinois, dar acesta a dus şi la apariţia primelor comunităţi online. Cel responsabil de acest lucru a fost David Woolley care a construit o platformă, denumită Plato Notes, peste acest sistem. Plato Notes era ceva similar forumurilor actuale, iar utilizatorii puteau discuta pe diverse teme de interes.
Crearea unei comunităţi online nu a fost niciodată în plan în ceea ce priveşte sistemul PLATO şi, dacă te gândeşti, cum să se poată asta? Niciunul dintre noi nu mai văzuse o comunitate online.
David Woolley
Şi pe Plato Notes puteai avea şi intimitate. „Erau două tipuri de note. Erau cele publice şi cele private, acestea din urmă fiind, de fapt, un serviciu de mail“, a mai spus Woolley.
Bell Picturephone - 1964
Apelurile video au fost fascinante la început, puteai vorbi de la distanţă, dar îl şi puteai vedea pe interlocutor. Însă un concept pentru aşa ceva a venit încă din anii '60 cu produsul companiei Bell. Numai că era o invenţie înaintea timpului său, deci costurile erau destul de ridicate.
O şedinţă de videoconferinţă de 15 minute costa 16 dolari, adică aproape 120 de dolari în prezent. De asemenea, apelurile se făceau cu programare şi dispozitivele nu erau disponibile decât în New York, Washington şi Chicago, deci necesitau şi deplasare în cazul unor oameni.
DynaBook - 1968
Am spus deja că tabletele ieftine (şi nu numai) înlocuiesc cititoarele electronice de cărţi, dar această invenţie din anii '60 pare să fi prevăzut acest lucru deja. DynaBook aduna trei dispozitive într-unul: laptop, tabletă şi cititor de cărţi, a fost concepută de Alan Kay şi principala aplicabilitate era în educaţie. Totuşi, preţul acestui aparat era de 500 de dolari, cât al unui iPad în prezent, dar dacă se ţine cont de inflaţie, costul ajunge la peste 2.700 de dolari. Chiar dacă nu a fost un succes, predicţiile lui Kay s-au adeverit sub forma actualelor produse cu Android sau iOS.
Community Memory Terminal - 1973
Ideea de a distribui informaţii şi de a socializa pe baza unor interese comune a adus suficienţi bani unor oameni în vremurile actuale, dar conceptul a pornit cu acest dispozitiv. A fost creat de trei oameni şi a fost amplasat în câteva zone din San Francisco. Era un sistem prin care oamenii puteau comunica între ei pe baza unor interese.
Ce a rezultat în urma Community Terminal a fost o bază de date în stilul Facebook, Twitter sau Craiglist cu diverse informaţii despre oameni, date care puteau fi folosite şi în scopuri comerciale de către cei interesaţi. Exista chiar şi posibilitatea de a publica statusuri sau lăsa comentarii.
Foto
Memex. FOTO Muzeul de Istorie a Calculatoarelor gallery-link
Duba SRI - 1977
Nu, nu este vorba de serviciul de informaţii din România, ci despre unul dintre proiectele desfăşurate la Universitatea Stanford. Autovehiculul SRI sau Stanford Research Institute a dus la conceptul de Internet wireless sau comunicarea de tip Skype.
Xerox LiveBoard - 1990
Acest dispozitiv era apropiat, ca idee, de Bell Picturephone, dar folosea un ecran de 67 de inci, iar utilizatorii nu erau legaţi de o anumită zonă. Însă în 10 ani doar 2.000 de unităţi au fost vândute, astfel că proiectul a fost închis. Marc Weber a afirmat că era un fel de WebEx (oferit de Cisco), dar cu 20 de ani înainte.
IBM Simon Phone - 1993
Şi Apple a avut un concept de smartphone în anii '90, denumit Newton, dar nici IBM nu a stat degeaba. Acest Simon Phone era mare, dar avea toate trăsăturile esenţiale ale unui smartphone modern. Utilizatorii puteau trimite mailuri, faxuri sau mesaje pe pager. Nu avea browser, până şi Internetul pentru PC-uri era deficitar, dar avea aplicaţii pentru notiţe, pentru desenat, pentru contacte şi ca joc venea cu Scrabble. Costa însă 900 de dolari şi nu era deloc ultra portabil. În prezent, preţul aparatului s-ar ridica la 1.500 de dolari.
CompuServe - anii '80 şi '90
Acest dispozitiv este modul în care social media exista în urmă cu 20-30 de ani. Beneficia de serviciu de mail, de chat şi forum, dar şi raport despre starea vremii şi acţiunile de la bursă. „Aceste sisteme erau sociale în sensul că aveau conţinut generat de utilizator care ducea la o mare interacţiune între aceştia. Era vorba de oameni care intrau şi se exprimau“, a apreciat Weber.
iMode Phone - 1999
Şi smartphone-ul o fi ajuns mai greu la europeni şi americani, dar în mod cert nu şi la japonezi. Acest dispozitiv nipon oferea utilizatorilor acces la mail, la informaţii despre vreme, avea chiar şi hărţi, magazin cu cărţi şi jocuri. De asemenea, nu erau uitate nici informaţiile din domeniul financiar, pentru cei interesaţi, şi exista funcţionalitatea de video streaming. Şi aceste telefoane iMode puteau fi şi portofele electronice, puteai cumpăra produse de la vendomat. „Acesta era web-ul mobil în 1999. Japonia era cu mult înainte“, a mai completat Marc Weber.
Se încarcă comentariile...
