Reflecţii

Avem obligaţia morală de a ne aduce contribuţia mai mică sau mai mare, la epurarea sportului de tot ceea ce îi compromite esenţa.

Este o iluzie că vom putea găsi căi spre corectitudine, atât timp cât sportul este legat de recompensa materială. Cu cât interesele pe care sportul le implică sunt mai mari, cu atât căile spre corectitudine devin tot mai puţine şi mai inaccesibile, iar „desţelenirea"  lor devine o problemă de mare profunzime  a educaţiei  individuale şi colective.

O astfel de întreprindere nu este ceva care se poate realiza de la o zi la alta, printr-o pledoarie izolată, ci printr-o acţiune concertată. Aici ar trebui să se ajungă! Va fi greu? Imposibil? Poate!... Dar aşa cum avem datoria să facem zilnic, ceas de ceas, pasul mai mic sau mai mare ce ne poartă înainte, pe drumul împlinirii fiecăruia dintre noi, tot astfel, fiecare dintre noi, cei care socotim că iubim sportul şi credem în nobleţea sa, avem obligaţia morală de a ne aduce contribuţia mai mică sau mai mare, la epurarea sportului de tot ceea ce îi compromite esenţa.