Nuntă de criză în mai puţin de o lună

Pentru Gabriela, nunta a însemnat câteva zile de pregătire şi o cheltuială de sute de lei. S-au cunoscut într-o toaletă şi s-au luat la două săptămâni după. Fără cheltuieli de zeci de mii de lei, doar sub ochii familiei.

Gabriel (29 de ani) şi Gabriela (23 de ani) s-au cunoscut într-o toaletă din Galaţi, în noaptea de Revelion. Mai exact el a urmărit-o pe ea, pentru că - povesteşte acum - simţea nevoia să fie aproape de „persoana aceea mică şi hazlie”. Nu ştia cum să intre în vorbă, aşa că a întrebat-o pur şi simplu ce face. Stânjeneala s-a transformat deodată în motiv de distracţie pentru amândoi.

„Pe 1 ianuarie am plecat acasă supăraţi, pentru că i-am zis că dacă nu vrea ceva serios să mă lase în pace. Ne-am mai văzut pe 3, când am ieşit la o cafea şi am hotărât să ne mutăm împreună”, ne-a povestit Gabriel. „Pe 4 am împachetat şi am dormit la ai ei, eu fiind un amic care o duce la Bucureşti. Doar pe găini ce le-am mai prostit...”, continuă Gabriel. Ziua următoare se aflau în apartamentul pe care ea îl împărţea cu încă trei persoane.

„Ne-am fofilat prin bucătărie, unde era multă lume, ca să mai spargem liniştea dintre noi. Pe 6 am plecat la muncă şi ne-am declarat dragostea.“

„Nu s-a mai putut şi am cerut-o“

„Pe 7 nu s-a mai putut şi am cerut-o. A zis că exact la asta se gândea şi ea”, îşi aminteşte tânărul. Peste cinci zile îşi alegeau deja verighetele şi inelele de logodnă şi exact în ordinea asta mărturisesc cei doi că le-au şi găsit. „În ziua aia m-a sunat mama să mă întrebe ce fac şi aşa a aflat şi ea”,  povesteşte Gabriel. Ca naşi au ales o colegă de muncă de-a Gabrielei, care a zis „da” la o bere.

Peste o săptămână aveau să se întâlnească mirii, socrii şi naşii la părinţii ei acasă. „Aproape nimeni nu cunoştea pe nimeni. Nici măcar mirii nu se ştiau prea bine între ei. A fost o nebunie de nume, pupături, strângeri în braţe. Noroc că pe naşi îi cheamă Mihai şi Mihaela şi a fost uşor să le reţin numele. Am zis că nu facem petrecere pentru că niciunul nu e împătimit să danseze în horă.

Am vrut doar să zicem «da» la starea civilă şi în faţa lui Dumnezeu şi atât. A fost în schimb un party organizat de ai noştri cu plăcintă de la mama ei, cozonacul de la a mea, vinul de la tatăl ei şi localul de la al meu”, ne-a prezentat Gabriel detaliile. Totalul: „patru-cinci milioane la biserică şi vreo 50 de lei la starea civilă, deci oricine îşi permite să se căsătorească”, adaugă tânărul.

Nunta tradiţională se face cu mulţi invitaţi  

Pretenţii din partea părinţilor şi a naşilor pentru a respecta tradiţiile au existat şi în cazul lor. „A început naşa să se certe cu părinţii că aşa se face, ba nu, aşa... atunci noi ieşeam la ţigară sau ne pupam ca să ne calmăm”, ne-a mai povestit Gabriel.

El susţine că nu înţelege toate aceste tradiţii cu „trebuie să...” şi se gândeşte că „dacă tot am copiat o groază de lucruri de la americani, am putea să preluăm şi cum se face o nuntă: civilizat şi plăcut, nu cu tămbălău şi îndesatul banilor în sân.

Costume de câteva sute de lei

Pe 6 februarie se aflau deja la starea civilă şi pe 7 februarie la biserică, pentru cununia religioasă. Şi pentru că la cununia civilă el şi-a satisfăcut nebunia de a se îmbrăca în kilt, ceea ce l-a determinat pe tatăl ei să-i reamintească să aibă grijă de fata lui, mirii au ales la cununia religioasă ţinute clasice. Ea, o rochie albă cu puţin negru, comandată la croitorie. Nu a costat mult - 400 de lei. 

El, un costum de câteva sute de lei pe care să-l poată purta şi altădată. „Întotdeauna mi-am imaginat că va interveni neprevăzutul în cazul unei eventuale nunţi, iar pentru mine a fost perfect: eram pe aceeaşi lungime de undă. Nu-mi displace nici că ne-am cunoscut într-o toaletă - o să avem ce povesti copiilor noştri”, ne-a explicat Gabriela cum arată fericirea pentru ea şi Gabriel.

Tradiţii uitate

Antropologii spun că foarte puţini tineri înţeleg în ziua de astăzi tradiţiile nunţii, păstrate din generaţie în generaţie. „De obicei nunta ţine trei zile”, spune antropologul Şerban Anghelescu. Acesta consideră că sunt la fel de puţini şi cei care conştientizează ce îi aşteaptă după căsătorie. „Foarte puţini au conştiinţa producerii unui lucru important sau a înţelegerii vieţii sociale şi de familie”, mai spun specialiştii.

Ca la carte, încă la modă

Că miresele încă îşi doresc o nuntă de neuitat o dovedesc aglomeraţia şi ofertele de la târgurile de nunţi. Cocardele, aranjamentele florale şi mărturiile nu trebuie să lipsească, spun viitoarele mirese pe forumurile dedicate lor.

Altele aleg tradiţii împrumutate - porumbei şi limuzine. Pe criză, şi cele mai pretenţioase fac însă economii.  „Nunta mea este pe 9 mai, la Constanţa, oraşul natal. Şi pentru că e în «extra-sezon» de nunţi, am primit reducere şi de la restaurant, şi de la firma care ne asigură luminile în salon şi covor roşu la intrare, şi de la hotelul unde vor fi cazaţi invitaţii din alte oraşe”, ne povesteşte Alexandra Barbu, o viitoare mireasă.

Ea şi-a organizat  nunta în weekenduri, pentru că în timpul săptămânii stă în Bucureşti – „vizite la două săptămâni acasă, întâlniri pe fugă cu femeia cu tortul, doamna cu florile, tipul cu muzica, domnişoara coafeză, croitoreasa care trebuie să modifice rochia de mireasă. Şi milioanele de lei vechi se tot adaugă la fiecare capriciu.”

Răbdare şi timp la dispoziţie

Pentru multe femei, ziua nunţii trebuie să fie una în care se simt ca nişte regine. „Atunci când am probat prima dată rochia m-am simţit cea mai frumoasă femeie din lume”, mai povesteşte Alexandra.

Organizarea unei nunţi cu mulţi invitaţi poate dura câteva luni, mai ales că localul trebuie rezervat cu cel puţin 6-7 luni înainte. Firmele care organizează nunţi cer un avans pentru serviciile prestate de 20%-50%.

„Nunta spectaculară nu este un lucru recent. Şi în secolul al XVII-lea se făceau nunţi în Europa, care conţineau piese de teatru sau alte manifestări”, spun antropologii. Pentru foarte mulţi miri nunta este văzută ca un eveniment memorabil. „Sunt câteva rituri care sunt respectate indiferent de locul în care are loc nunta. De exemplu, răpitul miresei sau cântecul de jale pentru mireasă”, crede Şerban Anghelescu. 

10.000 de euro poate costa o nuntă organizată ca la carte.

Compromisuri de criză

Miresele ar sta mult pe gânduri dacă ar veni vorba să taie ceva din detaliile nunţii lor. Sunt însă capricii la care ar închide ochii.

-Data nunţii nu e bătută în cuie. Poţi scuti bani dacă alegi să faci nunta în extrasezon - adică primăvara sau iarna.

-Lista de invitaţi poate fi scurtată: nu trebuie să îi chemaţi la nuntă pe toţi verii şi verişorii verişorilor.

-Porumbeii, limuzina, fântânile de ciocolată şi artificiile pot însemna costuri importante.

-Poţi renunţa la artiştii renumiţi. Poţi alege un DJ mai puţin cunoscut sau o formaţie de lăutari.

-Aranjamentele florale trec de multe ori neobservate de invitaţi. Încearcă unele simple. La fel şi cocardele, care sunt aruncate de invitaţi a doua zi.

-Mărturiile pot fi simple atenţii ieftine. Nu este nevoie de cadouri consistente pentru invitaţi.

Rochia ieftină, second-hand

Rochia de mireasă se poartă o singură dată în viaţă, iar preţul uneia fără fiţe poate depăşi 1.000 de euro. Alte soluţii ar putea fi închirierea unei rochii de firmă sau cumpărarea unei costumaţii second-hand. Multe mirese îşi scot rochia la vânzare după nuntă.

Prima de la stat

Cei care se află la prima căsătorie pot lua de la stat o primă de aproximativ 200 de euro, drept sprijin financiar la constituirea familiei. Mirii trebuie să declare pe propria răspundere că nu au mai fost căsătoriţi şi să aibă domiciliul în România.